469 matches
-
mai repete: Raz biew Woiceh u Kosteli, se usrau, bulse ne puide! Da' Roza răpăusatului Linzmaier ce mai face? Mai lucră? s-a interesat cineva care ar fi dorit să asculte și alte povești, dar imediat i s-a retezat macaroana: Lasă, măi bade, că ai lucrat dumneata în tinerețe pe săturate la ea. Află că o duce bine de când i-au venit feciorii gata școliți din Austria. Unu-i mecanic la Întreținere parc auto și al doilea-i maistru cârnățar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
predare și estimarea profitului. Aici intru eu în scenă - și pun sub semnul îndoielii natură „succesului“ sau. Următorul lui scenariu va fi ceva mai bun decât ar fi fost în mod normal și asta din cauza că deunăzi i-am tăiat macaroana. — Hmm, făcu Adrian. — Pareți sceptic, remarcă Fanny. — Ei bine, Șam și cu mine ne cunoaștem de secole. Nu-i destul să-i tăi macaroana ca să-l schimbi. În studenție ați fost colegi, nu-i așa? se interesa Fanny. — Da. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
bun decât ar fi fost în mod normal și asta din cauza că deunăzi i-am tăiat macaroana. — Hmm, făcu Adrian. — Pareți sceptic, remarcă Fanny. — Ei bine, Șam și cu mine ne cunoaștem de secole. Nu-i destul să-i tăi macaroana ca să-l schimbi. În studenție ați fost colegi, nu-i așa? se interesa Fanny. — Da. Am fost colegi de grupa încă din prima săptămână. Am ajuns de nedespărțit. Locuiam împreună, redactam o revistă împreună, scriam împreună scheciuri pentru teatrul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
oameni-mâini și oameni-degete, de românopitecusul John Smith, multiplicat În mii de exemplare, de femeia-scaun și femeia-ușă, intră, șuierând pe nări, omul-locomotivă, trăgând În urma lui un număr de douăzeci și patru de vagoane, acoperite de panglici și steaguri tricolore, cu roțile mânjite de macaroane și compot... PAGINĂ NOUĂ Larghetto e piano ... Și totuși, urmele unui oarecare Bikinski se vedeau prin Încăpere. Cineva călcase pe ici-colo, purtându-și adidașii murdari de noroi sau vomă de la masă la pat și de la pat la șifonierul ce stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Stroganoff pe care președintele și membrii Congresului ar mânca-o în timpul unui război nuclear, în buncărul lor ascuns adânc sub pământ. Era de la același producător. Pe alte pungi argintii era scris “Drăcușori de Ciocolată” sau “Banane Foster”. Piure de cartofi. Macaroane cu brânză. Cartofi pai dehidomnișoaratați. Toate astea, hrană la minut. Fiecare pungă avea un termen de valabilitate până la care n-avea să expire înainte de moartea noastră. O viață de raft până după ce majoritatea bebelușilor din ziua de azi or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
care nu erau ușor de Înlăturat: că un om cu cap nu se duce Într‑o țară dacă nu‑i știe limba, că n‑are de gând să se‑apuce de bișniță și că lui nu‑i spun nimic nici macaroanele și nici Chianti 1 de la Triest, mai bucuros ar sta acasă cu un vârtos de Mostar sau cu un vin alb de Prokuplje, simplu. Până la urmă l‑am Împins să‑și scoată un pașaport. S‑a Întors furios și prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dispusă ca să îi mai ardă de conversație. Își mișca doar furculița, mecanic, în sus și-n jos. Gaston, lipsit de maniere ca de obicei, își îndesa mâncarea în gura lui de hipopotam. — Ascultă, Gaston... — Da. Gura îi era plină de macaroane, așa că da-ul lui răsună ca mugetul unei vaci. — Vroiam să te întreb de mult... De ce-ai venit în Japonia? Continua să mănânce, așa că răspunsul lui monosilabic a fost indescifrabil. — Știu că nu-i politicos să te întreb. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
am și întrebat... când am luat masa împreună la restaurantul din Yotsuya, înainte să plece la Yamagata. Și ce-a răspuns? — A dat din cap și a pufăit pur și simplu, fără să scoată o vorbă. Avea gura plină de macaroane și n-a fost capabil să scoată nici măcar un „da“. — În stilul lui. — Oare nu o să ne dăm seama de scopul venirii lui în Japonia dacă deschidem sacul ăsta? Tomoe dăduse glas gândului lui Takamori. Îi venise și lui idea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
scrise: „Gaston Bonaparte“. „Un idiot minunat“, gândi ea. Oare unde dispăruse idiotul lor minunat? Se gândise de multe ori la fața lui de cal, la râsul sănătos și vocea lui adormită pe când încerca să-i răspundă cu gura plină de macaroane. Pe măsură ce trecea timpul însă, amintirile erau tot mai șterse. Se gândea și la ziua când o să-i iasă-n cale bărbatul visurilor ei. N-o să fie sărac și idiot precum Gaston. Își imagina un bărbat puternic, bine făcut, un tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu ascult pe nimeni, mănânc, mă uit în farfurie și înfig furculița, beau un pahar de vin, mă întind spre supieră și mă servesc din nou. Mi-e o foame de lup. Atmosfera este încărcată de zgomote, de voci. O macaroană a căzut pe fața de masă, o iau cu mâna. Mama ta mă privește. Este îmbrăcată cu un tricou verde striat de venaturi transparente, în urechi are două mici smaralde. Cu părul adunat și o singură șuviță care îi cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
continuă Lara. Și eu o să fiu transferată la biroul lui Derek Green, îți aduci aminte de el ? Șeful de la taxe și impozite ? E un tip foarte drăguț, deși se pare că-i sare cam ușor țandăra... — Ăă... super ! îi tai macaroana, amintindu-mi brusc de capacitatea ei de a bârfi ore întregi fără măcar să-și tragă sufletul. Lara, am vrut doar să-i transmit lui Arnold cele mai bune urări. Crezi că poți să-mi faci legătura cu el ? — Serios ? Lara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lumea bună vine la restaurant după ora 9. Aveți rezervare? — N-avem, dar nu pare prea aglomerat, îi arată Lionel, cu un semn al capului, pustiul din sala de mese. După cum tocmai v-am spus, lumea bună... Lionel îi taie macaroana, adresându-i-se lui Liliane: Mergem în altă parte, la ăștia e plin. Robert intră în panică. Ia repede două liste de meniu, se preface că verifică rezervările dintr-un catastif și-i strigă unui chelner: — Jean, masa numărul 8
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fac, murmură el, lăsând capul în pământ. Îmi pare rău! Pot să plec dacă vreți... Nu, Jim. Nu-i nici o problemă, îl liniștește Daisy imediat. Putem încerca altceva? — Haide, Jim! Ar trebui să încerci, insistă Charlotte, dar Ben îi taie macaroana. —Spune-ne, Daisy! Ce-ți mai trece prin cap? Stăm jos, în cerc și ne punem capul unul în poala celuilalt, anunță ea. —Eu chiar cred că ar fi cazul să facă și Jim exercițiul precedent, nu se lasă Charlotte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
avea mult de mers. Locuia într-un apartament în Roxbury Park, cu fiul ei de opt ani, Jamie. Jamie era răcit și nu mersese la școală. Tatăl ei rămăsese acasă, cu el. Îl găsi pe tatăl ei în bucătărie, pregătind macaroane cu brânză. Era singurul lucru pe care voia Jamie să-l mănânce, zilele acelea. — Cum se simte? întrebă ea. — Febra a scăzut. Încă îi mai curge nasul și tușește. — Îi e foame? — Mai devreme nu i-a fost. Dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
brânză. Era singurul lucru pe care voia Jamie să-l mănânce, zilele acelea. — Cum se simte? întrebă ea. — Febra a scăzut. Încă îi mai curge nasul și tușește. — Îi e foame? — Mai devreme nu i-a fost. Dar a cerut macaroane. — Ăsta-i un semn bun, spuse ea. Să-ți iau locul? Tatăl ei negă din cap. — Am rezolvat. Nu trebuia să vii acasă pentru asta. — Știu, zise ea și făcu o pauză. Judecătorul a decis, tată. — Când? — Dimineața asta. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Am... Început o altă relație, de curând, spune, ușor bățos. — Uau ! spun surprinsă. Bravo ! Connor, Îmi pare foarte bine. Cum o cheamă ? — Francesca. — Și unde v-ați... — Vreau să te Întreb despre relația noastră la pat, spune Connor, tăindu-mi macaroana, vizibil stânjenit. — A ! Bine. Simt un mic fior de spaimă, pe care mi-l ascund luând o Înghițitură de vin. Sigur! — Ai fost sinceră cu mine În legătură cu... subiectul ăsta ? — Ăă... ce vrei să spui ? zic cât pot de relaxată, trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
întâlnesc pe tatăl tău, a declarat directorul. Da, am zis eu. Nu puteai să nu-l iubești. Halsten Holm mă aștepta în mașină. Avea cu el un termos cu cafea și sandvișuri, Eu am mâncat pentru ultima oară budinca de macaroane cu unt topit a Casei. Așa m-am mutat în această casă - a tatei și a mea -, accidental, dar totodată definitiv. Soarele sfârșitului de zi lumina panta din față. Muntele Ava atinge apogeul frumuseții și al măreției înainte de apus. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ei așa cum jucase și Erjika acest rol cu mine ca să mă ajute să o uit pe Creața. A trebuit să o sărut în fața lui Tibi și a multora care mergeau ca și noi în cantină să-și servească porția de macaroane. Se înroșise la față ca și acum, chiar dacă nu era nici frig și nici foarte cald, dar n-a spus nimic. A închis ochii și cuprinzându mă în brațe a așteptat să termin. Eram în jocul ei și totuși n-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de la secretariat. Până atunci continuam să mâncăm la cantină și să locuim în internat până ne vom găsi gazdă în oraș. Nu mai suntem obligați să plătim o porție de varză cu oase de oaie sau să dăm bani pe macaroane cu mac, zise Erjika. O să mai facem de serviciu la centrală? întrebă Petruș. Sau la cantină și GAZ-eu, am continuat eu mai mult ca să mă aflu în treabă. Nu! a răspuns directorul aranjându-și părul cu o mână, semn că-l
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
închideau cu un țumburuș - și el din plastic. Dopușorul ăsta se vâra într-o mică gaură și făcea cumva înfundat pac, chestie care mă îmbăta de plăcere. Așa că, pe la 12-13 ani, mă înghesuiam să merg la alimentara după zahăr sau macaroane ca să bălăbănesc coșul pe lângă mine, țanțoșă ca un curcan, cu perlele false ale mamei atârnate la gât și cu o broșă în formă de frunză pe piept, în timp ce lălăiam încet cântă cucii cântă. Băbuța, tanti Arsici sau Oberneni nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pacientei șiroind pe saboți sau ortopezi care confundau stânga cu dreapta. Dar mai erau și anesteziști care alergau de sub duș, după o noapte de gardă, să ventileze pacientul vânăt-prună al altuia, chirurgi care-și țineau firea într-o arteziană de macaroane țâșnită din abdomenul unui mâncău, ginecologi trimițând scurt în obiectul muncii sale securistul de serviciu... Cei mai mulți n-o făceau nici pentru cartușul de Kent, care venea oricum, nici pentru plasele care se aglomerau oricum cu te miri ce la ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
deoarece nu mai avea bareta de la spate. Nu m-am sinchisit, dar, fiind ora mesei, am intrat într-un restaurant, în partea veche a orașului, unde aveam atelierul de pictură. Intrând în restaurant, dau de un bărbat gras, îndopat cu macaroane, probabil patronul, care, văzându-mă șchiopătând, mă întreabă: „Signorina (eu măritată de trei ori!), ce-ai pățit?“ Îi spun necazul cu pantoful. Cu o spontaneitate unică, tipul începe să strige: „Valentina, adu o pereche de pantofi de-ai tăi, s-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Curistului. Ce rost ar mai avea să facem pe eroii, să ne riscăm în continuare pielea, cînd se știe deja că pe putere a pus deja mîna cine trebuia? Ia mai terminați cu textele astea răsuflate! izbucnește Roja tăindu-le macaroana, au început să mă doară urechile de cîte tîmpenii am ascultat în ultimele zile, le-o trîntește în față. Mai bine recunoașteți că ați făcut pe voi de frică, că nu rezistați, că v-au lăsat nervii. E singura variantă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fi vremea să plecăm, hai Înapoi În Estrella de Mar... — Ți-a ajuns cît ai văzut? — Vreau să aud iar mașina aia a ta de tenis și rîs de femei cherchelite. Vreau s-o aud pe doamna Shand tăindu-le macaroana chelnerilor de la Club Nautico... Dacă o să investească aici, o să piardă totul. — Poate. Înainte de plecare, o să aruncăm o privire În clubul de sport. E pe jumătate o ruină, dar are potențial. Am trecut de port și am intrat În curtea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de farmec pervers. Să Îi luăm Însă pe rând. Predandysmultc "Predandysmul" Macaroni et aliitc "Macaroni et alii" Din câte se poate reconstitui, primii care intră pe scena marelui spectacol predandystic sunt Macaroni-i englezi. Să aibă numele lor vreo legătură cu macaroanele Italiei? Mai mult decât sigur. Sunt tineri Înstăriți, care Încep să circule prin Europa, cu precădere - pentru că e la modă - În Italia. Acolo simt inconfundabilul aer al marii aristocrații a Sudului, elegant, sobru, plin, În același timp, de pitoresc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]