1,303 matches
-
ariană, lituaniano slavă, slavă și poloneză. Înainte de separarea triburilor, el îi supune pe toți slavii unei puternice influențe germanice. Pentru perioada poloneză de după anul 1000 d. Hr. autorul marchează următoarele influențe: 1) ceho-latină prin creștinism; 2) mic-burgheză prin nemți; 3) maghiară, după anul 1500; 4) tot atunci cea italiană, incomparabil mai puternică; 5) franceză, după anul 1700. În afară de acestea, mai sunt pomenite ca nesemnificative influențe rusești, românești, evreiești. În concluzie Brückner, analizând limbile indoeuropene ca pe un fenomen aparte, reduce începuturile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cum acest cuvânt s-a integrat în limba română și nici preistoria lui în continuitatea prelatină a materialului lingvistic, aceasta cu atât mai mult cu cât derivate românești precum a meni, a pomeni sunt aduse din slavă, a mântui din maghiară, a menține din franceză, mănunchi din latină etc. Cuvântul este analizabil etimologic: m-ân-ă. Prima parte, m-, are echivalente în vgr. mao „a dori, a tinde, a intenționa”, lat. emo „a lua, a apuca, a primi”, sl. -em (în zaiom „împrumut
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și chior, a ochi și a chiti, germ. Auge și sehen „a vedea”. Prefixul este și el cuvânt aparte în forma ou: lat. ovum, vgr. oon, germ. Ei, sl. jaĭțo, engl. egg. Alean se crede că ar fi împrumutat din maghiară, unde ellen înseamnă „împotriva”. Tradiția etimologică împrăștie componentele familiei de cuvinte ca origine în diverse alte limbi lipsind astfel limba română de constituire și de viață proprie. Pentru a alina este reconstituită în latină forma *allenare, pentru a alinta, forma
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
estul Europei. Este vorba de romanitatea orientală, de etnia albaneză, de lumea slavă și de fenomenul etnolingvistic maghiar. Baza traco latină a romanității orientale explică ceea ce au comun prin sorginte, și nu prin influența reciprocă, limbile română, albaneză, slavă și maghiară. De aici decurge principiul etimologic conform căruia orice cuvânt vechi din fiecare dintre aceste limbi trebuie raportat la baza traco latină, chiar dacă aparența lui formală este, în română de exemplu, latină, albaneză, slavă sau maghiară. În al doilea rând, cele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ar fi desprins ca limbă indoeuropeană din preindoeuropeana mamă și ar fi stat pitită vreo mie de ani undeva între Nipru și Vistula până să explodeze în secolul al VI-lea și să acopere jumătatea de est a Europei, că maghiara a venit gata făcută din zona ugro-finică cu un popas îndelungat în spațiul turcic de pe Volga etc. Simțul limbii române l-a determinat pe Hasdeu să formuleze, cum se putea atunci, imaginea profilului nou și aparte al limbii române față de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
continuă el, că și Ugrin acesta a fost un următor din dinastia lui Negru-Vodă, transformându-se Negru în Ugrin... Deosebirea între numirea de Negru și Ugrin nu provine de aiurea decât numai de la diferența dialectală dintre limba română și cea maghiară” (Ib., p. 670). Pentru originea acestei denumiri trebuie să ne raportăm la limbile și dialectele turcice, în care Moldova este pronunțată Bogdan, moldovenii sunt bogdanlî, țara Moldovei este kara Bogdan, iar țara Munteniei, kara Iflak, adică Valahia. Cuvântul kara din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în cursul veacurilor. Dar din punct de vedere lingvistic sântem un popor romanic și vorbim o limbă romanică” (p. 173 urm.). Din perceperea neevolutivă a istoriei limbilor, exprimată în privința românei prin aprecierea ei ca urmașă a latinei, în privința slavei și maghiarei prin aducerea lor din alte zone, a rezultat explicarea albanezei într-o nouă manieră și mai stranie. Se apreciază că această limbă este continuatoarea nemijlocită a limbii ilirilor menționați în zona respectivă de Herodot. În felul acesta este mascată constituirea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
bëj, verb cu o gamă foarte largă de sensuri: „a face, a crea, a se ocupa (de ceva), a săpa, a organiza, a se deplasa, a naște, a scoate, a câștiga, a vorbi etc. În română bai, ca și în maghiară (baj) de unde se crede că ar proveni, se folosește mai întâi în expresia nu-i bai „nu face nimic, nu-i nici un necaz (mare)”, de unde s-a dezvoltate sensul de „supărare, belea, bucluc”. În această serie se înscrie și rom
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
o cincime din fondul de cuvinte vechi ale limbii române (a alcătui, a bănui, belșug, a cheltui, a făgădui, a locui, neam, labă, a mistui, oraș, pildă, șirag, a tăgădui, talpă, uliu, uriaș, vamă, viclean etc.) poate fi adusă din maghiară în secolele XI-XIV și chiar mai târziu. A fost făcută și propunerea, de esență filologică, de a se considera existența unui cuvânt, bănuit ca magiar, în limba română începând cu data primei atestări în scris: chezaș (1434-37), gazdă (1427), hotar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lexicografice, gramaticale, literare și istorice»” (IX, 613). Întreaga ființă a cărturarului, cu a lui „tainică simțire”, îi dădea certitudinea că limba română nu s-a putut „nutri” în secolele XIII, XIV, XV cu două cincimi de elemente slave, o cincime maghiară și una turcică. Criticând traducerea din franceză și germană „a unor producte nesănătoase”, Eminescu se întreabă „Cui folosesc? Ele întăresc numai ideea falsă că poporul în două mii de ani n-a avut nici limbă și cugetare și că aceste două
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
slovesĕ „cuvânt - cuvinte - două cuvinte”; la demonstrative: tŭ - ti - ta „acel - acei - cei doi”, fem. ta - tî - tĕ, neutru to - ta - tĕ, valori care marchează întregul sistem de declinare a cuvintelor acordate. nedefinit-definit ca opoziție între singular și plural. În maghiară articolul nehotărât egy „un, o” se folosește mai rar, este facultativ de regulă și nu variază după număr, iar în sfera singularului nu are gen și caz: egy ember „un om”, egy ház „o casă”; acuz. egy embert, egy házat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a ház „casa”) este invariabil după gen, număr și caz, dacă putem vorbi de caz în limba maghiară: az emberek „oamenii”, a házak „casele”. În plus, spre deosebire de limba română, în care după prepoziții substantivul rămâne nearticulat (de ex. în casă), maghiara folosește articolul hotărât înaintea substantivelor înzestrate cu „afixe” circumstanțiale (a házban „în casă”, az udvaron „în curte”) sau cu postpoziții (az asztal mellet „lângă masă”). Limbile slave s-au comportat diferit în privința categoriei nedefinit - definit. Limba bulgară a dezvoltat articolul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nominativ. La singular se folosește forma de bază: alma „măr”, ház „casă”, kert „grădină”; la plural se adaugă terminația -k (almák, házak, kertek), cf. lat. qui, sl. kŭ, rom. ce etc. II. Cazul genitiv. Sensul cazului gentiv-posesiv este redat în maghiară printr-un sistem complex de terminații posesiv-personale despre care ne putem forma o imagine apelând la sintagmele românești de genul maică-mea, maică-ta, maică-sa. În maghiară modelul este activ și structurat pe următoarele patru situații: 1. Un posesor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rom. ce etc. II. Cazul genitiv. Sensul cazului gentiv-posesiv este redat în maghiară printr-un sistem complex de terminații posesiv-personale despre care ne putem forma o imagine apelând la sintagmele românești de genul maică-mea, maică-ta, maică-sa. În maghiară modelul este activ și structurat pe următoarele patru situații: 1. Un posesor și un obiect posedat: szobá-m „camera mea”, szobá-d „camera ta”, szobá-ja „camera lui, ei”; 2. Un posesor și mai multe obiecte posedate: szobá-im „camerele mele”, szobá-id „camerele tale
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
horă. Prin pierderea miezului lichid se explică germ. mit, engl. with „cu” etc. VI. Cazul translativ. Exprimă schimbarea stării cu formantul -vá, -vé: hova? „unde, încotro?” < hol „unde” + -vá; lat. q-uo „încotro”; rom. undeva, încotrova etc. VII. Cazurile spațiale. În maghiară se disting formal zece cazuri care detaliază raporturile spațiale. Trei serii a câte trei cazuri precizează sensurile „pe”, „în” și „relativ la”, detaliate câte unul pentru stare și câte două pentru sensurile „spre” și „dinspre”, iar un caz aparte pentru sensul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sociale traco-latine rezultate în urma cuceririlor romane în jumătatea de est a Europei. De aici decurge necesitatea luării în considerație a întregului peisaj lingvistic rezultat în această parte a continentului în întrepătrundere cu romanitatea orientală: limba albaneză, limbile slave, limbile baltice, maghiara sunt expresii individualizate ale mediului comun în care s-a constituit limba română. Cea de a doua treaptă a cunoașterii este dată de unitatea devenirii fenomenului lingvistic: substratul tracic înfige rădăcinile limbii române în unitatea preindoeuropeană, silabică și aglutinantă, a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbi. Se încruntă. Da, dar tu le vorbești pe toate. Darcey ridică din umeri. Nu chiar. Doar pe cele mai răspândite. Dar știi cum e, vremurile se schimbă. Într-o zi o să fie nevoie de oameni care vorbesc poloneza și maghiara și lituaniana și așa mai departe. Eu, cu limbile mele vechi europene, o să fiu o fosilă. Bărbatul râse. —Mie-mi plac limbile străine. Și tu știi mai multe? —Doar engleza, spuse el. Și irlandeza. Părinții mei s-au născut aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și letonă; dar cea care a avut parte de cele mai multe traduceri a fost aceasta: Ceață. Încep în 1921, la șapte ani după nașterea sa, în italiană: Nebbia, romanzo, tradusă de Gilberto Beccari și prefațată de Ezio Levi; în 1922, în maghiară: Köd (Budapesta), de Garády Viktor; în 1926, în franceză: Brouillard (Collection de la Revue Européenne), de Noémi Larthe; în 1927, în germană: Nebel, ein phantastischer Roman (München), de Otto Buck; în 1928, în suedeză: Dimma, de Allan Vougt, și în engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
În mână. Dar ei? Domnul Manolescu, faceți cunoștință, are de filmat emisiunea, o face aici, cu Konrad Gyorgy, faceți cunoștință. Cătă e la pământ, tremură de emoție. Întinde o dreaptă moale, probabil instantaneu nădușită. Face abuz de bruma lui de maghiară și, strângându-i mâna și privindu-l În ochi pe Konrad Gyorgy, zice Szivesen. Adică: Cu plăcere. Și asta nu e tot. Fiindcă Își dă seama ce tâmpenii spune, Cătă simte că se sfârșește pe picioare. Pe frunte i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
o energie benefică. Nu exista nume adus în discuția liberă de Vighi - de la Virgil Mazilescu și Mircea Ivănescu la Ion Monoran și Eugen Bunaru - pe care să nu-l cunoască, nu doar din auzite, ci fiindcă i-a tradus în maghiară, a scris despre ei. Comunicarea vie și autentică între cei doi scriitori timișoreni, diferiți ca origine etnică și vîrstă, dar cu vocația comună a scrisului și cu o anumită calitate umană superioară, neostentativă, îți dă senzația că ești acolo, cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
în Regatul Ungariei. "Legea naționalităților" și "legea învățământului" adoptate în 1868 au inaugurat politica de maghiarizare promovată de autoritățile de la Buda, care au decretat existența unei singure națiuni, cea maghiară, "una și indivizibilă", în care singura limbă oficială era, desigur, maghiara (Constantiniu, 2011, p. 257). Reacția românilor din Ardeal a fost ambivalentă, intelectualitatea fiind divizată între facțiunea care promova activismul (i.e., apărarea cauzei naționalității române în noile structuri politice ale Monarhiei Duale) și cea care milita pentru pasivism (i.e., abținerea de la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
școli elementare ortodoxe (Manolache și Pârnuță, 1993, p. 241). Continuând politica de maghiarizare pornită de legea din 1868, Legea educației din 1879 a reconfirmat obligativitatea predării limbii maghiare în toate școlile elementare a căror limbă de predare nu era cea maghiară. Astfel, limba maghiară a devenit obligatorie inclusiv în școlile confesionale românești. Iar Legea Apponyi, adoptată în 1907, urmărea să accelereze efectele maghiarizării prin înlocuirea școlilor confesionale ale minorităților etnice (românești, sârbești, slovace) cu școli de stat în care limba unică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
devenit obligatorie inclusiv în școlile confesionale românești. Iar Legea Apponyi, adoptată în 1907, urmărea să accelereze efectele maghiarizării prin înlocuirea școlilor confesionale ale minorităților etnice (românești, sârbești, slovace) cu școli de stat în care limba unică de predare să fie maghiara (ibidem, p. 348). Însușirea limbii maghiare devenea un imperativ funcțional al statului maghiar, a cărui legislație statua ca finalitate a procesului educațional necesitatea ca toți copiii, indiferent de fundalul lor etnic, la bilanțul primilor patru ani de școală, "să fie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
manualelor școlare. În ciuda faptului că limba de predare în școlile confesionale românești a continuat să fie cea românească, planul de învățământ al acestora era în mare măsură similar cu programa școlilor de stat în care limba de predare era, desigur, maghiara. Iată cum era structurată tabla materiilor de învățământ, alături de ponderea fiecăreia, în școlile primare românești în pragul Primului Război Mondial. Tabel 18. Materiile predate în școlile românești din Transilvania, 1914 Materia Nr. de ore pe săptămână Religia 3 Limba română 5,5
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și trei maghiari) și peste două sute de răniți: i) etnicizarea discursivă recursul la discursul și categoriile etnice de către mass-media și politicienii postdecembriști în căutarea de legitimitate politică; ii) etnicizarea societății civile în curs de emergență apariția organizațiilor civice și politice maghiare (Uniunea Democrată Maghiară din România UDMR, Uniunea Democratică a Tineretului Maghiar MADISZ); iii) etnicizarea posesiunii simbolice a orașului și a instituțiilor sale constitutive odată anatamate în mentalul colectiv cadrele identitare de factură etnică, problema ridicată a devenit "al cui este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]