3,302 matches
-
de lectură erau pentru băiat un loc În plus, În care putea citi ore În șir cărți pe care nu se găseau În librării sau În anticariate. De la etajul cinci al blocului În care familia locuia, se vedeau casele de mahala mărunte cu pomișori ale căror trunchiuri erau date cu var primăvara, arătând ca niște picioare Încălțate cu cizme de paradă. De la balconul minuscul, familia privea culoarea vinețiu străvezie a serilor de vară, Închipuindu-și că ar putea fi și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ploioase nu era întotdeauna la fel de bine primit și de polonezii cu caș la gură, de irlandezii violenți și de negrii analfabeți care populau districtul nevoiaș ce-i fusese repartizat spre sondare de către „Cea Mai Binevoitoare Instituție Financiară a Americii“. Prin mahala, lumea râdea de el. Nu-l asculta nimeni. Cum îl auzeau bătând, aruncau în ușă cu cutii goale și strigau „Cară-te, nu-i nimeni acasă“. Își asmuțeau câinii să-și înfigă colții în curul lui de evreu perseverent. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să-și țină-n frâu admirația pentru reușitele și genialitatea mea, acum că-mi apare numele în ziare, că sunt colaborator apropiat al noului primar, care-i atât de carismatic, luptând de partea Adevărului și Dreptății, împotriva proprietarilor abjecți ai mahalalelor, împotriva habotnicilor și a șobolanilor („pentru încurajarea tratamentului egal, pentru prevenirea discriminării, pentru promovarea înțelegerii și respectului reciproc“ - iată obiectivele generoase ale comisiei mele așa cum sunt ele definite de hotărârea Primăriei)... și totuși, știi ce vreau să spun, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
universal Bamberger’s, spre Parcul Militar, Primărie, Bell Telephone, Gara Penn, Autostrada Pulaski, hotelul Robert Treat, hotelul Father Divine’s Riviera și oricare cinematograf din centru. Știam cine locuiește „la grămadă“ în cartierul Ironbound și cine în casele dărăpănate ale mahalalei ce se întindea la deal pe High Street, dar o închisoare, unde o fi fost o închisoare? Nu v-aș fi putut spune. Ea, însă, da. Știa cât se poate de bine unde e. Era în chiar inima fiicei pușcăriașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tuns scurt, ca al unui bărbat, era iremediabil ciufulit. — Pe Savory, spuse ea. — Cine-i ăsta? — A vândut o sută de mii de exemplare. Hora mare și veselă. Cinci sute de mii de cuvinte. Două sute de personaje. Geniul ridicat din mahala. Își dublează ș-urile când Își amintește s-o facă. — Ce caută În tren? — Merge În Răsărit la vânătoare de subiecte. Nu era treaba mea, dar cum veneam să te conduc, am preluat-o. Mi-au cerut un sfert de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sesiză momentul favorabil și vorbi răgușit, cu neașteptată imaginație: — Da. Dacă s-ar Întoarce acum, ar găsi lucrurile exact cum fuseseră. Ceasul s-ar fi putut da Înapoi. Hartep ia aceleași mite. Kamnetz e tot cu ochii după copii. Aceleași mahalale, aceleași cafenele cu aceleași concerte la șase și la unsprezece. Carl a plecat de la Moscova, atâta tot, iar noul chelner e un francez. A mai apărut un cinematograf nou lângă Parc. O, da, există o schimbare! Au construit ceva unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ea Îl informa despre noutățile din Belgrad - genul de noutăți pe care prietenii lui nu i le trimiteau În scrisorile lor codificate săptămânale. Mai erau și alte lucruri despre care i-ar fi plăcut s-o Întrebe. Ea spusese că mahalalele sunt neschimbate și el putu simți sub picioare treptele povârnite din pasajele Înguste; se aplecă pe sub cârpele colorate aninate de-a curmezișul, Își duse batista la gură să oprească mirosul de câine, copii, carne stricată și excremente umane. Voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că va coborî la Viena. Dacă este așa, o să-l urmăresc. Îl voi urmări până la Constantinopol, dacă va fi nevoie. Dar nu cred. Se duce acasă. — La pușcărie? — La proces. Probabil are Încredere În oameni. A fost Întotdeauna popular În mahalale. Dar e nebun dacă mai crede că aceștia Își vor aduce aminte de el. Cinci ani. Nimeni nu-i ținut minte atâta vreme. — Scumpa mea, dar ce morbidă ești! Mabel Warren reveni cu dificultate la realitatea imediată, la cafeaua vălurind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pentru mărturie mincinoasă. În contextul acesta, harta nu avea nici un sens. O mai cercetă o dată. Străzile nu erau marcate la Întâmplare. Exista o logică. Un grup de pătrate se contrapunea altui pătrat și pătratul cu care se potriveau era cartierul mahalalei. Următorul pătrat era mărginit pe-o parte de gară, pe cealaltă de poștă, iar pe o a treia de sediul tribunalului. În acest perimetru pătratele deveneau tot mai mici, până când cuprindeau doar Închisoarea. Un mal stâncos se ridică de ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un bătrân care dădea din cap În somn, cu fața tot atât de cenușie ca și cerul ce prevestea ninsoare deasupra Nürnbergului. Și acum, Înainte de toate, spuse domnișoara Warren, care sunt planurile dumneavoastră? Văd că vă bazați destul de mult pe populația din mahalale. El clătină din cap: — Nu mă bazez pe nimeni. — Dețineți controlul total? — Eu mai puțin ca oricine. Domnișoara Warren se izbi brusc peste genunchi. — Vreau răspunsuri clare! Dar primi același răspuns: — Nu vă spun nimic. Arată mai degrabă de șaptezeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
află În drum spre casă. El a urcat luni În Orient Express la Ostende, iar trenul lui va ajunge la Belgrad În seara aceasta. Se crede că sosirea lui la Belgrad va coincide cu o răbufnire socialistă bazată pe populația mahalalelor, unde numele doctorului Czinner n-a fost uitat nici o clipă, și probabil va avea loc o tentativă de ocupare a gării, poștei și Închisorii. Domnișoara Warren făcu o pauză. — Aceasta e relatarea pe care o voi transmite telegrafic. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
țăranul lua țărancă, iar orășanul orășancă. Ea e de la oraș! exclamă Muraru, sorbind un pahar. Crede cu frenezie că-mi este superioară, că este superioară oricui de la țară, numai pentru că s-a născut cu cișmea la poartă, undeva într-o mahala din Iași. Ce educație, ce cultură?! Prin clasa a șaptea a fost și ea o dată la filarmonică, dusă cu școala. Pentru ea, literă de evanghelie sînt părerile emise de o colegă, care, vezi Doamne, mai citește... "Trebuie să iau aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
e cam botoasă, ce-i drept, seamănă cu taică-su, și asta îmi mărește șansele. E încă studentă, abia în anul doi, dar... Sincer să fiu, în ultimele două săptămîni m-am tot gîndit: copilăria și adolescența, în căruțe-vagon, la mahala, prin bîlciuri; în studenție, ca cei săraci... Oare n-am să pot prețui o fată, fie ea și urîtă, care să-mi aducă tihna și confortul unui cămin? E cam naivă, exaltată, ca la nouăsprezece ani, dar voi găsi resurse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Doamna Ana; "doar oile se lasă devorate de lupi; caii de rasă trebuie dresați cu ceva dulce... Fii atent, nu-ți arăt decît o dată... Femeia nu-i vacă, să-i prinzi țîța, s-o mulgi... Asta o fac prostanii de la mahala... Fii atent: atinge sînul așa... Acum așa..., mai mult pe mamelon și tîrziu, tîrziu de tot, prinde mamelonul între degetul mijlociu și arătător, ca din întîmplare, doar să-l simți, și-l strîngi de mai multe ori, dar numai ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să fi primit palmele. "Pentru ce să-l reneg?! și-a zis atunci. Pentru ce să reneg pe bărbatul în fața căruia își scotea pălăria toată Universitatea?! Numai să fac pe plac acestor brute?! Să-i dau satisfacție acestui bătăuș de mahala, care a fost dat afară din liceu pentru că scria prostii pe pereți, înjura și-și băga mîna pe sub fusta profesoarelor tinere cînd treceau printre rînduri?" Bine, mama, nu mai plînge a auzit-o pe Maria în spatele ei. Am să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu cred că Mihai știe ceva de mine și Coca; s-ar fi dat de gol, ar fi roșit. Cred că are multă dreptate: am prins-o de cîteva ori și eu pe Coca Muraru cu niște mici ieșiri de mahala, și-apoi, de ce n-a vrut să lase copilul dacă se jură că-i numai al meu, că pe soț nici nu-l mai poate suferi?!... Ce va zice Doinița cînd va auzi că-s destituit pe motive de imoralitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
continua exercițiile de umilință cu România, s-ar putea să intrăm în NATO și C.V. Tudor să fie ales democratic președinte. Singurătatea Americiitc "Singur\tatea Americii" Interior sordid, de birou de magaziner sau președinte de scară... Omul, o brută de mahala, scund și vânos, se spală pe mâini... Lungana șatenă își dă ciorapii jos, își dă halatul soios la o parte și se așază cu fundul pe masă... Scundacul de Ghencea își desface cureaua, își deschide fermoarul și se apucă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
electorală negativă, despre care editorialistul Toma Roman afirma: „Campania electorală din România are accente grotești. În loc să discute programe, să fixeze obiective, să analizeze modalități de atingere a acestora, politicienii români preferă să se împroaște reciproc cu noroi, să facă deliciul mahalalei (alt circ!) prin formulări grosiere, de joasă extracție, pe care, totuși, până la începutul lui 2004 le practica doar C.V. Tudor, liderul PRM. Această «vadimizare» a mesajului, ce face și mai tare de râs clasa politică românească, indică o campanie negativă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
care urcau vrejurile de iederă groasă cât mâna. Pe ea mă cățărasem de multe ori, cu câte-o sticlă în buzunar, să intru pe geam, să nu dau ochii cu maică-sa la miezul nopții. O enerva că țopârlanul din mahala îi strică băiatul și-i lasă glod pe covoare. „N-aveam altă soluție, Voievoade, de unde dracu’ bani s-o refac...” Ce să-i spun? Eram și eu tot un pârlit, care se cârpea de pe-o zi pe alta. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
au mai scos vreun cupon ascuns în cracii pantalonilor sau sub fuste, niște eșarfe și sutiene bune de schimbat pe vegeta, conserve rusești sau fiare de călcat și vreo sticluță de colorant după care se dau în vânt ăia din mahalaua de la Palat. Acum e o liniște suspectă. Cei mai mulți au luat drumul Irlandei sau al Spaniei, cei mai bătrâni s-au întors la țară, pe lângă vreo bucată de pământ. Înainte erau buni, ei prindeau cozile, stăteau cu scăunelele zile întregi, veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Bandura, „nici o altă curvă din lume n‑o să fie mai duios jelită ca tine... Și nici o alta n‑o să aibă o Înmormântare mai cu pompă ca tine...“ Pentru Înmormântarea Marietei au fost pustiite nu știu câte sere de flori și devastate grădinile mahalalelor, că toată noaptea lătraseră câinii, tot chemându‑se Între ei dobermani cu câini‑lupi, Îndârjiți În zgardele lor aidoma unor coroane de spini; lunecau verigile grele ale lanțului pe sârma de oțel temeinic Întinsă, răsunând precum lanțurile sclavilor din negura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sunt produsul diferențelor de clasă; curvele sunt (deci) demne de aceleași flori ca și doamnele de familie bună“. Și câte altele. Cortegiul funerar În frunte cu Bandura va flutura steaguri roșii și negre În momentul În care va intra În mahalaua proletară, se zbăteau În bătaia vântului, fâlfâind sinistru, flame purpurii În bezna nopții, aidoma unor simboluri florale, nu lipsite de conotație socială. La hotarul dintre mormintele celor avuți și a celor nevoiași, Bandura se Împletici când să urce pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nord, la Mako (iar apoi luând‑o un pic mai spre nord‑est, chiar la Budapesta), era În acea perioadă a anului ușor de străbătut, Încă nu Începuse timpul ploios, apele Mureșului Încă nu se umflaseră. Drumul pornea imediat din mahalaua Aradului - În macadam, care se curma brusc la cărămidărie, de unde Începea un drum de țară, vara prăfos, iar toamna băltit și noroios, dacă nu era total desfundat. Dar și ploaia preface praful Într‑o noroială aurie vârtoasă, care se lipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cap. Cred că da. Margaret s-a Întors cu spatele și a privit pe fereastră Întin derea de clădiri cenușii. Totul i se părea acum Întunecat În Jakarta. Noile magazine de beton construite la Întâmplare, casele șubrede de lemn ale mahalalelor, șoselele cu șase benzi de circulație, apa băltită din canale, steagurile Înșirate prin tot orașul Înăbușit de praf, de fum și de gaze de eșapament. Nu băgase de seamă când dispăruseră culorile și amănuntele orașului, când cenușiul i se pusese
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
face ca lucrurile noi să pară vechi. Mușchiul se Întinde pe cimentul neted, soarele și ploaia macină metalele și piatra și le dă un aspect murdar. În Jakarta nu izbutea nicidecum să scape de sentimentul că se află Într-o mahala. Când a intrat În piața străjuită de ultimele clădiri impozante ale Bataviei olandeze, s-a Împiedicat de rămășițele pavajului de piatră. Înghesuiți sub o copertină În fața porticului vechii primării, frumoasă pe vremuri, acum aproape o ruină, niște soldați o priveau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]