775 matches
-
Gheorghe Grigurcu, Un valoros poet uitat, RL, 1993, 10; Vasile Știrbu, „Poemul fără flăcări”, „Astra maramureșeană”, 1997, 1; Ion Ghiur, G. Georgescu, uitarea și puterea, „Echipa”, 1998, 2; Dicț. scriit. rom., II, 353-354; Laura Temian, Otilia Marinescu, Ana-Maria Brezovschi, Autori maramureșeni, Baia Mare, 2000, 203-206. P.C.
GEORGESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
Literatura selectată e în consonanță cu evenimentele importante pe care le trăia țara: versurile lui V. Alecsandri, apărute pentru prima dată aici sau reluate din alte periodice („Vocea Covurluiului”, „Pressa”), Isprăvile și viața lui Mihai Viteazul de Petre Ispirescu, doine maramureșene dintr-o colecție alcătuită de I.S. Bădescu. Mai colaborează Matilda Cugler-Poni cu versuri, N.D. Popescu, într-o ipostază mai puțin obișnuită, aceea de autor de însemnări de călătorie, și Ioan Nădejde, cu articole de popularizare științifică. Traducerile (din Goethe, Sacher-Masoch
GLOBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287298_a_288627]
-
se poate desprinde o linie politică implicită, și anume protestul împotriva încercărilor repetate ale autorităților de a înăbuși orice element de cultură națională, de a împiedica dezvoltarea învățământului în limba maternă. Periodicul se adresa, în primul rând, țăranilor și intelectualilor maramureșeni, dar, prin literatura publicată, prin calitatea traducerilor și prin problemele discutate de colaboratori, interesa întreaga populație românească din Transilvania. O atenție deosebită se acordă folclorului. Aici a colaborat un grup de culegători de literatură populară din Maramureș, din Banat și
GUTINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287393_a_288722]
-
nu la toate particularitățile ei, cum ar fi raporturile erotico-sexuale), îndeosebi prin strategia „statului în gazdă” (vezi și Stahl, 1974), așa cum a procedat și profesoara americană G. Kligman (1998) în realizarea unei foarte complexe și moderne monografii despre un sat maramureșean. De altfel, cercetarea de teren (field research), finalizată în notițe de teren (field notes), bazată în principal pe observație, dar cuprinzând inevitabil și interviuri și convorbiri (provocate sau spontane), practicată mai cu seamă în antropologia culturală, iar în sociologie, în
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
carte de basme prelucrate, Casa din Dunăre (1974), cu punct de plecare tot în folclorul românesc de pe Valea Timocului, este urmată de Coroană munților (1983), concepută în același fel și conținând povestiri, basme, snoave populare ce au ca sursă folclorul maramureșean, timocean și aromân-macedonean, repovestite în limbajul și stilul folcloric oral. Bun cunoscător al istoriei românilor din sudul Dunării, luptător pentru identitatea culturală a acestora și a celor din alte părți ale Europei, S.-Ț. a publicat câteva cărți referitoare la
SANDU-TIMOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289465_a_290794]
-
, Alexandru (12.VII.1933, Sighetu Marmației - 4.III.1977, București), prozator și eseist. Mama scriitorului, Ana (n. Jusco), provine dintr-o veche familie de nobili maramureșeni, ale cărei tradiții lui I. îi plăcea să le evoce și al cărei destin l-a și reflectat, prin răsfrângeri, în prozele sale. Tatăl, Leon Ivasiuc, profesor de științele naturii, era bucovinean. Refugiat din Ardealul de Nord în urma Dictatului de la
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
de idei a lui I., denotând o fire pasionată de demonstrații logice, este fericit întreruptă în Interval de câteva momente epice propriu-zise, dintre care cel mai semnificativ este episodul de extracție autobiografică al copilăriei naratorului, unde imaginea unei familii nobile maramureșene, scăpătată dar întreținând cultul unuia dintre strămoșii săi, memorandist și martir al neamului, se înscrie în linia romanului având drept temă societatea tradițională ardelenească, reprezentat de Ioan Slavici sau de Liviu Rebreanu. Cunoaștere de noapte revine la tema crizei existențiale
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
ziuă”, „Revista copiilor și a tinerimii”, folosind frecvent și pseudonimul Moș Grigore Sfătosu. După obținerea licenței practică avocatura, desfășurând totodată și o intensă activitate publicistică. Cronicar la „Dimineața” (1925-1926), scrie și la „Adevărul”, „Dimineața copiilor”, „Omul liber”, „Clopotul”, „Cotidianul”, „Icoane maramureșene”. „Universul copiilor”, „Cetatea literară”, „Viața literară”, „Opoziția” ș. a. Redactor politic la ziarul „Lupta”, codirector la „Ultima oră”, director de programe radiofonice (1928), e o vreme atașat de presă pe lângă delegația românească la Societatea Națiunilor. Între timp i se joacă piesele
SILVIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
La nord-vestul inimii”, CNT, 1977, 30; Victor Bârlădeanu, „Calul alb de la miazănoapte”, „Presa noastră”, 1977, 9-10; Mihai Coman, „La nord-vestul inimii”, LCF, 1977, 46; Dumitru Micu, „Calul alb de la miazănoapte”, CNT, 1978, 5; Otilia Marinescu, Laura Temian, Ana-Maria Brezovski, Autori maramureșeni. Dicționar biobibliografic, Baia Mare, 2000, 545-547; Popa, Ist. lit., II, 1012. C. Dt.
UTAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290396_a_291725]
-
P. P. Panaitescu în 1958. În forma în care a fost transmisă, scrierea cuprinde istoria Moldovei de la întemeiere (1359) până la anul 1594, când se întrerupe brusc. În primele capitole este demonstrată cu argumente istorice și lingvistice originea latină a populației maramureșene din care s-a desprins grupul condus de Dragoș Vodă, întemeietorul legendar al Moldovei. Urmează enumerarea succintă a domniilor până la Ștefan cel Mare, a cărui personalitate ocupă un spațiu mai extins, dar numai prin relatarea principalelor bătălii, puse pe seama temperamentului
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
501; Simion, Scriitori, III, 204-210; Rotaru, O ist., III, 232; Micu, Limbaje, 277-283; Gabriel Dimisianu, Tiberiu Utan, RL, 1994, 22; Aurel Rău, Tiberiu, ST, 1994, 7-8; Simion, Fragmente, I, 173-174; Dimisianu, Lumea, 581-582; Otilia Marinescu, Laura Temian, Ana-Maria Brezovski, Autori maramureșeni. Dicționar biobibliografic, Baia Mare, 2000, 547-556; Popa, Ist. lit., I, 935; Daniel Cristea-Enache, Odă soarelui, ALA, 2002, 607; Dicț. scriit. rom., IV, 687-688; Lucia Olteanu, Declarație de avere - Neștiuți sau celebri, București, 2002, 195-199, passim. N. M.
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
Europa km 0”, ținut între 1978 și 1995 la Sighetu Marmației, și a Serilor de Poezie „Nichita Stănescu” de la Desești (din 1979), a inițiat ziarele „Tribuna Marmației” (1989-1991), „Crainicul Maramureșului” (1992-1993), revista „Almar” (1994), Editura Echim (1995), Centrul de Studii Maramureșene „Dr. Alexandru Filipașcu” (1997) ș.a. Este prezent în mai multe antologii, iar versurile i-au fost traduse și publicate în limbile maghiară, engleză și ucraineană. S-a vorbit cu temei de prezența unor accente sau a unui „duh” expresionist în
VANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
cu duhul, „artPanorama”, 1998, 5; Ionel Savitescu, „Doctor fără arginți”, ATN, 1998, 6; Nicolae Panaite, De ieri sunt mai puține nopțile, CL, 1998, 9; Carmelia Leonte, O poetică a timidității, CRC, 1998, 10; Otilia Marinescu, Laura Temian, Ana-Maria Brezovski, Autori maramureșeni. Dicționar biobibliografic, Baia Mare, 2000, 558-560, Aida Pulpan, „Mâța pe spini”, ATN, 2002, 5; Vasile, Poezia, 286-289; A. I. Brumaru, Netemătorul la manierism , „Gazeta de Transilvania”, 2003, 3 806; Amalia Voicu, Universurile concentraționare ale poemului, „Poezia”, 2003, 3; Carla Bratu, „Cititorul de
VANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
va stabili un timp (1922-1924) la Satu Mare, ca funcționar la Asigurările Sociale. Aici scoate, la 15 martie 1923, publicația satirică „Săgeata”, cu texte asigurate în cea mai mare parte de el, iar între noiembrie 1923 și august 1924 revista „Icoane maramureșene”, la care au colaborat, printre alții, Ion Pas și Ion Marin Sadoveanu. Se străduiește să organizeze o secție de teatru în cadrul cercului cultural local. În aceeași perioadă e prezent în „Cele trei Crișuri”, „Evoluția”, „Cultura poporului” și „Clipa”. În 1925
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
locul în contextul creației populare. Folcloristica Maramureșului (1971) este primul studiu de anvergură al lui P., Folclor literar românesc (I, 1957) fiind doar un text de curs. În cele două secțiuni ale studiului sunt trecute în revistă preocupările pentru folclorul maramureșean (culegeri, deschideri teoretice și metodologice, direcții, etape) și se ordonează texte din reviste și ziare mai puțin accesibile cititorului de azi. Lucrarea este o contribuție la istoria folcloristicii, autorul considerând că asemenea cercetări sunt necesare în vederea realizării unei sinteze. Obiceiuri
POP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
improprietatea ambelor etichete (Ion Pop), dar modul de a „asimila” al lui P. este atât de diferit structural, spre pildă, de cel al lui Mircea Cărtărescu, care sintetizează și el o întreagă experiență optzecistă, încât se poate afirma că poetul maramureșean vine de mai departe. Lirica lui P. își trage sevele din trupul încă viu al modernismului. Fascinația ar consta într-o asumare a poeziei ca act ontologic, în orfismul ce transformă spațiul liric dintr-un tărâm al artificiului, al convenției
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
1927) poate fi considerată o lucrare semnificativă pentru orientarea publicisticii lui. Este, de asemenea, autor de versuri, găzduite de diferite reviste și iscălite cu pseudonimele Robert Hart și Walter Rahuz. Câteva articole privitoare la cultură i-au apărut în „Icoane maramureșene”, „Cugetul liber”, „Șantier”, „Gândul vremii” ș.a. A fost unul dintre fruntașii Partidului Socialist din România, militând pentru formarea și consolidarea Federației Partidelor Socialiste din România (1924-1927). Membru în Comitetul Executiv al Partidului Social Democrat din România (1926-1938), s-a aflat
RADACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289085_a_290414]
-
emoție profundă, apar și alte texte, rod al unor efuziuni lirice ocazionale, nesubstanțiale poetic. Sub podul lui Apollodor. Despre Nichita Stănescu și alți poeți din lume (1998), un dialog între P. și ziaristul Gheorghe Pârja, gazda lui Nichita din Deseștiul maramureșean, se transformă într-un volum de memorialistică în care cei doi încearcă să fixeze biografia întâlnirilor și a „prieteniei năprasnice” (Mircea Dinescu) cu „îngerul blond”. Este o evocare, dureroasă și încă mirată, a personalității lui Nichita Stănescu, văzută prin ochii
PUSLOJIĆ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289071_a_290400]
-
1905), Neamul românesc din Bucovina, Neamul românesc din Basarabia, Despre discuții (1906). Sporadic, cronica literară este susținută de Sever C. Dan (De ce-i O. Goga poetul nostru), Petru Suciu (St. O. Iosif, Credințe), Elie Dăianu (Scrisori și inscripții ardelene și maramureșene de N. Iorga), D. Tomescu (Apus de soare de B. Delavrancea) etc. Pe parcursul mai multor numere sunt prezentate pe larg serbările culturale de la Sibiu și fragmentele intitulate Din predicile lui Petru Maior. Pizma celor răi asupra celor buni. Sunt comemorați
RAVASUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289150_a_290479]
-
Al. Ciura, Coșbuc în ungurește, F, 1904, 20; Ilarie Chendi, Literatură și politică. Coșbuc în ungurește, „Voința națională”, 1905, 6 169; Elena Stan, Az első magyara fordított G. Coșbuc kötet, NYRK, 1967, 1; Laura Temian, Otilia Marinescu, Ana-Maria Brezovszki, Autori maramureșeni, Baia Mare, 2000, 481-482. O.K.
REUNIUNEA LITERARA DIN REGIUNEA CERNAUŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289177_a_290506]
-
MUREȘIANU, Iacob (28.XI.1812, Rebrișoara, j. Bistrița- Năsăud - 29.IX.1887, Brașov), gazetar și autor de versuri. Trăgându-se, ca și vărul său, poetul Andrei Mureșanu, dintr-o veche familie maramureșeană, M. era al treilea copil al Anastasiei (n. Făgărășeanu) și al preotului greco-catolic Ioan Mureșanu; o tradiție preoțească există și în linie maternă. Învață la Năsăud și la Blaj, unde îi are profesori pe Timotei Cipariu și pe Simion Bărnuțiu
MURESIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288313_a_289642]
-
se dedică obiectelor ori evenimentelor vieții obișnuite: Rondelul caloriferului, Rondelul genții diplomat, Rondelul lemnelor ce vin, noilor manuale școlare sau noilor bancnote, iar Rondelul iernii ce-o să vină are opt „versiuni”, corespunzătoare diverselor partide politice. Parodii după versurile unor colegi maramureșeni sunt textele din Cuțitul ca o mască (2002) și Groapa cu (a)muze (2002), aceasta din urmă fiind cea mai reușită carte a lui P., care alătură atât textul original, cât și versiunea lui parodică. Se află aici un dialog
PERŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Radu G. Țeposu, Lucian Perța. Fișă pentru mai târziu, „Urzica”, 1986, 9; Augustin Cozmuța, Lucian Perța. Profil literar, „Graiul Maramureșului”, 1995, 1772; Marius Tupan, Unde perțiene, LCF, 1997, 18; Laura Temian, Otilia Marinescu, Ana-Maria Brezovski, Autori maramureșeni. Dicționar biobibliografic, Baia Mare, 2000, 412-417. R.D.
PERŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
scris cândva de voievod și tipărit, sub titlul Capitolo del Prencipe di Valacchia, de Stefano Guazzo în cartea sa Dialoghi piacevoli (Veneția, 1586). Dat jos din scaun, P.C. fuge în Ardeal, dar înșelat, jefuit, trădat, va nimeri într-o închisoare maramureșeană (Hust). Scapă și de acolo în 1587, ia din nou calea Europei de Apus (Viena, Veneția, Roma), cu gândul de a obține iar tronul Valahiei. Bizuindu-se pe prietenii occidentali, cutează să meargă chiar la Stanbul, în 1589, spre a
PETRU CERCEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
și 1974). Concluzia este aceea că epitaful ritmic ar fi apărut la sfârșitul anilor ’40 și Începutul anilor ’50, În legătură cu o ,,criză În gestiunea riturilor funerare laice și bisericești”. Mai precis, epitaful versificat ar fi preluat funcția verșurilor - lamentații funerare maramureșene, de origine semicultă -, o dată ce confesiunea greco-catolică a fost desființată În 1948. În acest fel, cenzura intervenită În ,,oralitatea publică a verș-ului” ar fi favorizat ,,dezvoltarea unui surogat public și deci semicult”, căruia i se subordonează și imaginea incizată. Ileana Benga
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]