594 matches
-
lumina apoasă a lunii. Ridic din nou toporul și cade a doua oară, a treia oară, nu mai număr. Sângele face o băltoacă neagră pe podeaua tare de pământ. Lumina lunii sclipește în băltoacă precum o flacără. Arunc toporul în mijlocul maldărului împuțit de haine. Cizmele mele furate alunecă în sânge când încep să alerg. Când am terminat povestea, mi-am scos batista și mi-am șters fața. Sudoarea curgea din mine de parcă încă mai ciopârțeam cu acel topor. Gabor se balansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
comentarii critice sunt reproduse în cartea de față. De ce m-am angajat în această acțiune neglorioasă, dezaprobată de unii cunoscuți ai mei (care consideră că o carte proastă trebuie trecută sub tăcere)? Dintr-o plăcere perversă de a răscoli în maldărele de deșeuri ale literaturii? Din dorința de a-mi afirma superioritatea, rănind sensibilitatea unor autori lipsiți de talent? Nici vorbă de așa ceva. Am făcut-o (știu că sună demagogic - în România, în momentul de față, tot ce e frumos și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
totuși, bătălia nu se terminase și că urdia avea Încă destulă forță pentru a reveni. Se adunară, Încet, gânditori, În fomațiunile de luptă fixate În zori. Pe locul luptei se aprinseră făclii. Grupuri de pedestrași Începură să caute răniții sub maldăre de morți. - Care ești viu, măi, acilea? se auziră voci mereu mai depărtate, dispărând În ceața care acoperea iarăși totul. Vasluiul devenea din nou un tărâm iluzoriu, fără puncte de reper, un spațiu noroios apăsat de un văzduh moale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
concluzie. Străzile erau Înțesate de trecători Încă de când a ieșit În lumina prăfoasă a zilei. Gurile de canalizare de-a lungul aleilor umbroase din apropierea casei ei Încetaseră să se reverse, rigolele erau Însă tot inundate de mocirla uleioasă băltită din pricina maldărelor de gunoaie care se descompuneau lent În arșița soarelui. Două jigodii râioase scormoneau leneș printre tot felul de cutii de conserve, printre pungi de plastic goale și prin buruieni chiar În clipa când Margaret trecea pe lângă un șir de magazine
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
gigantic. Ne aruncăm în el și nu apuc să o răsucesc de două ori, că Liliana mea dispare în fugă pe scări. Nici până în ziua de azi nu știu după ce a răscolit atât prin camera ei, răsturnând cutii și dărâmând maldăre de cărți, ce știu e că eu, muncit fiind și cu șampania în bot, am adormit fără să-mi dau seama. M-au trezit săruturi și mângâieri, dar se pare că fața mea era atât de șifonată, încît iubita mea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
eu pe plajă fără să merg cu burta suptă și respirația tăiată și să nu-mi mai fie rușine de șuncile care atârnă dizgrațios, fără să lase măcar să se întrevadă corpul de atlet din tinerețe, ascuns atât de bine în maldărul ăsta de grăsime. Acum să nu vă închipuiți că oi fi vreun obez, am 1,85 și în jur de 90 de kile dar, ca toți bărbații, sufăr și eu de cochetărie, chiar dacă majoritatea nu vrem să recunoaștem. Nu vrem
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
bagaje, pentru că abia s-a întors de câteva zile, curva dracului, și oricum de data asta ești hotărât să le tai cu foarfecele, dar nu poți, pentru că miros încă a parfumul ei, și stai și plângi ca prostul într-un maldăr de haine. Iar ea, timp să-și desfacă lucrurile nu a avut, dar să se vadă cu Ăla a găsit. Sentimentele sânt contradictorii. Nu mai vreau să te văd în viața mea, bla bla, bla bla. Și iar te bucuri
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
nu am dat mai mult de o mie de dolari și cu transportul încă o mie, plus biletul meu de avion și hotelul o săptămână până îi vând pe toți, încă o mie, fac trei mii. Știi cât iau pe maldărul ăsta din care am vândut aproape jumate' doar astăzi? Aproape patruzeci de miuțe." Și a început să râdă cu poftă. Avea un râs molipsitor. Au început să râdă și cei care tocmai îi burdușeau buzunarele cu bani. Avea o față
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pe care-l înțepase. Am aflat la plecare cum. Din toată grămada rămăseseră doar pantofi desperecheați, sau rupți de la căutările coloraților. Știi cum arată găina care scormonește în băligar? Așa arătau și ăștia care căutau câte un pantof desperecheat în maldărul din țarc. Acum mai erau doar câțiva nemulțumiți, întorși din sat cu câte un pantof desperecheat în mână. Nu-mi plăcea atmosfera. Simțeam o mârâială de nemulțumire, Patrik era destul de de departe cu victima lui, eu, singur cu sacul în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fie prima întâlnire și-a doua și-a treia și-așa mai departe și cunoașterea amănunțită înainte să sari cu el de gât în perne. Care perne. Nu văd nici o pernă în mașina asta. Poate-o fi-n spate vreun maldăr de perne și eu nici n-am idee că-s acolo. Hi hi. Ce vacă sunt și ce aberații îmi trec prin minte. Măi omule. De ce m-ai fermecat în halul ăsta și ce mă făceam dacă nu ve neam
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
inundă toată făptura. Iese din baie și merge încet prin cameră. Deschide o fereastră. Aude zgomotele firești ale zilei. Aude oameni care râd. Aude copii care țipă, jucându-se cu jucării de plajă. Vede marea. Vede cerul senin. Vede un maldăr de nori pufoși. Imenși. Cuminți. De treabă. Zâmbește vag pentru câteva secunde atunci când simte o rază de soare pe obraz. O clipă de luciditate. Apoi o hotărâre. Trebuie să ies de-aici. Altfel înnebunesc. Peste câteva minute, iese din hotel
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mai timid, deși n-aș fi putut spune de unde venea asta. Se pregătise pentru vizita noastră, așa cum, bănuiesc, se pregătea meticulos pentru orice. Masa de scris fusese așezată în mijlocul camerei, acoperită cu o pînză îngrijită, pe care fusese așezat un maldăr de cărți, cea mai mare la bază, și un număr de ziare. Mai era acolo o sticlă de bere de un litru cu capac alb și două pahare. O lampă cu ulei se afla alături și arunca umbre înalte în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
perioadă a anului. — Știu, și mie mi-e groază de ea. Dar am nevoie de o vacanță. — Ce fel de vacanță? — O vacanță foarte convențională. Îmi place să stau toată ziua întinsă la soare, pe marginea unei piscine, cu un maldăr de cărți ușoare și cu băuturi răcoritoare, frapate, la îndemână. Anul ăsta mergem în Turcia. Dar dumneavoastră? — Noi nu ne mai luăm vacante în adevăratul sens al cuvântului, zise Adrian — N-aveți vacante! — Știi, e uimitor ce poți face, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
narval; un scaloian și o oglindă acoperită cu pânză albă; o cutie de lemn plină cu "planete de tânăr"; o pereche de "cizme spaniole"; un aparat cu pompiță de colectat sputa; câteva fire de cenușă din cuibul păsării Phoenix; un maldăr de ceasloave, scrisori vechi și dagherotipuri; mecanisme perpetuum mobile cărate din bunkerul bunicului lui Vanghele; o mărgea de bufonită găsită în țeasta unei broaște râioase; mantaua străpunsă de glonț a generalului Dragalina; o întreagă apotecă plină cu balsamuri și poțiuni
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
i se acoperă cu broboane de sudoare. Dar berea Își face efectul și, după un moment de slăbiciune, Ippolit prinde puteri. Senzația de greață dispare, pe cerul gurii Îi stăruie Însă un iz de metal coclit. Ippolit mai caută prin maldărul de sticle risipite pe podea, dorind să găsească una neîncepută. Dar unde s-o găsești? Tot ce a fost s-a dus. Berea au băut-o salahorii, iar ce n-au băut au dosit În buzunare și au plecat acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vede șezând În mijlocul salonului pe masterandul Oliver. Noimann dădu să-l ocolească: nu avea chef să se Întlnească cu nici un cunoscut. Mogâldeața Își Întredeschise ochii, aruncând spre Noimann o privire indiferentă și medicul se liniști. Nu, omul adormit pe un maldăr de bagaje nu era Oliver, ci un necunoscut. De altfel, masterandul Lawrence, Întorcându-se În toiul nopții În salon, făcuse jurământul nemișcării. Picioarele Îi prinseseră rădăcini, Întinzându-se sub linoleum, ramurile Își desfăcuseră frunzișul În aer. Pe creștet, penele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se prefăcea că În locul lor vede niște halate, pijamale, papuci de casă, ciorapi, chiloți, cravate sau costume. Uneori pijamalele se enervau sau chiloții Își ieșeau din pepeni; atunci medicul ridica un păhărel de coniac În cinstea lor. Sau vărsa peste maldărul de rufe o cupă de șampanie... Noimann Îngenunchea pe șine și trenul trecea prin el ca printr-un tunel. „De pământ n-aduce vorbă, nici de văzduh și nici de apă”, completă Noimann, recitind din Khayam. Apa era un element
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din nou”. Sau: „Femeie fără adăpost măcelărită”. De cele mai multe ori la micul-dejun doamna Keyes citește cataloage. E destul să comanzi o singură dată prin telefon un suport de pantofi minune, și în fiecare săptămână, pentru tot restul vieții, primești un maldăr de cataloage. Obiecte pentru căminul dumneavoastră. Pentru grădină. Economisiți timp. Și spațiu în casa dumneavoastră Unelte și invenții noi. Pe bufetul din bucătărie, în locul televizorului, a pus un acvariu cu o șopârlă care-și schimbă culoarea pentru a se camufla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o mai are. Ceea ce pare o șuviță de păr negru e de fapt sângele care i se scurge pe obraz. În locul urechii e doar margine neregulată de carne. Fata ajunge până la soții Keyes, cărora li se zăresc doar ochii din maldărul de pături. Când bărbatul o apucă de plete, ea se agață de zdrențele lor. În timp ce bărbatul o trage înapoi în mașină, ea plânge și țipă, trage de pături și-i dezvelește, îi descoperă acolo, încă pe jumătate adormiți, clipind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fără adăpost”. Undeva în oraș, în fiecare noapte mașina neagră o caută pe doamna Keyes, singurul martor al unei crime. Cineva ucide pe oricine de pe stradă care ar putea fi ea. Pe oricine îmbrăcat în zdrențe sau adormit sub un maldăr de pături. După asta, Evelyn renunță la toate. Își anulează abonamentul la ziar. În locul televizorului, cumpără acvariul cu șopârla care-și schimbă culoarea după zugrăveala pereților. Acum doamna Keyes e exact opusul celor fără adăpost. Are parte de prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
e doar o poveste. Nimic din toate astea nu e real. Ideea vine din Anglia, unde studenții la arte se duc la poștă și iau vrafuri din etichetele alea ieftine pentru scrisul adresei, oferite gratuit clienților. Fiecare oficiu poștal are maldăre întregi de etichete dintr-astea, cam de mărimea unei mâini cu degetele întinse dar strânse. O mărime numai bună de ascuns în palmă. Etichetele au pe o parte o foiță de hârtie cerată care se dezlipește. Sub care e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se strecoară prin rădăcini și vine Ca laptele-n gâtlejul nesățios de prunci. Miresme calde, lâncezi se revărsau, cascadă, De sus, din ce păruse a fi frunzișul lui... - Atunci, silindu-mi ochii să suie și să vadă Zării, râzând sub maldăr de foi și păr gălbui - În loc de arbor, însăși străvechea lui Driadă... Iar i-am închis... Și iarăși dorințele născânde Din zacerile turburi îmi năvăleau, tumult; Vroii să scap, dar brațe lunecătoare, blânde M-au strâns și mai aproape și m-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
au întins-o. M-am ridicat de pe podea și am ieșit pe coridor. Acolo nu se afla nimeni, dar ușa odăii dumneavoastră era deschisă, iar dinăuntru se auzeau un fel de gemete, ca de agonie. Am intrat. Întinsă pe un maldăr de ziare zăcea bătrâna dumneavoastră mamă... «Mor !», mi-a comunicat ea, disperată. «Lăsați», i-am spus, «că nu se moare așa, cu una, cu două...». I-am dat medicamentul (a mai avut putere să mi-l arate, îi tremura degetul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Lumina îmi pătrundea prin piele, încerca să mă pietrifice. M-am gândit o clipă la Zenobia, am văzut-o de parcă ar fi fost la câțiva pași de mine : stătea cuminte, cu mâinile în poală, la gura scorburii noastre, pe un maldăr de trestii uscate. Mă aștepta. „Ajută-mă“, i-am strigat. „Tu faci pe mortul și taci“, i-am spus apoi lui Dragoș, „ai uitat că și tu ești copil...“. Atunci lumina sau poate întunericul a început să se schimbe. Vedeam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nimic acolo. Iar înăuntru cercului plutea o lumină albăstrie și blândă, nu știu cum să spun, o iradiere în care totul părea albăstriu, până departe, la nesfârșit. De acolo venea un vuiet, ca răsuflarea unei balene gigantice. și tot acolo, pe un maldăr de trestii uscate, ședea Zenobia, mă aștepta, dar eu știam că ea se afla dincoace, la capătul acesta, care poate că era capătul celălalt, și nu voiam să alunec încă în albăstriul tubului. „Sunt cuminte“, i-am spus și am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]