452 matches
-
măsură, încît un al doilea, și mai distrugător, avea să urmeze destul de curînd. Focarele periculoase din Peninsula Balcanică erau tot chestiunile naționale nerezolvate încă și luptele politice interne, care aveau drept rezultat o mare instabilitate. În ceea ce privește prima problemă, după împărțirea Macedoniei și Traciei și întemeierea Albaniei, naționalitățile balcanice răsturnaseră în sfîrșit stăpînirea otomană (vezi harta 6). Celelalte revendicări naționale nu se puteau referi decît la teritoriul habsburgic sau, în cazul României, la Basarabia, aflată sub stăpînirea Rusiei. Existau puține șanse ca
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
destul de recent. Țara nu era pregătită să intre iar în luptă atît de curînd. Atît Uniunea Agrară cît și socialiștii erau împotriva implicării. În schimb, regele Ferdinand și primul-ministru, Vasil Radoslavov, înclinau în favoarea Puterilor Centrale, iar dorința de a anexa Macedonia era foarte puternică. Evident, Aliații nu aveau nimic de oferit. Era destul de limpede că Rusia avea să ajute pe viitor Serbia. În aceste împrejurări, guvernul a luat hotărîrea de a trece de partea Puterilor Centrale. Bulgaria a semnat în septembrie
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
grupurile dominante, sîrbii, croații, slovenii și musulmanii bosniaci. În plus, regimul dominat de sîrbi încerca să-și mențină controlul asupra districtului Kosovo, care era în marea sa majoritate locuit de albanezi, a Vojvodinei, care avea o populație eterogenă, și a Macedoniei, a cărei loialitate națională era îndoielnică. Statul iugoslav avea pretenții și față de Italia și Austria, ambele deținînd regiuni locuite de slavi sudici, sloveni sau croați. Guvernul român era confruntat cu probleme asemănătoare. După război, peste 5 milioane dintr-o populație
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fost acuzați doi membri ai Partidului Comunist. Ulterior, guvernul a depus un efort susținut ca să distrugă mișcarea, făcînd arestări în masă. Principala influență turbulentă în afacerile interne rămîneau totuși activitățile ORMI. Organizația aceasta era divizată în federaliști, care voiau o Macedonie autonomă în cadrul unei federații balcanice, și centraliștii conduși de Ivan Mihailov, care doreau anexarea la Bulgaria. Sprijinul oficial era bineînțeles acordat lui Mihailov. Cele două facțiuni luptau una împotriva celeilalte și continuau să-i terorizeze pe oficialii guvernamentali. Macedonenii controlau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
teritoriul sovietic. Contribuțiile lui la eforturile războiului s-au limitat la asigurarea serviciilor de garnizoană în teritoriile cucerite de trupele germane și italiene. Bulgaria era și ea o sursă importantă de materii prime, mai ales de grîne, pentru Berlin. Ocuparea Macedoniei și Traciei de către bulgari a stîrnit un mare entuziasm la început. Naționaliștii obținuseră astfel ceea ce ei considerau drept granițele corecte ale statului lor. În mai 1941, guvernul bulgar a anexat o parte din ținuturile ocupate; germanii, care cedaseră deja Tracia
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
care era una dintre cele mai înapoiate zone ale peninsulei. Autoritățile au înființat aproape opt sute de școli, precum și o bibliotecă, un teatru național și o universitate. Aceste instituții aveau desigur scopul de a servi drept mijloace de asigurare a bulgarizării Macedoniei și Traciei. În același timp, Sfîntul Sinod bulgar a preluat administrarea tuturor afacerilor bisericii ortodoxe. Fiecare soldat și fiecare funcționar bulgar, produse ale propriei lor educații naționale, era convins că locuitorii Macedoniei și Traciei, pe care ei le numeau Belomorie
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a servi drept mijloace de asigurare a bulgarizării Macedoniei și Traciei. În același timp, Sfîntul Sinod bulgar a preluat administrarea tuturor afacerilor bisericii ortodoxe. Fiecare soldat și fiecare funcționar bulgar, produse ale propriei lor educații naționale, era convins că locuitorii Macedoniei și Traciei, pe care ei le numeau Belomorie, erau realmente conaționalii lor. Cu toate că exista o bază a acestei credințe în Macedonia iugoslavă sau în Vardar, cea mai mare parte a fostelor ținuturi aflate sub stăpînirea Atenei suferiseră în perioada interbelică
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
afacerilor bisericii ortodoxe. Fiecare soldat și fiecare funcționar bulgar, produse ale propriei lor educații naționale, era convins că locuitorii Macedoniei și Traciei, pe care ei le numeau Belomorie, erau realmente conaționalii lor. Cu toate că exista o bază a acestei credințe în Macedonia iugoslavă sau în Vardar, cea mai mare parte a fostelor ținuturi aflate sub stăpînirea Atenei suferiseră în perioada interbelică o schimbare radicală a structurii naționale. Dacă în 1912 populația grecească alcătuia doar 43 % din cea a Macedoniei, iar în 1919
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
acestei credințe în Macedonia iugoslavă sau în Vardar, cea mai mare parte a fostelor ținuturi aflate sub stăpînirea Atenei suferiseră în perioada interbelică o schimbare radicală a structurii naționale. Dacă în 1912 populația grecească alcătuia doar 43 % din cea a Macedoniei, iar în 1919 numai 17 % din cea a Traciei apusene, prin anii '20, în mare măsură ca urmare a recolonizării refugiaților din Asia Mică, grecii constituiau 89 % din locuitorii Macedoniei egeene și 62 % din cei ai Traciei. Chiar dacă slavofonii formau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
au pregătit totodată luarea unor măsuri de expulzare a grecilor și de aducere a unor coloniști bulgari în locul lor. Politica lor dură a dus în septembrie 1941 la izbucnirea unei revolte, care s-a răspîndit în toată Tracia și în Macedonia grecească; s-a apreciat că 15.000 de greci au fost uciși în timpul înăbușirii ei.4 Deportarea locuitorilor greci s-a manifestat atît în Tracia cît și în Macedonia. Conform cifrelor autorităților grecești, au fost deportați 200.000 de conaționali
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cînd războiul a început să se deruleze contrar așteptărilor, reprezentanții Germaniei au pretins un ajutor economic și militar tot mai mare. Berlinului îi venea însă greu să exercite o presiune eficientă asupra aliatei lui. După redobîndirea sudului Dobrogei și achiziționarea Macedoniei și Traciei, Bulgaria realizase toate punctele programului ei național. Conducătorii ei aveau totodată și unele temeri justificate. Armata bulgară era prost echipată și avea puține arme moderne. Comandanții ei erau în alertă permanentă, temîndu-se de o invazie sovietică prin porturile
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
convingere fusese sprijinită de Komintern, a cărui politică urmărea instituirea unui stat macedonean autonom. Un asemenea act, care ar fi dus la separarea provinciei de Iugoslavia și de Grecia, era în interesul Bulgariei. Majoritatea liderilor bulgari sperau că guvernul unei Macedonii autonome va colabora strîns cu statul bulgar sau va prefera chiar să se unească cu acesta. Convingerile acestea au dus la crearea unor conflicte directe între partidul bulgar și partidele grec și iugoslav atît înaintea cît și în timpul războiului. În cadrul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Partidul Comunist Iugoslav avea să se dovedească perfect capabil să apere și să extindă interesele statului chiar și atunci cînd acestea intrau în conflict cu anumite declarații anterioare ale comuniștilor. Așa cum am văzut, Kominternul insistase înainte de război asupra instituirii unei Macedonii independente sau autonome, care urma să includă nu numai Macedonia egeeană (grecească) și pe aceea a Vardarului (iugoslavă), ci și pe aceea a Pirinului (bulgară). Din rîndul tuturor partidelor politice, cel bulgar era singurul de acord cu această poziție. Deși
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
apere și să extindă interesele statului chiar și atunci cînd acestea intrau în conflict cu anumite declarații anterioare ale comuniștilor. Așa cum am văzut, Kominternul insistase înainte de război asupra instituirii unei Macedonii independente sau autonome, care urma să includă nu numai Macedonia egeeană (grecească) și pe aceea a Vardarului (iugoslavă), ci și pe aceea a Pirinului (bulgară). Din rîndul tuturor partidelor politice, cel bulgar era singurul de acord cu această poziție. Deși acceptaseră pînă atunci programul Kominternului, comuniștii iugoslavi au demonstrat ulterior
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
braț înarmat. După cucerirea Greciei, puterile victorioase și-au împărțit între ele responsabilitatea administrării țării (vezi harta 11). După cum am văzut, trupele bulgare și-au asumat îndatoririle ocupației în cea mai mare parte a Traciei și într-o parte a Macedoniei grecești. Atena și alte orașe importante erau ocupate de soldații germani; trupele de garnizoană italiene și albaneze controlau alte regiuni. Ca și în Serbia, în capitală a fost instituită o administrație care coopera cu Axa, condusă succesiv de generalul Tsolakoglou
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
partidele comuniste din Albania, Bulgaria și Iugoslavia, care erau în măsură să ajute mișcarea grecească. Ca și în vremea războiului, colaborarea cu organizațiile bulgară și iugoslavă întîmpina mari dificultăți. Partizanii greci și KKE beneficiaseră întotdeauna de un mare sprijin în Macedonia grecească. În ciuda incontestabilului caracter grec al majorității populației, macedonenii slavofoni jucaseră roluri importante în cadrul rezistenței. Cu ajutorul partizanilor iugoslavi, ei organizaseră Frontul Slavo-Macedonean de Eliberare Națională (SNOF), reorganizat mai tîrziu sub numele de NOF. Membrii acestuia aveau să constituie spre sfîrșitul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
să le introducă în țară, ei doreau în același timp să atingă anumite obiective teritoriale și țeluri legate de politica externă. Așa cum am văzut, partizanii iugoslavi dobîndiseră deja o poziție dominantă la Tirana. În afară de aceasta, cu toate că aveau controlul deplin al Macedoniei Vardarului, ei urmăreau unirea sectorului pirinean cu cel egeean sub conducerea guvernului de la Skopje. Această acțiune avea să fie dusă la bun sfîrșit prin negocieri cu guvernul bulgar și cu KKE și avea să facă parte dintr-un aranjament menit
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
dificilă era cea referitoare la Macedonia. Am văzut că Partidul Comunist Iugoslav reușise în timpul războiului să dobîndească o poziție dominantă în sectorul Vardarului, care a devenit una dintre cele șase republici ale noii Iugoslavii. Cele mai mari probleme implicau statutul Macedoniei pirineene și egeene. Întrucît întreaga controversă macedoneană avea să rămînă motivul major al tensiunii dintre statele balcanice, fundalul problemei, care a fost deja menționat în mai multe secțiunii ale relatării de față, este revăzut aici în amănunțime. Controversa macedoneană: "mărul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
publică bulgară a rămas convinsă că macedonenii erau în fond bulgari. Zona a devenit ulterior centrul unor conflicte violente. Interesele sîrbilor, grecilor și bulgarilor au dus la organizarea de societăți culturale și de bande teroriste. Unele grupuri sprijineau ideea unei Macedonii independente pe baza caracterului etnic distinct al populației ei. Trebuie să menționăm că guvernul bulgar nu era deloc indiferent față de acest punct de vedere. Dacă anexarea directă a întregii regiuni s-ar fi dovedit imposibilă, liderii bulgari erau în general
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
pe locuitorii ei drept sîrbi. Deși conflictele naționale nu au avut aici intensitatea celor dintre sîrbi și croați, ele au constituit realmente un element care avea să slăbească pe viitor statul iugoslav. Deja menționata IMRO (Organizația Revoluționară Macedoneană Internă) a Macedoniei, care era acum pro-bulgară, coopera cu Ustaša croată, ambele primind sprijin din partea italienilor și a ungurilor. În aceeași perioadă s-a produs o schimbare foarte importantă în Macedonia grecească. Colonizarea refugiaților greci din Anatolia și schimbul de populații făcuseră ca
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
pe viitor statul iugoslav. Deja menționata IMRO (Organizația Revoluționară Macedoneană Internă) a Macedoniei, care era acum pro-bulgară, coopera cu Ustaša croată, ambele primind sprijin din partea italienilor și a ungurilor. În aceeași perioadă s-a produs o schimbare foarte importantă în Macedonia grecească. Colonizarea refugiaților greci din Anatolia și schimbul de populații făcuseră ca regiunea aceasta și Tracia de vest să aibă o populație predominant grecească. Chestiunea macedoneană, ca și alte controverse naționale, au fost discutate pe larg la întrunirile Partidului Comunist
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ale "hegemoniei" sîrbești.17 Era acceptat dreptul fiecărei "națiuni" iugoslave la autodeterminare și succesiune. Decizia aceasta reflecta punctul de vedere al Kominternului. În anii '20, organizația a adoptat ceeea ce era de fapt punctul de vedere al bulgarilor: înființarea unei Macedonii autonome, care urma să includă Vardarul, Pirinul și regiunile egeene și apartenența ei la o federație balcanică. Poziția Kominternului era pe linia obiectivului urmărit de ORMI și era sprijinită de Partidului Țărănesc Croat, care era și el în favoarea reorganizării pe
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
pentru ea... Ea constituie leagănul renașterii bulgare... Pentru a fi evitate noi greșeli istorice și a i se acorda Macedoniei o pace de durată, Frontul Patriei proclamă cuvăntul la ordinea zilei "Macedonia e a macedonenilor"... Singura soluție salvatoare este o Macedonie integră, liberă și independentă. Numai astfel poate ea înceta să mai fie un măr al discordiei și să devină o legătură sănătoasă și unificatoare între toate popoarele balcanice.18 Așa cum am văzut, liderii balcanici ai diverselor partide și națiuni găsiseră
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
o astfel de federație. Fiecare guvern avansa propuneri care slujeau cel mai bine propriile lui interese. Planurile Iugoslaviei din perioada aceasta erau cu siguranță menite să-i sporească puterea. Unul dintre obiectivele de bază era realizarea unirii cu Skopje a Macedoniei pirineane. S-a propus apoi ca statul bulgar să se alăture unei federații iugoslave, dar pe o bază care ar fi redus-o la o poziție asemănătoare celorlalte republici constituente. Bulgaria ar fi avut deci un statut egal cu cel
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
o a șaptea republică a fost firește respinsă. Nici guvernul iugoslav nu putea accepta propunerea bulgară de unire a celor două țări pe picior de egalitate. Era în același timp exercitată o mare presiune asupra Bulgariei pentru ca aceasta să cedeze Macedonia pirineană. Partidul Comunist Bulgar a mers foarte departe în august 1946 în direcția acceptării propunerilor iugoslave, fiind de acord cu stabilirea de relații culturale între sectoarele Pirin și Vardar. Unirea trebuia însă avută în vedere numai după stabilirea altor relații
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]