KorAP: Find »[drukola/base=marginal & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...337 >

8,401 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

și/sau privați care produc și/sau furnizează bunul sau serviciul respectiv poate fi, de asemenea, un avantaj. Din punct de vedere teoretic, alocarea optimă a resurselor se realizează atunci cînd beneficiile marginale sunt egale, în termeni neoclasici, cu costurile marginale. Dar acest optimum nu poate fi realizat decît ca tendință, datorită atît imperfecțiunilor pieței, cît și ale guvernării, indiferent de nivelul acesteia, deși se pare că acestea din urmă sunt mai reduse în cazul guvernărilor locale. La fel, eficacitatea unui

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
centralizate la modelele multidecizi-onale. 1.10. Administrațiile private Cînd se discută rolul economic al administrațiilor, sunt neglijate adesea colectivitățile locale, pentru importanța cărora însă pledăm cu convingere. Dar și mai des sunt uitate administrațiile private, considerate cel mai adesea ca marginale. Totuși, deși participarea lor la formarea P.I.B.-ului este modestă, ele îndeplinesc funcții esențiale într-o economie de piață. În conturile naționale, valoarea adăugată de către administrațiile private reprezintă o parte redusă, sub 1% din total. Dacă ne oprim doar la

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Funcțiile economice ale Statului (alocativă, redistributivă, reglatoare, stabilizatoare) se află în interacțiune și este necesară înțelegerea lor corectă pentru construirea unei bune politici economice. Conform microeconomiei neoclasice, există cel puțin două cauze posibile ale eșecului pieței: Prețurile nu egalează costurile marginale în toate sectoarele economiei; Prețurile nu reușesc să înglobeze toate costurile și beneficiile. Totuși, aceste situații nu reprezintă un îndemn automat la acțiune din partea guvernului. Intervențiile acestuia în cazuri de nereușită a pieței ar trebui să aibă loc numai în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
bazate pe așa-numita "economie de scară". Exemple de asemenea industrii sunt serviciile publice care gestionează, de pildă, gazul, apa, electricitatea ș.a. Costurile descrescătoare apar din cauza indivizibilităților din rețelele de distribuție. De ce limitează costurile descrescătoare posibilitățile pieței? Pentru că, de vreme ce costurile marginale sunt mai mici decît cele medii, un preț stabilit egal cu costurile marginale va face firma să sufere o pierdere. Atunci este necesară intervenția guvernului pe piață prin cîteva posibile soluții, inclusiv subvențiile și naționalizarea. Pentru țările aflate în tranziție

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
publice care gestionează, de pildă, gazul, apa, electricitatea ș.a. Costurile descrescătoare apar din cauza indivizibilităților din rețelele de distribuție. De ce limitează costurile descrescătoare posibilitățile pieței? Pentru că, de vreme ce costurile marginale sunt mai mici decît cele medii, un preț stabilit egal cu costurile marginale va face firma să sufere o pierdere. Atunci este necesară intervenția guvernului pe piață prin cîteva posibile soluții, inclusiv subvențiile și naționalizarea. Pentru țările aflate în tranziție, problema tipică o constituie mediul economic necompetitiv, datorită în principal supraviețuirii compartimentelor de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
bugetului"18. Există, deci, două posibilități de finanțare a bunurilor publice: prin asocieri voluntare private, sau prin impozitare. De fapt, predominantă este a doua cale, finanțarea bugetară. Astfel, ar trebui ca fiecare individ să plătească un impozit egal cu beneficiul marginal adus lui de bunul finanțat prin intermediul sectorului public. Există foarte multe cazuri de finanțări mixte, public-privat. În astfel de situații apar alte întrebări: Care ar trebui să fie ponderea fondurilor guvernamentale în finanțarea producerii de bunuri publice sau mixte? Cine

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
el rezultă din confruntarea cererii cu oferta pe piață. În economia publică, acest lucru nu este întotdeauna posibil, fiind necesară intervenția Statului. Teoretic, alocarea eficientă a resurselor se realizează atunci cînd prețurile bunurilor și serviciilor sunt stabilite la nivelul costurilor marginale. Dar cum nu toate prețurile pot fi egale cu costul marginal, se pune problema mărimii abaterii. În general, se apreciază că dacă cererea este elastică pentru un anumit bun, prețul ar trebui stabilit cît mai aproape de costul său marginal. Dacă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
publică, acest lucru nu este întotdeauna posibil, fiind necesară intervenția Statului. Teoretic, alocarea eficientă a resurselor se realizează atunci cînd prețurile bunurilor și serviciilor sunt stabilite la nivelul costurilor marginale. Dar cum nu toate prețurile pot fi egale cu costul marginal, se pune problema mărimii abaterii. În general, se apreciază că dacă cererea este elastică pentru un anumit bun, prețul ar trebui stabilit cît mai aproape de costul său marginal. Dacă cererea este inelastică, prețul se va îndepărta de costul marginal. Stabilirea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
costurilor marginale. Dar cum nu toate prețurile pot fi egale cu costul marginal, se pune problema mărimii abaterii. În general, se apreciază că dacă cererea este elastică pentru un anumit bun, prețul ar trebui stabilit cît mai aproape de costul său marginal. Dacă cererea este inelastică, prețul se va îndepărta de costul marginal. Stabilirea prețurilor serviciilor publice depinde și de ponderea cheltuielilor pentru aceste servicii în totalul cheltuielilor de consum ale cetățenilor. Dacă ponderea este mică, prețul poate fi astfel stabilit încît

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
costul marginal, se pune problema mărimii abaterii. În general, se apreciază că dacă cererea este elastică pentru un anumit bun, prețul ar trebui stabilit cît mai aproape de costul său marginal. Dacă cererea este inelastică, prețul se va îndepărta de costul marginal. Stabilirea prețurilor serviciilor publice depinde și de ponderea cheltuielilor pentru aceste servicii în totalul cheltuielilor de consum ale cetățenilor. Dacă ponderea este mică, prețul poate fi astfel stabilit încît să acopere cheltuielile totale ale furnizorilor. Situația este de preferat unei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
prețul poate fi astfel stabilit încît să acopere cheltuielile totale ale furnizorilor. Situația este de preferat unei ponderi ridicate, care necesită subvenții bugetare. În cazul serviciilor publice ce fac obiectul "monopolului natural", stabilirea prețurilor se poate face pe baza costului marginal, acoperin-du-se deficitul financiar al întreprinderii publice prin subvenții de la buget sau taxe speciale. Dar, în practică, nu întotdeauna se poate calcula costul marginal. Atunci, la stabilirea prețului, se aplică regula cos-tului mediu, avîndu-se în vedere realizarea unei rate a rentabilității

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
În cazul serviciilor publice ce fac obiectul "monopolului natural", stabilirea prețurilor se poate face pe baza costului marginal, acoperin-du-se deficitul financiar al întreprinderii publice prin subvenții de la buget sau taxe speciale. Dar, în practică, nu întotdeauna se poate calcula costul marginal. Atunci, la stabilirea prețului, se aplică regula cos-tului mediu, avîndu-se în vedere realizarea unei rate a rentabilității rezonabile de către întreprinderea publică. Prețul nu trebuie să fie discriminatoriu. Prețurile diferențiate pen-tru același bun sau serviciu se justifică doar în circumstanțe speciale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
faptul că o impozitare excesivă descurajează munca, inițiativa, economisirea, investițiile, afectează spiritul antreprenorial și mediul de afaceri în general; O serie de economiști (E.Sax, A.C Rigon) consideră că nivelul optim al poverii fiscale este cel pentru care utilitatea marginală a cheltuielilor publice este egală cu utilitatea marginală a veniturilor private rămase la contribuabili. Altfel spus, presiunea optimă este cea care corespunde egalității dintre utilitatea socială a cheltuielilor publice marginale și dezutilitatea socială a prelevărilor fiscale marginale. Potrivit altor criterii

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
economisirea, investițiile, afectează spiritul antreprenorial și mediul de afaceri în general; O serie de economiști (E.Sax, A.C Rigon) consideră că nivelul optim al poverii fiscale este cel pentru care utilitatea marginală a cheltuielilor publice este egală cu utilitatea marginală a veniturilor private rămase la contribuabili. Altfel spus, presiunea optimă este cea care corespunde egalității dintre utilitatea socială a cheltuielilor publice marginale și dezutilitatea socială a prelevărilor fiscale marginale. Potrivit altor criterii, presiunea fiscală optimă este cea care permite maximizarea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
nivelul optim al poverii fiscale este cel pentru care utilitatea marginală a cheltuielilor publice este egală cu utilitatea marginală a veniturilor private rămase la contribuabili. Altfel spus, presiunea optimă este cea care corespunde egalității dintre utilitatea socială a cheltuielilor publice marginale și dezutilitatea socială a prelevărilor fiscale marginale. Potrivit altor criterii, presiunea fiscală optimă este cea care permite maximizarea produsului intern brut, sau maximizarea randamentului prelevărilor obligatorii. Presiunea fiscală la nivel național (globală) se calculează după formula: Impozite + C.A.S. Pfg

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
pentru care utilitatea marginală a cheltuielilor publice este egală cu utilitatea marginală a veniturilor private rămase la contribuabili. Altfel spus, presiunea optimă este cea care corespunde egalității dintre utilitatea socială a cheltuielilor publice marginale și dezutilitatea socială a prelevărilor fiscale marginale. Potrivit altor criterii, presiunea fiscală optimă este cea care permite maximizarea produsului intern brut, sau maximizarea randamentului prelevărilor obligatorii. Presiunea fiscală la nivel național (globală) se calculează după formula: Impozite + C.A.S. Pfg = -------------------------------P.I.B. La nivel individual, presiunea fiscală

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
patrimoniului; impozitul pe venit se raportează la fluxul anual de resurse. El poate fi proporțional sau progresiv. În acest ultim caz, se practică tranșe de venit, cu rate de impozitare diferite. Cu cît venitul este mai ridicat, cu atît rata marginală de impunere crește; drepturile din accize și alte forme de impozite pe cheltuieli, pre-cum vechea taxă pe cifra de afaceri, sau actualul TVA. În acest caz, mărimea impozitului depinde de fluxul de cheltuieli și deci nu are decît o legătură

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
către administrațiile locale și participă la activități de dezvoltare regională. Administrația locală trebuie văzută, în primul rând, ca un furnizor de servicii pentru cetățeni, ceea ce înseamnă o politică de prețuri practicate. Acestea pot duce la încasarea unui preț corect (costul marginal) sau a unuia care să acopere doar o parte din cheltuieli, diferența fiind acoperită din subvenții. Desigur, costurile anumitor servicii publice sunt mai greu de măsurat (sănătate, învățământ etc.), sau de individualizat (politic, pază etc.). Descentralizarea administrativă înseamnă cedarea unor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
o taxă particulară. Logica pasagerului clandestin este susținută și de faptul că cererea este foarte puternică atunci cînd costul suportat este slab și invers. Este de reținut faptul că raționalitatea fiecărui agent este fondată pe egalizarea prețului plătit de utilitatea marginală procurată prin folosirea bunului colectiv considerat. Echilibrul astfel obținut corespunde deci unui optim în sens paretian, deoarece el poate fi menținut fără a degra-da situația unuia din doi electori. În pofida caracterului său seducător, slăbiciunile acestui model sunt totuși destul de ușor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
urmare, de oferit recomandări simple și sistematice pentru a ghida alegerile publice. 4.2.1. Deficiențele pieței Există deficiențe ale pieței (cum ar fi randamentele crescătoare și imperfecțiunile concurenței) care nu permit tarifarea sau practicarea de prețuri la nivelul costului marginal, deci al optimului lui Pareto. Dar, chiar dacă toate întreprinderile se comportă ca firme perfect concurențiale, piața rămîne ineficientă în fața a două probleme majore: efectele exter-ne și bunurile colective. 4.2.1.1. Randamente crescătoare și concurență imperfectă În activitățile în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
4.2.1.1. Randamente crescătoare și concurență imperfectă În activitățile în care randamentele rămîn crescătoare pentru o anumită scară de producție, conform mărimii pieței de satisfăcut, tinde să se instaleze un monopol natural. Acesta practică un preț superior costului marginal și se îndepărtează de optimul lui Pareto. Această situație conduce adesea Statul să naționalizeze monopolul, cu scopul de a evita efectele sale perverse în alocarea resurselor. Statul, care nu caută să-și maximizeze profitul, poate practica prețuri la nivelul costului

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
și se îndepărtează de optimul lui Pareto. Această situație conduce adesea Statul să naționalizeze monopolul, cu scopul de a evita efectele sale perverse în alocarea resurselor. Statul, care nu caută să-și maximizeze profitul, poate practica prețuri la nivelul costului marginal, dar în acest caz întreprinderea publică administratoare va realiza o pierdere ce trebuie finanțată. Cum? Prin subvenționare de la buget. Intervenția Statului nu este, deci, neutră pentru restul economiei, pentru că mobilizarea resurselor necesare se poate face în două moduri: fie Statul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
stabilitatea acesteia. Iată deci că procesul concurențial poate antrena, el însuși, limite ale concurenței (!...). De asemenea, chiar în absența reglementărilor sau instituțiilor care să limiteze concurența, economia reală nu funcționează întotdeauna în condiții care să garanteze tarifarea la nivelul costului marginal. 4.2.1.2. Efectele externe (externalitățile) Deciziile agenților economici individuali au efecte asupra altor agenți. Interdependența dintre aceștia se manifestă în cadrul schimburilor pe diferitele piețe. Dar cînd prețul pieței a fost fixat, deciziile de consum sau de producție ale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
unei economii de piață. Astfel, pentru a finanța serviciile colective pure, trebuie desigur prelevate impozite, care produc efecte asupra alocării resurselor. De exemplu, dacă un produs X face obiectul unei taxe, faptul ca prețul său să fie egal cu costul marginal nu mai conduce la o situație optimală. Taxa îndepărtează optimul paretian. La fel se întîmplă și dacă se operează o prelevare asupra veniturilor provenite din muncă. Distorsiunilor introduse prin intervenția Statului în alocarea resurselor vine să li se adauge faptul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
prelevare asupra veniturilor provenite din muncă. Distorsiunilor introduse prin intervenția Statului în alocarea resurselor vine să li se adauge faptul că, chiar în absența unei asemenea intervenții, anumite sectoare și anumite întreprinderi sunt determinate să practice prețuri diferite de costul marginal. Existența unor distorsiuni inevitabile împiedică atingerea unui optim de prim rang (adică o situație în care optimul lui Pareto este atins în toate activitățile). Trebuie deci căutate condițiile unui optimum de rang secund, care limitează cel mai bine efectele perverse

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]