1,167 matches
-
răspândi un miros de sulf și ouă clocite. Mirosul stărui până În Săptămâna Patimilor. Oamenii miroseau urât. Urât miroseau și casele. Apa se Împuțise și ea, odată cu aerul. Pământul ascuns sub zăpadă emana și el miasme ce-ți Întorceau stomacul și mațele pe dos. Vomau oamenii și vitele, și tot ce era viu sau... mort. Nicanor aruncase, ca de obicei, banii În fântână. Lovindu-se de pereții de piatră, apoi de luciul apei, monedele de alamă scoaseră un sunet jalnic. Asemănător unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
groază de bancnote. Dacă nu s-ar fi repezit să culeagă banii Împrăștiați pe jos, Elizei i-ar fi putut veni de hac. Dar cuprins de lăcomia lui, tovarășul de afaceri al lui Ippolit lăsă ca animalul, căruia-i curgeau mațele din burtă, să se retragă În vizuina lui. Rana trebuie să fi fost totuși mortală, căci de atunci arătarea nu mai apăru, iar În depozit stărui o vreme Îndelungată un miros de mortăciune. La Întoarcerea lui Ippolit din concediu, Elizei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acest exemplar a trândăvit mai mult În nămol... Te rog Însă, nu te alarma...Îi facem de Îndată autopsia...” Nineta Încercă să-l oprească, să nu mănânce, fiind mare pericol de otrăvire...!!” „Uff, devii imposibilă - draga mea. Mie Îmi ghiorăie mațele de foame și tu mă chestionezi mai rău ca la poliție...!” Mai Încercă s’o convingă. „Ai toată Încrederea. Hulitul pește s’a bucurat de o sănătate de fier. Unde s’a mai pomenit pește bolnav...??” „Bine, bine...Chiar nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bucurie...! Trase cât mai mult aer În piept, Își alese o poziție cât mai confortabilă În așa fel Încât dintr’o singură lovitură, să facă suficient de largă deschizătura, cât timp nu era prea târziu. Se năpusti cu iataganul În mațele nemernicului carnivor dar, constată cu surprindere de fapt, se află În stupidul pustiu al Saharei...!! Mergea de unul singur escaladând deșertul, fără o țintă anume, mai ales fără nici un fel de posibilitate de-a ameliora razele ucigătoare ale soarelui ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
smumegândă...??” Nimeni nu scoase un cuvânt: Totuși, li se frigea sufletul de sete dar, probabil nu dispuneau de numerar ori de jenă preferau să păstreze tăcere. Șimțind pulsul momentului, Șeful Șantierului le arătă intrarea localului, zicând. „După mine, prieteni...!” Cum mațele tuturor ghiorăiau de foame În timp ce buzele cereau udătură, invitația fu bine venită, iar În scurt timp nevinovatele halbe cu bere se transformară În frapiere burdușite cu ghiață În care sticlele cu vinul cel mai bun al localului, Își făcură apariția
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pentru tatăl ei. Când venea și deschidea ferestrele și ușile, atmosfera intimă acumulată și stocată de domnul Sammler era spulberată, se părea. Ușa din dos dădea spre scara de serviciu, unde mirosul fierbinte de incinerare izbucnea din ghenă, hârtie carbonizată, mațe de pui și pene arse. Măturătorii portoricani aveau tranzistoare la care cânta muzică latino. Ca și cum ar fi fost alimentate cu aceste ritmuri săltărețe dintr-o sursă universală inepuizabilă, ca razele cosmice. — Ei, tată, cum merge? Cum merge ce? — Lucrarea. H.G.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În fecale! — Bine, Walter, bine! spunea Sammler sever. — Da, știu, și nici măcar n-am fost acolo când a fost cel mai rău, unchiule Sammler. Și dumneata ai fost băgat În războiul ăsta. Dar eu stăteam acolo cu diaree și dureri. Mațele mele! Arschloch gol. — Foarte bine, Walter, nu mai repeta atâta. Din păcate, Bruch se simțea obligat să repete și lui Sammler Îi părea rău. Îl deranja și Îi părea rău. Iar cu Walter, ca și cu mulți alții, era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ochii mei, bombîndu-se exagerat la lumina străzii și apoi se va topi În Întuneric... MÎinile și picioarele vor dispărea și ele, rămînd În urmă-i doar o scobitură adîncă ca o groapă fără fund... Aveam impresia că În loc de pantofi poartă mațe de pește Înghețat. Dar să mai așteptăm vreo jumătate de oră. Dacă așteptările Îmi vor fi Îndreptățite - și n-au nici un motiv să nu fie -, Își va face apariția și silueta de dincolo de perdele. Pe ea o pîndeam din alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de grădiniță și alte chestiuni de soiul ăsta... Zeci de lanterne roșii În fiecare seară... Ce-ai zice de niște rămen ? Sau cîrnați ? Ți-ar pica bine un saké cald ? — Nu te mi amăgi! Scopul cîrnatului nu este doar umplerea mațelor, spuse cel mai În vîrstă dregîndu-și glasul și scuipind. Ce-i mai bun de vînzare e dincolo de tejghea... Știi ce se află dincolo de despărțitura din autobuz ? Un dispozitiv fantastic... o pernă de șezut cu o gaură În mijloc... — De ce? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să-l pot urmări. La un moment dat, mulțimea a început să urle: urlet contra urlet. Activistul l-a împins pe Ceaușescu de pe ring. El a căzut foarte jos, la picioarele mulțimii și s-a transformat într-un morman de mațe. Când mă întorceam prin aceeași livadă, merii erau colorați în culorile lor naturale. Al doilea vis (și aici începe stranietatea experienței mele americane): eram singură într-un oraș metalic, cu clădiri până la cer. Tot ce vedeam era imaginea fiecărei clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Veneam dintr-o țară în care carnea a fost decenii un status-simbol, unde căram în trenuri șunci, cârnați, slană, de la rudele de la țară, unde pomana porcului era adevărata sărbătoare națională, forma noastră de hedonism într-o lume chioară, tristă, cu mațele obsedante. Ea mă plimba prin locuri rafinate, la un red wine, la niște scoici, ceva, la magazinele cu bijuterii de argint și chihlimbar. Într-o seară ne-am așezat lângă o fântână arteziană, împreună cu o colegă poloneză. În tembelismul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
câte ouă vor”, „M-a lăsat șefu’ la tăierea porcului, da’ las’ că și el se alege cu cârnați și țuică”. Doamne, îmi spuneam, da’ oamenii ăștia chiar nu înțeleg deloc ce viață umilitoare ducem? Alta decât să graviteze în jurul mațului gros mai știu? Vezi tu, Mircea, partea care mi s-a părut sublimă în Decembrie ’89 a fost că răsculații au cerut libertate. Cred că de aceea li se spune revoluționari. Cum era de conceput ca o mulțime de frustrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
împărțim între noi, „bărbații”. Universul miroase a șorici și vinars. Și a bucurie simplă. Ne încălzim mâinile la focul sub care arde porcul. În ziua de Ignat dispărea totul, dar totul. Lumea se compunea doar din carne, din miros de mațe calde, din mașina de tocat, din țuică, din damful primei porții de pecine la laboș și al primilor cârnați pe jar. În ziua de Ignat nu ne mai ardea de nici o salvare prin cultură. Deveneam pântecantropi, cu arme și bagaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
eu, întorcându-se când suna a doua oară sirena cocseriei din Călan. Mirosea a cocs. Avea buzunarul plin cu bombonele păpușele, lipite una de alta de la căldura corpului său. Mi le lua mie. Mergea direct în beci și trăgea cu mațul un gât de țuică pe de-ascuns de bunica. Îmi făcea semn cu degetul peste gură: „Șșt!” Niciodată nu l-am spus bunicii, era secretul nostru. Îmi pare rău, da’ n-am putut „vedea” niciodată: „clasa muncitoare”, „țărănimea”. Conceptele mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sunt pline de duhuri ale celor duși. Bunicul ocupă un loc tot mai mare fiindcă îl asociez cu Ignatul. Era personaj principal. Sigur, cineva foarte septic m-ar putea întreba: - De ce ți-e dor? De imaginea cu Buna Măriții spălând mațe de porc în fundul grădinii? Da, mi-e atât de dor de clipele alea, neseptice, în plină sălbăticie, aici lângă cuptorul cu microunde în care coc cârnați ambalați în vid, undeva, la poalele unei mari uzine intelectuale americane. Cred că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
unde trebuia. Se arătau cu putere și îngrozire. Dacă era nevoie, dădeau cu pușca. Încărcau marfa, încasau banii, erau perceptori. Se întorceau în baltă. Aveau un ascunziș la Călan, între plăvii. Franțuzeasca lui de ascunziș! Căile acolo erau încâlcite ca mațele; nu le mai descurca nimeni. Mai aveau un ascunziș la Răzoare. Acolo Dălcăuș și-a pus muiere. Un tovarăș al său, de-i zicea Tistu, și-a adus și el pe a lui. Țineți voi aici bordeiul bine, așterneți pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
știa că peste o clipă oamenii aveau să strige decepționați, unii pentru că l-ar fi considerat laș, alții pentru că voiau să vadă lama pătrunzând în carne, tăind-o și dând la iveală tendoanele și oasele. Mulțimea vrea burți tăiate și mațe revărsate în arenă. Ca să se distreze, vrea să vadă sânge, doar sânge. Într-adevăr, țipetele entuziasmate de până atunci se transformau într-un cor de proteste. Oamenii se ridicaseră în picioare și îi îndemnau furioși pe cei doi gladiatori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înfig pumnalul în beregată... Glasul îi era gâtuit de furie. — Peste puțină vreme va veni aici publicul... Toți or să se adune în jurul tău, ca de obicei... Dar tu ești doar zeul celor lași, iar eu am să-ți scot mațele. Se apropie și mai mult. Marcus se ridică. Niciodată nu te-am văzut așa furios, Skorpius. Ți-ai scos ghearele pentru că ți-e teamă de Orpheus? Latri ca un câine... dar nu ești în stare să muști! Făcu un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în copac cu castroane și farfurii se soldaseră mai des cu accidente decât cu succese, cina ajungând fie pe iarbă, fie mai rău, împroșcând și scurgându-se, pe biata purtătoare a mâncării. — O, nu, spunea Sampath plin de tristețe, iar mațele care-i ghiorăiau îi țineau isonul. Era nevoie de mai multe încercări până să poată mânca ceva. Neliniștită, familia o privea pe Pinky urcând din creangă în creangă, ținând un vas cu linte sau niște naan între dinți. — Ai grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de inimă. Fac fel de fel de exerciții fizice. Urc și cobor scări. Iau taxiuri și frecventez restaurante. Merg pe jos până la Butcher’s Arm și London Apprentice. Tușesc foarte mult. Borăsc destul de des, ceea ce, în mod sigur îți întoarce mațele pe dos. Strănut și beau cât cuprinde. Mă culc și mă scol, adesea de câteva ori pe zi... A, ai avut ocazia să mă vezi în cea mai bună formă în New York, când am fost cel mai disciplinat, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi se pare așa - nu mi se pare că aș fi la jumătatea drumului. Numărul preferențial al Fiasco-ului meu este OAP 5. Am eu minte de copil, dar când e vorba de afaceri, sunt un partener: redutabil la Chică & Mațe & Gingii. Am impresia că am ieșit din cărți. Am impresia că am ajuns chiar la capătul drumului, chiar la sfârșit. Așa am impresia. S-a făcut dimineață și m-am trezit... Ceea ce nu este deosebit de interesant sau dificil, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
doar o glumă de zăpușeală. Greața mea, care până acum fusese o bătrânică neputincioasă, vine acum peste mine cu o frecvență dublată și efect Doppler complet, fiind familia celor care fac să-ți fiarbă sângele și îți storc ochii, gâtul, mațele. Luăm un taxi? am întrebat-o eu. Am făcut un semn convulsiv spre șuvoiul galben, m-am dezechilibrat și am virat-o lateral fix în curul mârâitor al unei instalații de aer condiționat care mi-a expediat în obraz cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
al cărui nume îl puteam pronunța. Aici sunt de acord cu Spunk Davis: el crede că calcan rimează cu Malibu. Dacă timpul înseamnă bani, atunci fast food face economie de amândouă. Îmi plac aceste locuri elegante din elegantul New York, dar mațele mele ghiorăiau candide după junk food. Curând mă voi lăsa de fast food și voi începe să mă comport așa cum îmi cer banii de care dispun. Ce i-ai făcut lui Butch? m-a întrebat Fielding. — I-am dat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
inima cu degetele lui groase și tari. Sfidând toate avertismentele, m-am ridicat în picioare și m-am rostogolit spre mica toaletă din spate. Nu cred că m-am simțit vreodată mai gol decât în clipa când mi-am vărsat mațele cu bărbia proptită în chiuvetă. O sută de chile? Nu atârn nici o sută de grame. Sunt un dinte stricat pe o bășină de aer. Tot ceea ce mă părăsește și se prăbușește prin geamurile de plastic. Mucii și voma, dincolo de grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cameră. Spumegam ațâțat, neputincios, umilit de destin. Când eram în toiul deznădejdii, a oprit o Volgă neagră. Au coborât doi. Nu a trebuit să se recomande. Sclipeau a Servicii: duhneau a cătușe și a beci cu pumni de-ți îngheța mațul. M-au luat la întrebări. Ce caut, de unde sunt și alte macaroane de-astea. Mă pierdusem. Buletin n-aveam, îl lăsasem la cămin pentru viza de flotant. Aveam doar legitimațiile de student și de la cămin. Unul le-a luat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]