1,101 matches
-
Și în "Luceafărul", îndepărtându-se de frumusețe ca noua religie a romanticilor, Eminescu focalizează drama în planul conștiinței. Întâlnindu-se în planul modernității "omului de litere" și al surselor comune post-kantiene, cu Eliot, Pater, Swinburne, Edgar Poe și chiar cu Marchizul de Sade, Eminescu (în viziunea eseistei, scos din romantismul patetic și narcisic) devine poetul filosof al autonomiei conștiinței. Astfel, marile texte eminesciene pot fi receptate, coform argumentelor autoarei, și ca embleme epistemologice în eternitatea operei de artă. Despre filosofia lui
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
găsi un punct comun cu Henric al XIV-lea. Ludovic al XIII-lea era înclinat spre aventuri atât cu femeile, cât și cu bărbații: de la ducele de Luynes la Maria d’Hautefort și la Louise de la Fayette, trecând apoi la Marchizul de Cinq-Mars, dublată de o așa zisă pioșenie de fațadă. Aducem aici ca argumente descrierea evoluției relației cu Cinq Mars, realizată de istoricul literar Philippe Erlanger în lucrarea sa intitulată Le mignon du roi,,cadourile se succedau conversațiilor, iar Ludovic
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
-lea a avut șansa de a crește într un mediu armonios familial. Beneficiind de dragostea necondiționată și care nu poate fi pusă la îndoială a mamei sale, regina Ana, protejat de nașul său Mazarin, și avându-l ca tutore pe Marchizul de Villeroy, Ludovic creștea sub ochii atenți ai credinciosului său valet La Porte. La Porte a lăsat istoriei o serie de adnotări și memorii care sunt folositoare pentru a putea realiza un tablou al copilăriei lui Ludovic și al evenimentelor
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
1640 a devenit și guvernanta fratelui său. Imediat după moartea lui Ludovic al XIII-lea, a fost înlocuită de marchiza de Senecey, o fostă doamnă de onoare din suita reginei Ana. În martie 1646, regina mamă l-a numit pe marchizul de Villeroy în funcția de supraveghetor al regelui, iar Mazarin a devenit,,Surintendant au gouvernment et la conduite de la personne du roi et de celle de M. le duc d'Anjou“. Tutorele lui Ludovic al XIV-lea era un doctor
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
dezlănțuite pe băiat. Este adevărat că regina părăsise capitala de două ori, împreună cu copiii, din cauza protestatarilor ce nu mai puteau fi controlați, însă de fiecare dată a revenit în oraș. Un episod special a fost descris în memoriile apocrife ale marchizului Saint-André Montbrun, intitulate Memoires... enrichis de figures, care a fost publicată la Amsterdam, în anul 1701. Conform relatărilor, a treia oară, în februarie 1651, când au început să circule din nou o serie de zvonuri privind o eventuală fugă a
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
Bibliotecii Nationale Franceze, sub numărul de înregistrare 20345. Textul a fost redat de mai mulți istorici contemporani, iar noi l-am preluat din lucrarea Martin's History of France. Autorul scrisorii este un medic pe nume Blois, care se adresează marchizului de Sourdis:,,Monseniore, sunt sigur că în cei 32 de ani cât am practicat medicina în această provicincie și în acest oraș, nu am văzut nimic comparabil cu paragina care domnește, nu numai în Blois, unde se găsesc patru mii
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
de Genova Spaniei a fost aspru pedepsit de Ludovic: orașul a fost asediat, iar după capitulare dogele Genovei a fost umilit, trebuind să prezinte scuze oficiale lui Ludovic. O altă dovadă de diplomație a fost comentată în lucrarea apocrifă a marchizului Charles Auguste la Faré: Mémoires et réflexions sur les principaux événements du règne de Louis XIV sur le caractère de ceux qui y ont eu la principale part (1644-1712), Rotterdam, 1716. În această lucrare este descris mesajul regelui Franței către
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
pozitivă/poietică a mitului, pe care o putem pune în antiteză cu modalitatea negativă/distructivă/sadică prezentă, în general, atât în literatură, cât și în pictură. Din această ultimă perspectivă, se remarcă, prin subtilitatea și originalitatea observațiilor, comentariile la opera Marchizului de Sade și tablourile lui Goya făcute de Victor Ieronim Stoichiță. Autorul enumeră cele trei posibilități de însuflețire a Statuii: prin intervenția Venerei, ca urmare a rugăminților lui Pygmalion; prin privirea erotizată a admiratorului "ce proiectează dorința și plăcerea pur
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
d'Ormesson) / 109 Melancolicul Luc și desfrânatul Gabriel (Pascal Bruckner) / 114 Antoine și Clémence (Martin Page) / 119 Viața și opera unui gravor (Pascal Quignard) / 123 Splendoarea și suferința lumii (J.M.G. Le Clézio) / 127 Canonul gotic (Michel Tournier) / 133 Moartea divinului marchiz (Anne Parlange și Vincent Lestréhan) / 138 Marilyn și analistul (Michel Schneider) / 142 IV. ONIROFANTASME / 147 Fabuloasa metamorfoză a lui Hero și Leandru (Milorad Pavič) / 149 Trufia sau ratarea nemuririi (Apostolos Doxiadis) / 153 Război cu propriile fantasme la antipozi (Albert Sánchez
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pe cale de a fi mistuit de flăcări, căpcăunul imploră mila semenilor și îndurarea lui Dumnezeu. Versiunea românească este un model de traducere, apt să probeze nu doar măiestria romancierului Tournier, ci și extraordinara vocație epică a limbii române. Moartea divinului marchiz Romanul Macii bătrâneții. Sade la ospiciu (Humanitas, 2006, 148 p., traducere din franceză de Sabina Chișinevski) armonizează ireproșabil ficțiunea cu informația livrată de arhive în reconstituirea stilului unei epoci și a vieții protagonistului din titlu, adus în scenă în ultimii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și a vieții protagonistului din titlu, adus în scenă în ultimii unsprezece ani de internare (închisoare) în stabilimentul din Charenton. Scrisă la două mâini, povestirea se deapănă alternativ pe două voci (partituri), Anne Parlange substituindu-se dicțiunii inconfundabile a divinului marchiz, în timp ce Vincent Lestréhan oferă o excelentă cronică a celebrului ospiciu, substituindu-se unui personaj fictiv, un anume Morvan Tonnerre, de felul lui breton și șchiop în urma unui accident pe mare. Aflat din fragedă tinerețe în slujba domnului François de Coulmiers
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
melancolici, imbecili, năuci, fie nevoiași sau ai nimănui. Pe cât de rațional și imbatabil se dovedește a fi în treburile practice, pe-atât de vulnerabil și expus pare a fi în plan spiritual, mai ales de când îl are în grijă pe marchizul Donatien Alphonse François de Sade (care de fapt era conte), sosit în 1803, de fapt transferat din infernul de la Bicetre: Era un bărbat trecut bine de șaizeci de ani, extrem de corpolent, cu trăsăturile buhăite, dar încă fine. Părul lung avea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ce eructau in jurul acelui om. Ca să nu mai vorbim de alte motive de nesuferință, cum ar fi rivalitatea în amor. Îndrăgostindu-se prin succesive acte de voyeurism involuntar de încă frumoasa Marie-Constance Quesnet (alias Sensible din "Caietele" și "Corespondența" Marchizului) sosită la Charenton ca pensionară liberă spre a-și consola "tatăl", de fapt iubitul din tinerețe, Morvan ajunge să dorească moartea celui din pricina căruia Marie îl ignoră ca pe un obiect nefolositor. Fapte e că autorul romanelor "Justine" sau "Juliette
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ar fi putut crede. Adevărul e că pe măsură ce timpul trece, climatul din stabiliment se degradează văzând cu ochii. Domnul de Coulmiers fusese destituit la numai cincizeci de zile după abdicarea lui Napoleon, teatrul fusese interzis de un an, tot ceea ce marchizul iubise, dispăruse ireversibil. Încetând să mai scrie, scriitorul moare în somn pe 2 decembrie 1814, în vârstă de 74 de ani, poate și din pricina siropului de opiu. De o acribie specifică oricărui contabil, și de o luciditate demnă de orice
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
atribuție a Statelor Generale era votarea impozitelor extraordinare. Aici reprezentanții fiecărei stări deliberau și votau separat. 4.5.3 Republică Florența și Marele ducat al Toscanei 427 Florența, al doilea caz tipic de Republică după Veneția, a depins inițial de marchizii de Toscana, reorganizându-se sub formă de comună în jurul anului 1130, statut recunoscut de împăratul Frederic Barbarossa în 1183. Organele "comunei florentine" erau: un Consiliu de 12 persoane, recrutat dintr-un grup restrâns de familii nobiliare și patriciene și un
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
faptul că Nana respinge această idee354. Etapă cea mai interesantă este cea a transformării lui Nana în mondenă (un rol care îi reușește) și procesul de mitizare inerentă 355. Mișcarea descendentă oferă exemplele cele mai concludențe, pe care le sintetizează marchizul Chouard: "paroles indignées contre la désorganisation de classes dirigeantes par leș honteux compromis de la débauche moderne. Saleté en baș, saleté en haut" [Zola, Nana, p. 396, 353]. Mai interesant și mai nou este faptul că nu numai clasele de jos
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sicilianului. Cunoscutele ritmuri întrerupte ale poeziei Infinitul: nemărginite / spații, imense / tăceri, acea / infinită pace, dar și alte structuri similare, precum străvechi / nori (vv. 62-63), strămoșescul / păcat (vv. 11-12) din Imn patriarhilor, apoi vechea, cumplită / vină (vv. 36-37) din Palinodie închinata marchizului Gino Capponi, se regăsesc modificate în versurile quasimodiene, în care același adjectiv, antico, este recurent, de asemenea în poziție tonica: chemarea străvechiului / corn al pastorilor ( Ce vrei, pastor de aer?); străvechi / cochilii luceau (Corabia înaltă). Se mai pot cita următoarele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Quasimodo întunecată / piatră (Thanatos Athanatos) și scriam strofe despre cel mai întunecat / miez al lucrurilor (Liguriei). Nu în ultimul rând, se remarcă adjectivul recurent caro: bucurie / cumplită, scumpă mie (Stăpânitorul gând, vv. 3-4), iubit / sânge al neamului sau (Palinodie închinata marchizului Gino Capponi, vv. 59-60) sau, preadulcea tinerețe, mult mai dulce / decât ai faimei lauri (Amintirile, vv. 44 45), iar la Salvatore Quasimodo, prin al meu par vântul cel blând / a încetat să bată (Piața Fontana) context în care poetul, intercalând
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
orice lege a verosimilității, dar este posibil ca tocmai enormitatea tribulațiilor sale să fi constituit elementul de bază al succesului imens de care s-a bucurat opera în epocă (printre victimele farmecului degajat de aceasta numărându-se rebeli iluștri, precum marchizul de Sade sau lordul Byron)24. Astăzi, proza lui Lewis nu mai trezește interesul nimănui în afara cercului strâmt al specialiștilor în istoria literară și al pasionaților fenomenului gotic. * * * Ultimul reprezentant proeminent al tradiției romanului gotic din descendența celui intitulat The
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
care îl puneam în discuție anterior pe spații epice mai largi, cu toate că proza sa minuțioasă și informată se deschide nu arareori în oaze de evocări expresive, ce par să fi fost elaborate de influentul și rafinatul analist al Rusiei exotice, marchizul de Custine. Oricum, merită subliniat faptul că estetica sublimului ca sursă a terorii, cu artificiile ei geologice de dezordine aparentă, radiografiate cu migală încă din secolul al XVII-lea de Thomas Burnett în Telluris theoria sacra, cu peisajele stranii ale
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Blood for Dracula (sau, în unele versiuni, chiar Andy Warhol's Dracula, 1974). Și acolo aristocrația, reprezentată de Dracula (conte bolnav și decrepit, exilat din Transilvania în însorita Italie, în căutare de sânge de virgine) și de tinerele fiice ale marchizului di Fiori, este ridiculizată de virilul țăran Marco, sedus de idei progresiste și egalitariste. În final, acesta se răzbună pe toți patricienii decadenți, ucigându-l pe conte și violând-o pe mezină, singura care scăpase, până atunci, farmecelor erotice ale
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
merită să ne mai amintim un bon mot al doamnei de Coislin, înregistrat cu fidelitate de Chateaubriand: fiind avertizată, pe patul de moarte, de mai mulți binevoitori că sfârșitul nu-i vine decât celui care-și pierde atenția, descendenta primului marchiz al Franței a răspuns că se teme că are un moment de neatenție. Mutatis mutandis, profit și eu de acest moment de neatenție pentru a pune punct acestei mici explorări literare. Oricum, un lucru este aproape sigur: după lectura atâtor
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Guénon. 16. Mai recent, M. Onfray îi adună într-un volum intitulat Extremiștii luminilor, unde îi împarte în "materialiști radicali" (J. Meslier și La Mettrie (1709-1751)), "utilitariștii francezi" (Maupertuis (1698-1758), Helvétius (1715-1770), D'Holbach (1723-1789)) și "libertinajul feudal" reprezentat de marchizul de Sade (1740-1814). Vezi (7, vol. 4) 17. J. Locke, Eseu asupra intelectului omenesc, traducere de A. Roșu, T. Voiculescu, Editura științifică, București, 1961. 18. Partea a doua a Memoriilor sale oferă câteva date orientative pentru situația românilor din America
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
viitor, „se va preîntâmpina sila trupelor de teatru, care înconjurau orașul nostru numai pentru sălbăticia pe care o înfățișa vechiul teatru comunal (sala Ateneului, n.n.)”. Până la sfârșitul anilor ’30, aici au mai jucat Tony Bulandra și D. Finți în spectacolul „Marchizul de Priola” (martie 1933), Maria Filotti - pe 17 ianuarie 1931, alături de Ion Iancovescu, atunci când au interpretat rolurile principale în piesa „Satana” de Louis Verneuil și în februarie 1932, în piesa „Ana Karenina” -, Ioan Morțun, maestrul Nicolae Soreanu, Ion Manea, Maria
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
o Veneră candidă. Cezara oferă o ipostază a iubirii pasionale asociată cu voluptatea panteistă. Contesa Bianchi este o ființă care ascunde sub înfățișarea angelică, năvalnice pasiuni telurice. Dragostea sa este cu atât mai agresivă cu cât în calea ei stă marchizul Castelmare, logodnicul acceptat din rațiuni materiale. Cezara e o ființă dominată de sentimente năvalnice care îndeamnă la pasiune. Ea ilustrează iubirea agresivă aflată „în faza declanșării simțurilor”, frenezia pasională sub forma unei beții a simțurilor. E o întruchipare a Venerei
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]