556 matches
-
Înfățișînd un cap de mort cioplit din femure ale unor călugări, dar dacă le-aș fi scos, ar fi fost În stare să mi le confiște. Or, Împreună cu un exemplar jerpelit din Fundamentele misticii tibetane al lui lama Anagarika Govinda, mătăniile astea erau marele meu atu și eram foarte convins că vor avea negreșit efect asupra unui psihiatru mai sensibil. Am solicitat așadar un psihiatru. „Un psihiatru?“, a răspuns huiduma cea mai zdravănă dintre cei doi, „vrei să vezi un psihiatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
făcut de un tînăr sadic: exact genul de copaci pe care Îi desenam și eu cînd eram mic. I-am spus psihiatrului, după ce am desenat o casă cu un coș care fumegă: „E Crăciunul, bradul e Înăuntru“. Mi-am scos mătăniile și am Început să frămînt Între degete capetele de mort. Eram sigur că va voi să-i arăt mătăniile. A Întins mîna, iar eu m-am tras Înapoi cu un aer Îngrozit, psalmodiind de zor Om namo Nârâyana. Era convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am spus psihiatrului, după ce am desenat o casă cu un coș care fumegă: „E Crăciunul, bradul e Înăuntru“. Mi-am scos mătăniile și am Început să frămînt Între degete capetele de mort. Eram sigur că va voi să-i arăt mătăniile. A Întins mîna, iar eu m-am tras Înapoi cu un aer Îngrozit, psalmodiind de zor Om namo Nârâyana. Era convins că are de-a face cu un mare țicnit. Nu eram prea departe de a crede la fel. „Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
poziția lotusului. L-am implorat să mă scoată de acolo: „Ați văzut dosarul meu medical. Tahicardie, agorafobie, psihanaliză.... CÎnd sună telefonul, tresar. Ar fi criminal să mi se lase pe mînă o armă de foc“. Am pus la Îndoială puterile mătăniilor mele și ale mantrei lui Vișnu cînd l-am auzit răspunzîndu-mi: „Nu e nici o grabă“. Forțasem nota! Tipul voia să mă vindece! Mi-a Întins două foi albe și m-a rugat să-mi exercit din nou talentele: „Desenează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și ale cărui mîini erau niște cuțite cu lamă zimțată. Pentru femeie, am desenat un pat și am comentat: „E așteptată aici. Încă n-a venit“. Psihiatrul părea contrariat. Mi-a așezat desenele În geanta lui, În timp ce eu Îmi prefiram mătăniile. Avea cu siguranță să-mi prescrie medicamente care nu mi se vor potrivi. Unul din Frankensteinii care aveau În grijă dormitorul va fi Însărcinat să-mi injecteze un lichid psihostimulator și mă voi trezi cu un torticolis spasmodic sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am Îndreptat aidoma marinarului care vede ivindu-se farul salvator. Dar nu-l pusesem la socoteală pe sergentul care m-a prins din urmă: „Ei, Misticule, Încotro Îți iei zborul?“. Misticul era porecla pe care mi-o atrăsese manevra cu mătăniile. Am fost conduși Într-o sală de cinema unde se aflau și alți recruți care tropăiau cerînd să Înceapă proiecția. Aș fi revăzut cu plăcere În seara aia un film de Hitchcock, dar mă așteptam mai curînd la un documentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vîrstei de treizeci de ani, o profeție care mă făcuse să-i răspund: „De-ați fi un Nostradamus pentru mine!“. CÎnd vagi angoase mă cuprindeau iarăși pe stradă, strîngeam tubul de Valium din buzunar așa cum tata și-ar fi strîns mătăniile. Uneori nu era suficient și eram silit să Înghit o pastilă. În 1972, cel de-al doilea lung metraj al meu a fost solicitat pentru festivalul de la Veneția. În anul acela, În urma diverselor contestații, nu s-a decernat nici un premiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cântece, pocneam din degete și, cu burta goală, l-am crescut, iar el acum își râde de mine! Și ce te privește pe tine că m-am rugat într-adevăr pentru odihna sufletului contesei Du Barry, că am bătut odată mătănii pentru ea? Prințe, acum patru zile, pentru prima oară în viața mea, am citit biografia ei într-un lexicon. Știi tu ce a fost ea, contesa Du Barry? Spune, știi sau nu? — Las-o baltă, crezi că numai tu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întâmplă foarte des în secolul nostru. Versurile nu spun, de fapt, în ce consta idealul „cavalerului sărman“, dar se vede că acesta era o imagine luminoasă, imaginea „purei frumuseți“, și cavalerul îndrăgostit, în loc de fular, își legase chiar un șirag de mătănii la gât. Ce-i drept, mai există o deviză enigmatică, vagă, adică literele A.N.B., pe care și le-a încrustat pe scut... — A.N.D., o corectă Kolea. — Spun că A.N.B., asta înseamnă că așa vreau eu, i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Imposibil de-nțeles, Care-n inimă-i pusese O pecete de neșters. De atunci, priviri deșarte Spre femei n-a mai întors Și se spune: pân’ la moarte Nici o vorbă n-a mai scos. Drept fular, purta smerită Salbă de mătănii el, Viziera oțelită Nu și-o ridica defel. Plin de dragostea lui pură, De al său prea dulce vis, El pe scut și pe armură A.M. D.* cu sânge-a scris. Când la luptă paladinii Se-aruncau cu crunt avânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sila înăntru. Keller era iritat și se grăbea. Nastasia Filippovna se ridică, se mai privi o dată în oglindă, făcu observația - cu un zâmbet „strâmb“, cum avea să se exprime mai apoi Keller - că e „palidă ca un mort“, făcu o mătanie smerită în fața icoanei și ieși în pridvor. Apariția ei fu întâmpinată cu mare zarvă. Ce-i drept, în prima clipă se făcură auzite râsete, aplauze, chiar fluierături admirative; dar tot peste o clipă răsunară și alte voci: — Ce frumusețe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de ce acelea și nu altele? Acum nu pot reciti textele lui Belbo și nici Întreaga istorie a lui Belbo pe care ele mi-o readuc În minte decât În lumina acelui fișier. Prefir acele excerpte ca pe un șir de mătănii eretice, și totuși Îmi dau seama că unele dintre ele ar fi putut constitui, pentru Belbo, un semnal de alarmă, o urmă salvatoare. Sau eu sunt cel care nu mai reușește să distingă sfatul cel bun de deriva sensului? Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
glezne și cu partea de sus mult răscroită, cu bretele; - pois )cordon sau brâu), din lână sau mătase, de obicei roșu și cu ciucuri la capete. La sărbători femeile mai poartă mărgele )manistî), din chihlimbar sau sidef, iar la biserică mătănii )lestocica), confecționate din piele. În zilele de lucru femeile purtau fuste de stambă, iar în zilele de sărbătoare fuste din zefir, lungi, cu multe pliuri și culori diferite. Femeile măritate își țin părul strâns într-un coc acoperit cu o
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
Poate că tu da, dar tu ești un papistaș. Întrucât În familia ta probabil că sunt numai infractori, tu trebuie săți lași dioparte slujba. — Vreau să-l văd... Nu cred că e o idee bună Bruce..., Îmi spune Învârtitorul de mătănii. — Lasă-mă doar două minute cu el, să mor dac-o să-l ating, promit eu. — Ok, zice el, ridicând din sprâncenele alea roșcate. Poate c-o fi McLaughlin un puțoi catolic care-i Împotriva avorturilor, da-i polițai până-n măduva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la prânz trec să iau banii. Vă salut. Și ieși. Episodul 111 METODIU DIXIT După ce pan Bijinski ieși din han, se lăsă o tăcere de început de leat. Toți erau stânjeniți, și călugării, și cazacii, făcându-și de lucru cu mătăniile, cu săbiile, cu paharele. Un nefericit bondar bâzâi cât bâzâi prin fața lui Vasea, apoi se lăsă ușure pe masă, lângă o pată de vodkă. N-apucă însă să plece capul și să soarbă, că Vasea trânti o palmă năprasnică asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
băieți, să îngenunchem și să ne mai rugăm oleacă!” Și abatele se temea de Dumneavoastră. Episodul 209 O VOLUPTATE — Au fost vremuri frumoase - spuse papa visător. Nu știu dacă mă înțelegeți, dar mie, spre deosebire de alții de seama mea, îmi plăceau mătăniile, penitența, tot ceea ce ținea de plecăciune, de slugire, de flagelare. Slujind tuturor, știam că de fapt slujeam Domnului. — Simțeați probabil instinctiv că, precum a spus învățătorul, cei din urmă vor fi cei dintâi - zise cardinalul Damiani. — Probabil, da, să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai umane. Ca să continuie,-n benignă ironie, prin rugămintea ca împricinata să repete, drept amendă contravențională, numele dodecasilabic mobutian al indezirabilului Désiré. După ce trase aer în piept, numita Nora, pronunță dintr-o răsuflare sau, mai curând, de parcă ar fi pipăit, mătănii pe un șnur: Sese Seko Koko Ngbendu Wa Za Banga. — Ufff, exclamă Carmen, ușurată, mai înainte ca profesorul Vasile, lovind în masă cu un invizibil bătător de carne, să pronunțe, mișcându-și buzele, ca peștii, fără sunet, sentința irevocabilă: — Not
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
pământ, ce mai, n-o să credeți, măi, ei, bine pe...nu, nu era vorba de nici o vedenie, mă, nu venise, ca mine, să caște gura acolo, nu, era prosternat de-a dreptul, c-o față de senil idiot, în transă, bătea mătănii, dacă-l înțepenea sciatica nu se îndura să facă douăzeci de genuflexiuni să-și dezmorțească articulația. Nu, și-ar fi luat concediu medical, ar fi apelat la împachetări cu parafină, băi galvanice și cine știe câte hapuri sau ar fi plecat pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și acolo, nu merge frate așa, Madona n-ajută pe ăștia ca de-alde tine. I-a căzut plumb la stomac, nici nu mă mai salută. Hî, hî, hî se auzi Nina, mă întreb ce dorință își punea în timp ce bătea mătănii, hî, hî, hî, cu sârg mai, mai, să-și teșească scăfârlia, mor, mor de necaz, Nik, să lipsesc eu de la un asemenea spectacol! Curat spectacol, Nina, o asigură Alexe, un amuzament pe cinste, mă, ceva de zile mari. Un altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de niște pereți de sticlă, atât de clar vizibilă, Însă imposibil de atins. Pierdută și confuză, Petite-Ma a rămas pur și simplu acolo, cu fața spre Qibla, lipită de covoraș, cu șalul de rugăciune pe cap și șiragul de mătănii de chihlimbar În mână, nemișcată și tăcută, până cănd cineva a băgat de seamă În ce situație se afla și a ridicat-o. — Cum era mai departe? a Întrebat alarmată Petite-Ma după ce au convins-o să se Întindă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dădusem cu piciorul unei comenzi. Fără să bănuiască iritarea mea, sau fără să-i pese, Emilia stătea nemișcată, cu o pălărie mare de pai înfundată pe cap până la sprâncene, în rest îmbrăcată în negru, semănând cu o călugăriță obosită de mătănii și de rugăciuni. Când și-a scos pălăria, părul blond i-a strălucit în soarele dimineții reci de toamnă. Era singurul lucru expresiv la ea. Pentru nimic în lume nu mi-ar fi trecut prin minte că ființa aceea fadă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
amintea de o femeiușcă pe care o iubise. Când se trezea din beție, era cuprins de remușcări negre. Striga: Sînt un gunoi, Doamne, un gunoi" și se lovea cu capul de podea. Se ruga lui Dumnezeu să-l ierte, bătea mătănii, apoi în disperarea pocăinței se îmbăta iar. Nimeni nu știa cum făcea rost de băutură, unde își ascundea sticlele și cum reușea să-i înșele pe cei care-i făceau percheziție și care nu izbuteau niciodată să găsească nimic. Îmbătîndu-se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
i-au dat târcoale și i-au bătut seara la poartă în speranța că-i va pofti în casă și în patul ei, până ce s-a răspândit zvonul că o urmărea blestemul bărbatului mort și că-și petrecea timpul bătând mătănii ca să fie iertată. Ceea ce, în parte, era chiar adevărat. În nopțile ploioase, când vântul făcea să scârțâie gutuiul sălbatec de la poartă și aducea dinspre pădurea de sălcii mugetele cerbilor, se înfricoșa. Dumnezeu răscolea prin amintirile pe care ea vroia să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lui! Acesta este singurul element cu adevărat masculin. În rest, totul vorbește doar despre o anume feminitate. Expresia galeșă a ochilor, buzele umede, ușor întredeschise, hainele din materiale moi, cu falduri mătăsoase și, mai ales, această mână căreia șiragul de mătănii negre nu face decât să-i sublinieze albeața și moliciunea. ― Și florile! ― Într-adevăr! Era să uit tocmai aceste flori îmbobocite de iasomie. Vă mulțumesc, contesă! În limbaj simbolic, ele semnifică speranța de a fi iubit. În pictură, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
încă nu aflaseră. Își duceau mai departe viețile, fără să realizeze că tocmai dispărea o lume și se prefigura alta. De ziua Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, oamenii se aflau în biserici pentru slujba de pomenire. Sărutau icoanele, îngenuncheau, băteau mătănii pentru sănătate, înțelegere și prosperitate, atrăgând în final atenția sfântului și asupra dușmanului știut sau neștiut, văzut sau nevăzut. „Și dă-i, Preasfinte, pe măsura greșelilor, a păcatelor și a trufiei sale fără margini: boală grea, dambla, bube, tremurături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]