467 matches
-
a primului premolar și cu unghiuri mult rotunjite; -fața ocluzală este bicuspidă și are cuspizii egali ca volum și plasați central; -fața mezială este mai convexă decât a premolarului 1; -rădăcina este mai mică, foarte mult aplatizată mezio-distal. PREMOLARUL 1 MANDIBULAR (fig. 45), 3 5, 4.5. înălțime totală = 23 mm înălțime radiculară =14 mm diametre: - coronar MD = 7 mm -cervical MD = 5 mm -coronar VL = 7,5 mm -cervical VL = 6,5 mm Erupe la 10-12 ani. Coroana are formă
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
convexități și o prelungire spre spațiul interradicular. Marginile proximale sunt divergente spre ocluzal. Marginea mezială este ușor oblică, convexă spre ocluzal, rectilinie spre cervical. Marginea distală este mai scurtă și mai convexă decât cea mezială. Fața vestibulară a molarului 1 mandibular are cel mai complex relief dintre fețele laterale ale dinților. Prezintă două șanțuri verticale: unul mezial, mai profund ce continuă șanțul de pe fața ocluzală și se termină în fosa vestibulară (la jumătatea înălțimii acestei fețe) și unul distal, mai scurt
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
șanț intercuspidian ocluzo-vestibulo-distal cu extremitatea ocluzală în fosa secundară situată în treimea distală a feței ocluzale și care se continuă cu șanțul distal de pe fața vestibulară, terminându-se pierdut. Separă cuspidul centro-vestibular de cel disto-vestibular. Relieful ocluzal al molarului 1 mandibular este completat de fosele principale și cele secundare: -fosele principale - mezială și distală - au o formă triunghiulară fiind limitate de crestele marginale de smalț. Fosa mezială este mai mare ca cea distală; -fosele secundare - în număr de trei - situate la
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
locul de intersecție al șanțului mezio-distal cu celelalte trei șanțuri: centro-lingual, ocluzo-vestibulo-mezial și ocluzo-vestibulo-distal. Distanța între crestele sagitale ale cuspizilor vestibulari și linguali este de 7 mm, iar între crestele marginale mezială și distală de 8-9 mm. Rădăcina: molarul 1 mandibular are două rădăcini, cea mezială mai mare și mai dreptunghiulară, cu două canale radiculare subțiri, iar cea distală rotunjită și subțire, cu un singur canal radicular mai larg. Rădăcinile nu se separă în apropierea liniei de colet ci la 4-5
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
mai mare și mai dreptunghiulară, cu două canale radiculare subțiri, iar cea distală rotunjită și subțire, cu un singur canal radicular mai larg. Rădăcinile nu se separă în apropierea liniei de colet ci la 4-5 mm spre apical. MOLARUL 2 MANDIBULAR (fig. 51), 3.7 , 4.7. înălțime totală = 20 mm înălțime coronară = 7 mm diametre: - coronar MD = 10,5 mm -cervical MD = 8 mm - coronar VL = 10 mm - cervical VL = 8 mm Erupe la 12 ani. Coroana are formă cuboidală
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
convex în ambele sensuri, cu convexitatea maximă situată mezial în treimea cervicală. Prezintă un șanț vertical mai puțin adânc, ce se termină într-o fosetă situată la jumătatea înălțimii acestei fețe. Conturul feței linguale este asemănător cu al primului molar mandibular dar cu toate dimensiunile mai reduse. Fețele proximale sunt asemănătoare cu ale molarului 1, dar cu dimensiuni mai reduse. Fața ocluzală are un contur ce se înscrie într-un pătrat cu latura de circa 10 mm. Relieful este reprezentat de
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
cei disto-vestibular și disto-lingual. Este situat mai aproape de marginea distală și se intersectează cu șanțul mezio-distal. Relieful feței ocluzale este completat de fosele acesteia - două fose principale: mezială și distală și o fosă secundară la intersecția șanțurilor intercuspidiene. Molarul 2 mandibular are două rădăcini cu dimensiuni mai reduse decât ale primului molar, cu aceeași orientare mezială și distală, dar mai adunate, cu tendința de a se uni în treimea de colet. Rădăcina mezială nu conține întotdeauna două canale radiculare, uneori existând
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
decât ale primului molar, cu aceeași orientare mezială și distală, dar mai adunate, cu tendința de a se uni în treimea de colet. Rădăcina mezială nu conține întotdeauna două canale radiculare, uneori existând un singur canal mai larg. MOLARUL 3 MANDIBULAR, 3.8., 4.8 înălțime totală = 17 mm înălțime coronară = 5 mm Erupe în intervalul 17-45 ani. Coroana are formă cuboidală. Are mai multe posibile variante morfologice: -cu cinci cuspizi, asemănător molarului 1, dar dimensional redus; -cu patru cuspizi, asemănător
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
reduse. CAPITOLUL 10 CARACTERISTICI MORFOLOGICE COMPARATIVE ÎN CADRUL GRUPELOR DENTARE Grupul incisiv (Fig. 52) face parte, alături de canini, din grupul dinților frontali, iar caracterele de diferențiere din cadrul acestui grup pot fi sistematizate în caractere de diferențiere a incisivilor maxilari de cei mandibulari și caractere de diferențiere a incisivilor aceleiași arcade. Grupul canin (Fig. 53) Grupul premolar (Fig. 54) sunt primii dinți aparținând grupului lateral și se caracterizează prin prezența a cinci fețe (patru axiale și una ocluzală). Grupul molar (Fig. 55) CAPITOLUL
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
premolar (Fig. 54) sunt primii dinți aparținând grupului lateral și se caracterizează prin prezența a cinci fețe (patru axiale și una ocluzală). Grupul molar (Fig. 55) CAPITOLUL 11 ARCADELE DENTO-ALVEOLARE Arcadele dentare sunt-constituite din gruparea dinților în două șiruri neîntrerupte mandibular, respectiv maxilar, după o arhitectură specifică, necesară îndeplinirii funcțiilor globale ale sistemului stomatognat, respectând rapoarte precise inter și intra-arcadice. Sub denumirea de arcadă dento-alveolară înțelegem structura morfo-funcțională care cuprinde șirurile de dinți și sistemele lor de implantare în alveolele apofizelor
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
sistematizare a posibilităților în ceea ce privește forma arcadei. IZARD desemnează 6 posibilități: - eliptică - cu o curbă în arc de cerc între canini și o curbă largă la nivelul premolarilor și molarilor care au o oarecare convergență la nivel molar; -hiperbolică - specifică arcadei mandibulare, având formă de “V” cu vârful puternic rotunjit, o curbă frontală strânsă între cei doi canini, premolarii și molarii fiind aranjați liniar după două linii divergente spre distal; -în “U” - un arc de cerc între cei doi canini, premolarii și
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
dinților laterali; - a doua unește cingulumul dinților frontali cu vârful cuspizilor orali ai dinților laterali. b) Axele de implantare La maxilar există o convergență aplicală (fig. 59) a dinților, iar la mandibulă (fig. 60) o divergență aplicală. Prelungind axele dinților mandibulari și axele dinților maxilari, se constată că ele se unesc la nivelul apofizei crista galii a osului frontal, realizând un con definit de VILLAIN ca, “con de sustentație” (fig. 61). Posibilitatea realizării spațiale a conului de sustentație rezultă din sumarea
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
iar în sens vestibulo-oral Ic - 28°, Il - 26°, C - 16°, Pml - rădăcina vestibulară - 6°, M1 - rădăcina palatinală - 8°, M2 - rădăcina palatinală - 10°. La mandibulă, înclinarea mezio-distală este de: Ic-2°, I1-0°, C-6°, Pm1-6°, Pm2-9°, Ml-10°, M2-14°, înclinarea vestibulo-oral a dinților mandibulari: Ic-22°, I1-23°, C-l3°. Pml-9°, Pm2-9°, Ml-20°, M2-20°. Pentru realizarea armoniei ocluzale în condițiile înclinării acestor axe, s-a determinat înclinarea.fețelor ocluzale la maxilar spre inferior și vestibular, iar la mandibulă spre superior și oral. Această înclinare individuală constituie încă
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
linie care sunt simetrice la doi dinți vecini. Cervical, simetria se manifestă prin situarea la același nivel a liniei coletelor a doi dinți adiacenți, datorită înclinării lor. La nivelul reliefurilor ocluzale (fig. 68): -cuspizii de ghidaj vestibulari maxilari și linguali mandibulari sunt mai ascuțiți, cu crestele mezio-distale mai accentuat deplasate spre periferie și versantele periferice mai abrupte și ușor convexe; - cuspizii de sprijin sunt mai rotunjiți, cu pante line, mai înclinate; având formă mai rotunjită, implicit crestele mezio-distale sunt mai blânde
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
cuspizi devin mai rotunjite spre distal, diferența de înălțime scade, fața ocluzală se orizontalizează la nivelul ultimului molar; -profunzimea foselor scade distal antrenând și diminuarea înălțimii crestelor marginale. 11.3. Parametrii rapoartelor dento-dentare interareadice Contactul dintre arcadele dentare maxilare și mandibulară se cuantifică în cadrul relației de ocluzie. Termenul de “ocluzie” provine de ia latinescul “ocluzia” = a închide, și în vocabularul stomatologic actual nu are decât un caracter orientativ, de trimitere la relațiile ce se stabilesc între cele două arcade dentare când
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
efectul echilibrului antigravific al musculaturii manducatoare. Relația cranio-mandibulară centrică este suma rapoartelor mandibulo-craniene obținute prin contracția echilibrată a musculaturii manducatoare care determină corespondența planurilor mediene ale mandibulei și craniului, o dimensiune verticală corectă a etajului inferior a feței și condilii mandibulari plasați simetric în contact intermediat pe pantele tuberculiene temporale. Revenind la reperul dentar, în situația în care mandibula este în relație centrică (relație cranio-mandibulară centrică) sunt normale două posibilități de relație interarcadică (de ocluzie): -relație de ocluzie cu interscuspidare maximă
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
că rapoartele inter-areadice pot fi stabilite în contact static și dinamic pentru realizarea relației de ocluzie. Elementele de morfologie a dinților și arcadelor dentare care participă la realizarea rapoartelor inter-arcadice se pot grupa în: a) morfologia ariilor ocluzale, maxilare și mandibulare b) contacte dento-dentare normal admise in R.O.C. c) curbele spațiale ale arcadelor dentare d) planul de ocluzie e) rapoarte inter-arcadice normal admise in R.O.C. a) morfologia ariilor ocluzale maxilare și mandibulare se formează din succesiunea suprafețelor
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
morfologia ariilor ocluzale, maxilare și mandibulare b) contacte dento-dentare normal admise in R.O.C. c) curbele spațiale ale arcadelor dentare d) planul de ocluzie e) rapoarte inter-arcadice normal admise in R.O.C. a) morfologia ariilor ocluzale maxilare și mandibulare se formează din succesiunea suprafețelor ocluzale ale fiecărui dinte în parte. Fiecare coroană dentară participă la formarea ariei de ocluzie prin porțiunea sa de contact posibil cu dinții antagoniști (V. Burlui). Zonele posibile de contact în raport static sunt situate
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
ariei de ocluzie prin porțiunea sa de contact posibil cu dinții antagoniști (V. Burlui). Zonele posibile de contact în raport static sunt situate anterior la locul de contact al fețelor palatinale ale dinților frontali maxilari cu marginile incizale ale frontalilor mandibulari, și posterior pe suprafețele ocluzale ale dinților laterali după cum urmează: - la maxilar pornește palatinal de la baza cuspidului palatinal pe toată fața ocluzală, până la vârful cuspidului vestibular - la mandibulă pornește vestibular de la baza cuspidului vestibular, se continuă pe toată suprafața ocluzală
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
vestibular - la mandibulă pornește vestibular de la baza cuspidului vestibular, se continuă pe toată suprafața ocluzală, până la vârful cuspidului lingual. b) În raport static sunt admise ca fiind normale trei variante de contact dento-dentar: - anterior (fig. 70) - contact între marginea incizală mandibulară și fața palatinală maxilară, cu excepția acceptată, margine incizală - margine incizală, în ocluziile cap la cap; - posterior - contact cuspid-ambrazura, în care cuspidul care realizează sprijinul vine în contact punctiform cu versanții proximali ai crestelor marginale a doi dinți vecini (fig. 71
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
contactează permit realizarea acestor contacte punctiforme. Suprafața totală a contactelor ocluzale maxilar - mandibulă este de 4 mm2 și însumează 172 puncte de contact. Ca atare, putem spune că zonele posibile de contact care participă la formarea ariei ocluzale maxilare și mandibulare sunt “zone globale” sau “arii dentare individuale globale”. Ariile individuale “efective” de contact ale fiecărui dinte sunt cuprinse în cei 4 mm\ fapt important pentru realizarea modelajului dinților. c) Curbele de ocluzie se realizează în cele trei planuri spațiale: 1
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
dată de succesiunea cuspizilor laterali pe un arc de cerc cu centrul în apofiza crista galii. Simetrică stânga-dreapta, este concavă la mandibulă și convexă la maxilar. Se poate evidenția și aprecia dimensional cu ajutorul riglei (fig. 74), așezată pe cuspidul caninului mandibular și pe cuspidul DV al molarului trei. Rigla simulează coarda arcului de cerc. Amplitudinea maximă a curbei este la nivelul primului molar mandibular realizând o distanță de 1-3 mm de coarda arcului de cerc. Diverse teorii se pronunță asupra semnificației
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
convexă la maxilar. Se poate evidenția și aprecia dimensional cu ajutorul riglei (fig. 74), așezată pe cuspidul caninului mandibular și pe cuspidul DV al molarului trei. Rigla simulează coarda arcului de cerc. Amplitudinea maximă a curbei este la nivelul primului molar mandibular realizând o distanță de 1-3 mm de coarda arcului de cerc. Diverse teorii se pronunță asupra semnificației curbei lui Spee: sincronizarea cu panta tuberculu-direct proporțională cu supraocluzia frontală (Bonwill), urmărește curbura osului susținător (Katz). Toate aceste teorii sunt confirmate de
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
osului susținător (Katz). Toate aceste teorii sunt confirmate de structura morfologică a curbei și de elemente de comparație. Fig. 74. 2. Curba de ocluzie transversală (MONSON și WILLAIN, fig. 75), rezultă din înclinarea spre lingual a fețelor ocluzale ale dinților mandibulari și orientarea spre vestibular a dinților maxilari. Această înclinare determină un arc de cerc cu centrul tot la nivelul apofizei crista galii și care trece prin vârful cuspizilor vestibulari și orali ai dintelui respectiv. Se evidențiază cu o riglă așezată
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
dinților maxilari. Această înclinare determină un arc de cerc cu centrul tot la nivelul apofizei crista galii și care trece prin vârful cuspizilor vestibulari și orali ai dintelui respectiv. Se evidențiază cu o riglă așezată pe vârful a doi cuspizi mandibulari omologi. Amplitudinea maximă are 5 mm la nivelul liniei mediene a planșeului. Ambele curbe, individual, pot fi mai mult sau mai puțin accentuate, diminuate până la aplatizare sau inversate. 3. Curba vestibulară (fig. 76) rezultă prin unirea cu o linie orizontală
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]