1,836 matches
-
a început o nouă zi. Miercuri, 23 februarie 1944 De ieri, afară e o vreme minunată, iar eu sunt complet remontată. Scrisul meu, cea mai minunată avuție pe care o posed, avansează bine. Mă duc aproape în fiecare dimineață la mansardă ca să-mi scot din plămâni aerul stătut din cameră. Azi-dimineață, când m-am dus iarăși la mansardă, Peter tocmai făcea ordine. A terminat repede și, în clipa în care m-am așezat pe jos la locul meu preferat, a venit
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]
-
eu sunt complet remontată. Scrisul meu, cea mai minunată avuție pe care o posed, avansează bine. Mă duc aproape în fiecare dimineață la mansardă ca să-mi scot din plămâni aerul stătut din cameră. Azi-dimineață, când m-am dus iarăși la mansardă, Peter tocmai făcea ordine. A terminat repede și, în clipa în care m-am așezat pe jos la locul meu preferat, a venit și el. Ne-am uitat împreună la cerul albastru, la castanul golaș pe ale cărui crengi scânteiau
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]
-
pe un poet. Sensibil și nepăsător, bizar, spectaculos și retractil, semănând fizic frapant cu Verlaine, dar scriind în tradiția cuminte-scormonitoare a premoderniștilor din familia Pillat, Vidican trăiește în suprarealitatea propriilor metafore și construcții poetice. Citiți această viziune asupra poeziei, numită Mansardă, și gândiți-vă la sensurile ascunse de ea: "mă răsfățam în mansardă/ ca un poem de rainer maria rilke/ și repetam puțin derutat poemul/ mă irita curgerea în mine/ răscolea țipătul porumbeilor/ mă loveau în genunchi copitele pegasului/ văzând cât
Sindromul Blake by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6663_a_7988]
-
frapant cu Verlaine, dar scriind în tradiția cuminte-scormonitoare a premoderniștilor din familia Pillat, Vidican trăiește în suprarealitatea propriilor metafore și construcții poetice. Citiți această viziune asupra poeziei, numită Mansardă, și gândiți-vă la sensurile ascunse de ea: "mă răsfățam în mansardă/ ca un poem de rainer maria rilke/ și repetam puțin derutat poemul/ mă irita curgerea în mine/ răscolea țipătul porumbeilor/ mă loveau în genunchi copitele pegasului/ văzând cât de știrbă streașina/ asmute poemul prin simpla/ atingere a lunii." Sau această
Sindromul Blake by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6663_a_7988]
-
Mrian Vanghelie, primarul sectorului 5 din București și iubita sa, Oana Mizil sunt în discuții avansate pentru cumpărarea unei vile de 1,8 milioane de euro în centrul Capitalei. Vila impunătoare care are două niveluri și mansardă este situată pe strada Paris, din cartierul Dorobanți, scrie . Cunoscută ca fiind strada bogătașilor, Vanghelie nu se dezminte și nu se uită la bani atunci când vine vorba de viitorul lui și al iubitei sale, frumoasa Oana Mizil. Impresioananta casă, care
Vanghelie îi cumpără Oanei Mizil o vilă de 1,8 milioane de euro () [Corola-journal/Journalistic/67316_a_68641]
-
flăcări. Incendiul de la "Hanul Lupilor", un popas turistic aflat la câțiva kilometri de orașul Buzău, pe drumul către Ploiești, a fost anunțat printr-un apel la 112, cu puțin timp înainte de miezul nopții. Flăcările au cuprins mai întâi lemnăria de la mansardă, apoi s-au extins la acoperiș. În restaurant se aflau șapte persoane, proprietarul și muzicanții. Ajunși la fața locului cu trei autospeciale pline cu apă și spumă, pompierii au trecut imediat la izolarea și lichidarea focului care a cuprins 300
Hanul Lupilor din Buzău, incendiu. Complexul turistic, cuprins de flăcări by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/64177_a_65502]
-
el. Străbătu în vârful picioarelor coridorul și se opri o clipă în fața dormitorului surorii sale, până ce-i percepu clar dincolo de ușă respirația regulată. Ajunse la scară mergând cu grijă, să n-o trezească. Urcă pe pipăite cele opt trepte dinspre mansardă și se opri la primul palier, cu respirația agitată, lângă o ușă mică, nevopsită. O împinse și intră pieziș, aplecându-și capul și încercând să se orienteze în întuneric. Se lovi de un scaun plin de haine, gata să-l
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
strivi sub greutatea nefirească a corpului său, iar ea scoase doar un sunet ușor în timp ce primea brutalul impuls. Din noaptea aceea se stabili un obicei, un ritual care avea să dureze câteva luni. Când lumina dimineții se filtra prin ferestruica mansardei, Horacio se desprindea din brațele Mariei Rita și se întorcea cu grijă în camera lui, doar atât cât să poată ațipi puțin și să lase pe pat urma corpului său. Într-o dimineață, întrând în dormitor, o găsi pe Delia
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
pitoreștii prieteni „ratați” din Sibiu ai filosofului disperă rii. Ele arată continuitatea perfectă dintre gîndirea „adolescentului” și cea a „bătrînului” Cioran și sunt infuzate de confesiunile lui Vartic cu privire la vizitele pe care, la începutul anilor ’90, i le făcea în mansarda pariziană din Rue de l‘Odeon. Preluînd de la Schiller distincția dintre poetul „naiv” (asimilat organic naturii primitive, spontane, iraționale) și cel „sentimental” (bolnav de luciditate și de nostalgie față de Paradisul pierdut), autorul clujean se lansează în slalomuri comparatiste și psihanalitice
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
de la ’98 (Ramiro de Maetzu, Miguel de Unamuno...) cu paralele comparatiste de filozofia culturii și considerații briante despre „miturile vinovăției” (Miorița și Don Quijote), fără a mai vorbi de comparațiile cu duct psihanalitic și implicații multiple dintre „pivnița lui Kafka” și „mansarda lui Cioran”. În treacăt fie spus, s-ar putea specula mult și bine, în marginea mărturiilor anecdotice invocate, cu umor conținut, de către Ion Vartic, pe coarda afinităților erotice - „exaltate” sau „temperate” - ale lui Cioran cu femei din alte culturi (Friedgard
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
definitive), vorbele românești își pot construi singure contextele, într-o dispoziție ludică în stare să explice bogata lor ambiguitate; nu de puține ori, aceasta, cu subînțelesuri senzuale/sexuale... Cele două romane sunt de citit, cred, separat: mai întâi, cel din mansardă, ținând la îndemână toate sensurile aticului - încăpere sub acoperiș și sub acoperire, adică exilată și ocrotită prin chiar situarea admirativ-derutată a celuilalt; coerență obținută din alăturare haotică de fragmente și reminiscențe; frumusețe ispititoare amenințată cu „păcatul” la orice gest de
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
nu fără o oarecare doză de remușcare, transpusă într-un poem: „M-am trezit scriind ca după dictare, de fapt transcriind, fără să știu ce e cu textele/ astea, de unde vin și unde o să mă ducă. Am coborât în/ livingul mansardei și i le-am citit Cameliei. Atunci, cum spuneam, am înțeles cât sunt de imorale: Cami/ s-a făcut palidă și, cu ochii aprinși de o febră subită, a/ spus atât: Cred că ar fi timpul să-l lași în
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
ca un zbor de fluturi. Și cum coboară din Bacovia, nemaicoborând: „Eu nu mai cobor la prima. Nu mai cobor.” Cristian Popescu: „Se privește mereu în oglindă și zâmbește întunericului de acolo.” Eu, când urc scara seara, privesc întunericul din mansardă. Nu zâmbesc. Ca să ne ducem la Alexandra, pe frigul ăsta, luăm un taxi. Primim obișnuita lecție, astăzi cu o formulă frapantă: „Până mâncai un colț de pâine, se ridica un bloc.” „- Câți ani aveai dumneata când a murit Ceaușescu? întreabă
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4551_a_5876]
-
de tot în acea pustietate încremenită, inclusiv țipetele tucanilor repetând necontenit ceva ce eu nu înțelegeam așa cum nu l-am înțeles pe tata când s-a îmbolnăvit acum doi ani și ne-a cerut să-l culcăm în patul de la mansardă în care nu mai dormise niciodată și unde rufele mamei atârnau de cârlige, mai era un Crist din cei care se cumpără pe la bâlciuri strâmb pe perete, scândura de călcat cu o cămașă a bunicului și taică-meu către cămașă
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
ori se reduce, după caz, pentru întreaga suprafață locativa după cum urmează: - 10% pentru clădirile lipsite de instalații de apă, canal, electricitate sau numai una ori unele dintre acestea; - 15% pentru suprafață locativa folosită pentru birouri situate la subsol sau în mansarde aflate direct sub acoperiș, care nu au fost destinate prin construcție acestui scop; - 50% pentru suprafață locativa folosită de cooperativele de invalizi. Reducerile se aplică cumulativ. Tarifele pentru băile și dușurile existente în spații cu alta destinație decat aceea de
LEGE nr. 5 din 28 martie 1973 (*republicată*) privind administrarea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106363_a_107692]
-
talent... Dar cu ceva scris la întâmplare, mi-am luat inima în dinți și textul, m-am îndreptat spre Ana Ipătescu și, cu inima cât un purice, am urcat scările, la început foarte late, care s-au tot îngustat până la mansarda unde era redacția Luceafărului.” Îi urăm, colegial, Luceafărului de dimineață ceea ce ne dorim și nouă înșine: viață lungă! Adică, să aibă cititori. Adică, să aibă difuzare. E o problemă spinoasă care ne preocupă pe toți cei care facem reviste literare
Ochiul by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5568_a_6893]
-
vremea când scrisorile aveau importanța lor; în aleile din Jardin du Luxembourg, pe care ne plimbam și unul și celălalt; în Teatrul Odéon de pe vremea lui Darrault, ocupat în ’68, într-un culoar al Editurii Gallimard; de câteva ori în mansarda lui. Era amabil, vesel, vorbăreț, uitându-se cu atenție la tot ce putea fi văzut prin Jardin du Luxembourg, porumbei și oameni; entuziasmându- se în timp ce-i asculta pe studenții protestatari din ’68, reinventând marile utopii din secolul al 19-lea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5050_a_6375]
-
ana, Elena Badea Apartamentele de lux și vilele somptuoase ar putea pierde din măreție în fața unei mansarde, care, dacă va fi scoasă la vânzare, ar putea deveni cea mai scumpă proprietate din lume. Cu o suprafață de 3.300 de metri pătrați, mansarda, aflată în construcție, în Monaco, are o valoare estimată de 300 de milioane de
Unde se află cea mai scumpă mansardă, estimată la 300 de milioane de euro by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56564_a_57889]
-
Badea Apartamentele de lux și vilele somptuoase ar putea pierde din măreție în fața unei mansarde, care, dacă va fi scoasă la vânzare, ar putea deveni cea mai scumpă proprietate din lume. Cu o suprafață de 3.300 de metri pătrați, mansarda, aflată în construcție, în Monaco, are o valoare estimată de 300 de milioane de euro. Potrivit bornrich.com, ultra-luxoasa mansardă are un spațiu generos cât cinci locuințe din imobil și se află în clădirea Odeon Tower înaltă de 170 de
Unde se află cea mai scumpă mansardă, estimată la 300 de milioane de euro by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56564_a_57889]
-
la vânzare, ar putea deveni cea mai scumpă proprietate din lume. Cu o suprafață de 3.300 de metri pătrați, mansarda, aflată în construcție, în Monaco, are o valoare estimată de 300 de milioane de euro. Potrivit bornrich.com, ultra-luxoasa mansardă are un spațiu generos cât cinci locuințe din imobil și se află în clădirea Odeon Tower înaltă de 170 de metri, cea de-a doua cea mai înaltă clădire de pe coasta mediteraneană, scrie busine 24.ro. În plus, spațiul dispune
Unde se află cea mai scumpă mansardă, estimată la 300 de milioane de euro by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56564_a_57889]
-
dat valori planetare ca aceea a lui Mircea Eliade, dar, precedând-o, a contribuit la omologarea talentelor celeilalte". Comentase, de altfel, cel dintâi, în 1928, manifestul intitulat Itinerar spiritual (1927), fapt pomenit de Eliade în primul lui volum de Amintiri (Mansarda), apărut, în 1966, la Madrid: "Șerban Cioculescu l-a comentat critic, dar cu o extraordinară simpatie, în Viața literară". Fusese, spunea criticul, ca "un salut de arme de pe altă poziție militantă". Șerban Cioculescu admira romanul Maitreyi, pe care-l considera
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
în noaptea de 17 aprilie la catafalcul socrului său, pentru a-i aduce un ultim omagiu), apoi a început să se ascundă pe la prieteni, la via de la Izvorani a socrilor săi, în casa Piei Alimănișteanu de la Predeal sau chiar în mansarda apartamentului familiei Pillat. Curând a devenit limpede tuturor, dar mai ales soției sale, că mai devreme sau mai târziu tot va fi prins și va înfunda pușcăria, împreună cu toți cei din familie și prietenii care îl ajutaseră să se ascundă
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
în ultima clipă de un necunoscut, pe care-l crede o bună bucată de vreme provocator și securist. Reușește să-și aducă soțul la București, de data aceasta cu ajutorul lui Chris Nelson și a mașinii lui diplomatice, iar ascunzișul - o mansardă - îi este pus la dispoziție de sora Tinei, Anca. Tina însăși locuiește în clandestinitate la familia Dumbravă, după numeroase alte adăposturi schimbate de-a lungul timpului, întrucât este foarte important să nu pună mâna pe ea Securitatea, nu din pricina chinurilor
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
trei de la Memoria, am primit un ultimatum de 48 de ore:vă mutați. Nu ni s-a ridicat acoperișul, dar aproape că ne-a căzut tavanul în cap: unde?de ce? cu ce mijloace? Unde? La etajul 3 (un fel de mansardă, fără lift). De ce așa de repede? Pentru că așa am hotărît și ca să aibă mai mult timp alții să se mute în locul nostru. Cu ce mijloace? Cu forțe proprii, forțele voastre, ale celor trei, dintre care doi aveți peste 80 de
„Memoria” și memoria () [Corola-journal/Journalistic/3419_a_4744]
-
pline de bale, care sfâșie cărți numai ca să-și ostoiască apetitul pentru negativism. Sunt niște gunoaie umane. Cu toții merită să fie răpuși de bolile cele mai îngrozitoare, descrise doar în cele mai obscure reviste de dermatologie. Criticii literari trăiesc în mansarde mititele care duhnesc a naftalină și a hârtie mucegăită, iar respirația lor pute a cafea stătută. Din când în când, își pun pe ei cămăși prea strâmte și pantaloni cu catarame, după care cu fețele lor mereu încruntate ies din
Rețeta succesului by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/3190_a_4515]