833 matches
-
ermetism”, ele par să aibă un „suflet” pe care C. știe ca puțini alții să-l descifreze. Printre „hieroglife” și „ideograme”, hermeneutul admiră cu stilizată emoție peisaje încărcate de virtualități alegorice (valea Oltului este în acest fel învestită, înainte de reportajul maiestuos retoric al lui Geo Bogza). Îmbătat de întinderea „nețărmurită” a pustiei și de reverberațiile magice ale luminii, C. cutreieră un Orient în care istoria se sublimează în metafizic (Pătrar de veghe, 1938). Moartea, atotstăpânitoare în deșertul hipnotic (tulburător prin „dumnezeiasca
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
vreun metru jumătate reprezenta granița dintre trotuar și terenul școlii. În spatele său, o grădină mică, populată în principal de buruieni și arbuști, se întindea pe o distanță de zece metri. Prin ea, o alee de piatră albă își făcea loc maiestuos, pornind de la gardul din fier și ajungând până la ușa profesorilor. Ceva îmi atrase atenția... un om. Un om înalt, drept, mândru, cu o haină demodată și cu pantaloni de stofă albaștri intră atunci pe portița școlii, înaintând fără grabă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prelungea în cea a cerului de noapte cu o măiestrie greu de egalat. Pe măsură ce consuma bolta, aceasta devenea din ce în ce mai gri, mai posomorâtă și mai grea. Lumina arde magia nopților. În curând, tot ce rămâne din cerul magnific de iarnă, portocaliul maiestuos punctat de fulgii căzători de zăpadă, este un murdar și monoton cenușiu în care apare pe undeva un slab și banal disc alb de lumină firavă. Ăsta a fost răsăritul și el face această zi specială, pentru că nu a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mo delul matroanei perfecte, ocupată doar cu treburile casei și cu țesutul hainelor carei vor înveșmânta soțul, magistratul roman. Ajunsă în fața apartamentului imperial, Livia se întoarce către femeile din suita ei. — Așteptațimă aici! le poruncește scurt. Îndepărtează cu un gest maiestuos cele două gărzi care în cearcă prin semne disperate să o oprească. Sunt germani după costum și nu prea știu latinește, dar o cunosc pe augustă și au aflat că are mâna lungă și că e iute la mânie. Anunțat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
le îndeamnă să se mai servească din minunățiile în formă de gălușcă învelite în prapur de miel. Înghite în sec. Numai gândindu-se la ele, îi lasă gura apă. Oftează. Ce alte bucurii i-au mai rămas? Brusc, își îndreaptă maiestuoasă bustul. Mâncarea nu e totul în viață. Mai e și pute rea. Asta o face să-și aducă aminte de scopul vizitei ei. Rămâne însă tăcută, absentă în aparență, dar așteptând un moment prielnic. Îl blestemă în gând pe doctor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
219 rușinoase, părăsit de bunicul său în pădure, unde îl alăptează o capră. Nu așa i-ar fi plăcut să-și împodobească locuința. Dar Gallus, cu gustul lui îndoielnic, n-a vrut în ruptul capului să-i contemple pe Nemuritori maiestuoși ca în temple. A preferat să-i vadă în mijlocul aventurilor lor galante, să îi micșoreze la o scară aproape umană. Probabil că așa îi înțelege și-i simte mai aproape. Cum totuși scopul lui nemărturisit este să-și impresioneze vizitatorii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
domnii. De aceea trebuie să reușească. Republica va fi reinstaurată în adevărata ei formă. E ud pe sub tunică. Revine la fereastră și, tulburat peste măsură, aruncă o privire obosită afară. Vânzoleala s-a potolit, curtea este pustie acum. Pri veliștea maiestuoasă, care îmbrățișează un spațiu larg, îi aduce un pic de ușurare în sufletul răvășit. Se sprijină cu umărul de toc și își lasă ochii să hoinărească departe, dincolo de casă, până la piscina unde se îngrașă felurite specii de pești. Pe nesimțite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mic de groază. Pusio întoarce mirat ochii că tre Rufus. — I-a ucis a doua zi fratele în luptă, murmură acesta. Călărețul se schimbă la față, dar nu zice nimic. Între timp, mânia lui Ganymedes dispare. Reia cu o figură maiestuoasă: — Chiar principele a numărat tare, pe degete, împreună cu spectatorii, galbenii care-mi erau azvârliți pe un platou de argint. — Și ce-ai făcut cu ei, mă, prostule? îl suduie Rufus. I-ai băut și i-ai cheltuit pe curve, în loc să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mama micuților? întreabă călărețul. Dresorul dă din cap. — E un animal teribil de rapid, șoptește misterios. Germanul se uită derutat la fiara tolănită și apoi la Rufus. — Parcă dormitează. — Moțăie, dar nu doarme, îl corectează Thaos. Glasul i se înalță maiestuos: — E întuneric aici și pentru dihănii s-a lăsat noaptea, cu tainele ei. Strecoară o mână prin grilajul ușii și o agită în fața tigroaicei. Animalul deschide leneș ochii, apoi îi închide la loc. Pusio privește fascinat, incapabil să vorbească. Rufus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
figură uluită. Nu-l impresionează faptul că se găsește doar la câțiva metri de împărat și de conducătorii marilor colegii preoțești. Frumusețea locului îl tulbură. A admirat în Grecia destule frize dorice în cel mai pur stil clasic. Și temple maiestuoase în Egipt. În comparație cu cele din Răsărit, altarele înălțate zeilor la Roma par mai degrabă meschine. Dar mâinile care au trudit aici, indiferent de unde s-au inspirat, au făcut marmura să înflorească. Se lipește cu spatele de perete și își lasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
frapat. Nimic din simbo listica monarhică a Orientului, care-l plasează pe rege deasupra supușilor, nu se regăsește în frizele comemorative din interiorul incintei. Mai degrabă sculptorii au încercat să reliefeze o concep ție aproape umană a imperiului, nicidecum una maiestuoasă. Augustus, în continuare figura centrală a ceremoniei dăltuite în partea superioară a zidului, rămâne, ca și înainte, strâns legat de acțiune, dar și de ceilalți participanți. Artistului nu i s-a cerut să-l scoată în evidență plasându-l într
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
l poartă pe braț. — Ia-l să te ștergi pe mâini! rostește plină de o importanță copilărească. Toți râd. Fără să se supere, principele îi face discret un semn complice cu mâna să mai aștepte un pic. Își trage apoi maiestuos toga peste cap. Urmează să oficieze cu creștetul acoperit, după ritul roman. Se produce o mișcare în dreptul treptelor. Cei masați acolo se dau respectuoși la o parte să facă loc unui grup de șase femei. După veșmânt, nu par diferite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în care trăise nu era decât un bob de mac. Scoase un strigăt de uimire. Auzi zgomot de pași. Matsuki Chūsaku ieșise și el pe punte. Acest bărbat slab și posomorât nu-și mai lua nici el ochii de la priveliștea maiestuoasă a oceanului. Ce mare mai e și lumea asta! Însă vântul smulse cuvintele samuraiului suflându-le în largul mării ca pe niște foi de hârtie. Nu-mi vine să cred că un ocean nesfârșit de ape ca ăsta se întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
iar după aceea, fusese cucerit de creștinii spanioli, dar solii nu știau nici măcar unde se afla țara numită Arabia și de aceea nu înțeleseră nici unde anume în acest oraș se păstrau mai vii urmele arabilor. Erau orbiți de strălucirea maiestuoaselor palate precum Alcazar, iar măreția catedralelor îi copleși, lăsându-i fără grai. În fiecare zi erau mult mai prinși cu treburi decât fuseseră în Mexico. Cu ajutorul familiei lui Velasco, de baștină din Sevilia, solii s-au dus cu trăsura să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tragi Într-un leu din mașină, Îl auzi pe Wilson șoptindu-i. Coboară odată, n-o să stea acolo toată ziua. Macomber ieși prin deschizătura din dreptul său, apoi puse piciorul pe scară și apoi jos. Leul stătea tot acolo, privind maiestuos și calm spre obiectul ciudat, umflat și Îndesat ca un fel de superrinocer, pe care ochii săi Îl distingeau doar ca o siluetă. Nu simțea miros de om, așa că privea În continuare ciudatul obiect, mișcându-și ușor capul dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai mult. De fapt, prietena era cea care bătea acum toate manuscrisele. Elliot Începuse să bea vin alb și avea o cameră separată. Noaptea scria poezie și dimineața părea epuizat. Mai nou, doamna Elliot dormea cu prietena ei În patul maiestuos. Și au plâns Împreună o grămadă. Seara luau cina Împreună, sub un platan din grădină, iar vântul fierbinte de seară bătea și Elliot bea vin alb, doamna Elliot conversa cu prietena și erau toți fericiți nevoie mare. Capitolul 10 Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
copii lipăiau desculți în urma birjei, cerșind câțiva bănuți pentru roșcove. Cu gesturi mecanice de somnambul, grecul scotea din timp în timp, cu mâna lui fină străbătută de vinișoare, teancuri de bancnote mari, albăstrii, cu chipul filigranat al unor împărați bărboși, maiestuoși și necunoscuți, pe care le arunca în sus. Zbaterea lor de păsări rănite era urmărită până în zloata uliței, pentru a fi apoi aprig revendicate și sfârtecate de mâinile copiilor, în bucățele mici și lipsite de valoare. Toți mahalagiii ieșeau în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se zăreau vîrfurile unor căpițe de fîn. Am urcat ceva mai sus și fără a ne sfătui, ne-am oprit aproape instantaneu amândoi în același loc. Era o fâneață mai de mult cosită, cu trei căpițe de fân ce străjuiau maiestuoase întinderea dealurilor molcome. Fără să stăm prea mult pe gânduri, parcă de teama de a nu pierde acea lumină în care totul părea că face parte dintr-o lume asupra căreia timpul nu-și pusese amprenta, am început amândoi să
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
de munții Jura, ale căror coaste, îmbrăcate în desișuri de conifere și mesteceni, coborau în vale aici în pante line, mai încolo povârnite, abrupte și neliniștitoare. în cerul cutreierat de vânturi al Sapaudiei, nori mari se vălătuceau continuu, încet și maiestuos, deasupra acelei văi uitate de lume. Aerul era curat, adesea rece, chiar și în lunile de vară. întinderea domoală acoperită de iarbă oferea pășune pentru o mică turmă de oi și călugării cultivau, pe mici porțiuni de teren, puțin ovăz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atât de mult încât trebuia să se aplece pentru a nu se izbi de ramurile copacilor sau era nevoie să depărteze frunzele cu mâna. în locurile cele mai înalte, foioasele lăsau locul zadei, ce împungea cerul cu vârfuri ascuțite, și maiestuoșilor brazi, în mijlocul cărora acel straniu cortegiu de războinici și civil fugari se înșira cu pas susținut, stârnind un foșnet continuu. Mici luminișuri lucind în verdele crud al ierbii se deschideau pe neașteptate, însă coloana le traversa aproape gonind ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ușurare și satisfacție, și nu fără o anume admirație, entuziasmul cu care bagauzii acceptau înfruntarea cu dușmanul cel cumplit. Imaginea acelei mulțimi de oameni mizerabili care-și striga către stele voința proprie de a lupta, pe fundalul părăginit și totuși maiestuos al ruinelor acelui edificiu, ce aparținuse în vremuri nu foarte îndepărtate unui patrician, acum șters din istorie, reprezenta, mai bine decât orice disertație a vreunui erudit, și decât orice perorație îndurerată a vreunui senator cu părul alb, situația dezastruoasă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care, din fericire, se arăta lung și nu avea să supună caii la mari eforturi, singura neplăcere fiind terenul oarecum dificil, încă îmbibat de ploaia din seara precedentă. Cercetașii dispăruseră după culme, însă unul dintre ei apăru curând pe fundalul maiestuos al norilor, anunțând, prin gesturi grăitoare și frenetice ale brațelo,r că din partea cealaltă dușmanul se apropia. Bătălia, deci, începuse. — Pregătiți javelinele! strigă Sebastianus. Abia ajuns pe creastă, fu aproape orbit de spectacolul grandios pe care-l oferea armata dușmană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se lăsă moale pe podeaua carului, zicându-și că, în fond, ea avea dreptate. își întoarse privirea spre reflexele indigo și aurii pe care apusul de soare le picta triumfător pe imenșii nori ce stăruiau peste întinderea câmpiei: tăcuți și maiestuoși, prietenoși, ei păreau că însoțesc coloana în marșul ei spre răsărit. îi observă îndelung, legănat de mișcarea monotonă a carului pe pavajul spart, în vreme ce în mintea sa se amestecau amintiri vagi, îndepărtate, și imagini neclare, fără legătură între ele, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
copii lipăiau desculți în urma birjei, cerșind câțiva bănuți pentru roșcove. Cu gesturi mecanice de somnambul, grecul scotea din timp în timp, cu mâna lui fină străbătută de vinișoare, teancuri de bancnote mari, albăstrii, cu chipul filigranat al unor împărați bărboși, maiestuoși și necunoscuți, pe care le arunca în sus. Zbaterea lor de păsări rănite era urmărită până în zloata uliței, pentru a fi apoi aprig revendicate și sfârtecate de mâinile copiilor, în bucățele mici și lipsite de valoare. Toți mahalagiii ieșeau în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Emil. Dar cred că o să Închid ochii. Lui Sammler Îi era rău de furie Împotriva lui Eisen. Negrul? Negrul era un grandoman. Dar avea o oarecare - o oarecare alură de prinț. Îmbrăcămintea, ochelarii de soare, culorile somptuoase, gesturile barbare, dar maiestuoase. Probabil că era un spirit cuprins de nebunie. Dar o nebunie cu o idee de noblețe. Și cât de bine Îl Înțelegea Sammler - câte ar fi făcut să Împiedice acele crunte lovituri! Cât de roșu era sângele și cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]