461 matches
-
mintea lui trebui mai întâi să se desprindă de imaginea cadavrului ca să perceapă mai clar situația. Îi trebuiră câteva secunde bune până să stabilească o analogie între zgomotul auzit și un alt sunet asemănător. Roți de cauciuc pe pardoseala de marmoră: X. Privi în jurul lui cu hotărârea fermă a celui pregătit la orice. Înghețat, îl contemplă pe monstrul de plastic. Apoi își îndreptă atenția asupra celor care intraseră în laborator, odată cu . Cu o figură inexpresivă. Îi fixă cu ochii pe frumosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de dorința de a câștiga. Deci acest mic incident are drept scop... Se opri și o expresie de surpriză îi contractă trăsăturile. Substanța dură din care erau confecționate piciorul, brațul și corpul scoase un zgomot surd când se prăbuși pe marmoră. În spatele lui, Hardie, al cărui chip regulat oglindea aceași tulburare, căzu în genunchi și apoi se rostogoli pe o parte. Gardienii se prăbușiră la rândul lor, doi dintre ei căznindu-se să-și scoată armele înainte de a-și pierde cunoștința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
această masă de vehicule militare se îndrepta în procesiune către celebrul scuar; odată ajunși acolo, oameni și mașini pătrunseră în clădire prin toate părțile de acces. În fața bolții multiple a intrării principale, bogat ornamentată, Thorson îi arătă literele gravate în marmoră. Întunecat la față, Gosseyn se opri și citi antica inscripție: RAȚIONAMENTUL NEGATIV ESTE CULMEA CONȘTIINȚEI Suna ca un suspin ce răzbate din străfundurile veacurilor. Ceva din realitatea semnificațiilor, din modul lor de acțiune asupra sistemului nervos uman, se regăsea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
împrejurul din salonul parfumat. Și privirea-ți cade vagă peste apa larg-ovală, Pe grădina cangrenată, Peste toamna din oglindă - Adormind... Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare... Însă pal mă duc acuma în grădina devastată Și pe masa părăsită - albă marmoră sculptată - În veșmintele-mi funebre, Mă întind ca și un mort, Peste mine punând roze, flori pălite,-ntîrziate, Ca și noi... Zi, finala melodie din clavirul prăfuit, Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate. Vezi, din anticul fotoliu - Agonia violetă, Catafalcul
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
De departe vin ecouri vechi de plâns, Brumă, toamnă literară, Pe drum prăfăria se duce fugară. Și-am stat singur supărat În zăvoiul decadent. Și prin crengile-ncîlcite mi-am notat Versuri fără de talent. Ecou de serenadă Pansele negre, catifelate Pe marmora albă s-au vestejit, Și-n tainice note s-au irosit Parfume triste, îndoliate. Su singur, cu umbra, iar am venit, O, statui triste și dărâmate, - Pansele negre, catifelate, Vise, ah, vise, aici, au murit. În haine negre, întunecate, Eu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mult amplificate cuvintele pronunțate în șoaptă de vorbitorul 2, aflat în celălalt focar. În schimb, persoana 3 dintre focare nu aude nimic, dacă sala este destul de mare. Un fenomen acustic vestit în istorie este acela produs în fostele cariere de marmoră „Latomiae" de lîngă Siracuza (Sicilia), numite astăzi „Le Tagliate". Acolo, Dionysios cel Bătrîn (431—368 î.e.n.), conducătorul cu puteri absolute al cetății de altfel protector al literelor construise o închisoare formată dintr-o sală foarte lungă și înaltă, din peretele
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
Era chiar la ora în care, în cafenele, dintr-un ordin superior, se întârzia pe atunci cât mai mult cu putință momentul aprinderii luminii. Crepusculul invada sala ca o apă cenușie, cerul roșiatic al apusului se reflecta în geamuri și marmora meselor strălucea ușor în întunecimea care începea să se lase. În mijlocul sălii pustii, Rambert părea o umbră pierdută, și Rieux se gândi că era ceasul uitării lui de sine. Dar era totodată și momentul în care toți prizonierii acestui oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
frământă! Ea se topește toată‐n vers și cântă, 95 Frumosul cel etern ce doarme‐n tine. Îngăduie‐ i în plete să‐și anine Un nimb curat de poezie sfântă! Adeseori. când te privesc, îmi pare Că ești sculptată‐ n marmora din care A fost sculptată Venere Astarte... și atunci, slăvindu‐te ca pe‐ o scânteie Din flacăra nepieritoarei arte, Eu nu cutez să te iubesc, femeie... 96 Serghei Coloșenco Născut la 14 februarie 1941. Profesor, eseist, publicist, epigramist, rebusist și
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
dar a intervenit, iarăși personal, Prea Sfințitul și s-a ameliort situația. Și generalul Goncea, mai apoi a dres situația și vedeți acum, Burtăncureanu e ăl mai tare. Îl citește toată lumea, cu comentarii, duminica. Femeia se sprijini de placa de marmoră. Îi arătă un petec de hârtie, cu un scris, mic, litere pipernicite, înghesuite. - Vreau să transcriu anunțul acesta și mi-am uitat ochelarii acasă. M-a rugat dom’ Faliboga să-i dau anunțul, că el nu mai iese din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o amnistiere nesperată, dar n-ai mai putut să revii la facultate. Te-ai făcut legător de cărți. Acum toate s-au dus. Au rămas visele și amintirea casei În care ai locuit până la moartea bătrânei doamne. Sau ,, Obrajii de marmoră ai arlechinului art-deco vor străluci În Întuneric și pe mâinile lui fine și expresive vor cădea umbre subliniind albeața lor. Dau drumul gândurilor prudent, ca și cum aș Înainta Într-o peșteră Întunecoasă, apoi Îmi modific poziția de așteptare a ceaiului. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că mi-a cedat Într-un moment de slăbiciune. Ziua următoare se anunța lungă și monotonă, deși mă trezisem ca de obicei În jurul prânzului cu sentimentul că cineva bate insistent la ușă. M-am apropiat de noptiera cu blat de marmoră gri și am pus mâinile pe ea ca să mi le răcoresc, dar bătaia În ușă mi se părea că persistă. Un timp nu am răspuns. Apoi am deschis brusc ușa. Pe prima treaptă de lângă ușă porumbelul meu alb zăcea mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de lângă catedrală, pe strada Dessoles, nr 40. Aici ne deschide un tânăr seminarist, și iată-ne cazați la etajul 2 al unei clădiri care cu secole în urmă a fost un hotel, așa cum o spune textul de pe plăcuța de marmoră de jos, pe zidul de la intrare, în partea dreaptă. La ora 18.30 mergem la sf. Liturghie la o biserică aproapiată, sf. Orens, iar apoi avem ocazia să schimbăm câteva vorbe cu niște localnici. Printre altele, ne spun că și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
unii bolnavi, cari aproape erau în preajma morții, stropindu-i cu apă rece, făcîndu-le abluțiuni și împachetări reci, urmând metoda lui Caspar. Îmi aduc aminte, de exemplu, de o femeie care zăcea de două zile complet lipsită de puls, rece ca marmora și de culoare cianotică și totuși a fost rechemată la viață grație acestui tratament, fără nici o medicație internă. Dar aceste cazuri erau rare. " Pe când holera asfictică se dezvoltă, de obicei, ca urmare a unui stadiu anterior, și deci poate fi
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Roland și că împăratul decretase hotărârea de a o acorda ca răsplată a vitejiei aceluia dintre nepoții săi care aveau s-o merite mai mult. În vreme ce Sacripant continua a se jeli, Angelica, deși se arătase întotdeauna de o răceală de marmoră, la suspinele lui, s-a gândit totuși acum că nimic n-o oprea să se slujească de el în aceste clipe de grea cumpănă. Deși hotărâtă să nu-l accepte niciodată ca soț, ea și-a dat totuși seama că
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
după el, însă uriașul cu picioarele lui lungi, alerga tât de iute încât paladinul abia reușea să nu-l piardă din ochi. Într-un târziu au ieșit din pădure și Rogero s-a văzut ănaintea unui palat măreț, curat din marmoră și împodobit cu sculpturi dăltuite de o mână măiastră . Uriașul a intrat în acest edificiu trecând printr-o ușă de aur și Rogero l-a urmat; dar privind în juru-i nu i-a mai văzut nici pe uriaș și nici
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
după el, însă uriașul cu picioarele lui lungi, alerga tât de iute încât paladinul abia reușea să nu-l piardă din ochi. Într-un târziu au ieșit din pădure și Rogero s-a văzut ănaintea unui palat măreț, curat din marmoră și împodobit cu sculpturi dăltuite de o mână măiastră . Uriașul a intrat în acest edificiu trecând printr-o ușă de aur și Rogero l-a urmat; dar privind în juru-i nu i-a mai văzut nici pe uriaș și nici
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
auzi deopotrivă vorbind, o vezi gesticulând - aceste manifestări ale voinței și voință de-a-ntregul. Filozofia și arta sunt o sală regală izolată în care, din când în când, doar cîte-o umbră sublimă, cu formele ei întunecate, sfințește palizii pereți de marmoră. ONTOLOGIE ["UNIVERSUL ÎNTREG ESTE ÎN ETERNĂ MIȘCARE"] 2258 Domnilor! Azvârliți pe suprafața vremei asemenea spumelor cari plutesc pe ocean, suntem însă un fel de spume cu ochi și privim îndărătul nostru la acel trecut stabil, împietrit, neschimbat, care pare cu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a face. Noi îi distrugem pe netrebnici și-i alungăm în prăpastia de la granițele hotarului. Acolo vor muri fie de foame, fie striviți de trecători la fel de netrebnici ca și ei. Și lovi încă o dată cu furie cu sceptrul în pardoseala de marmoră ce străfulgeră la atingerea ei. Apoi își reluă rechizitoriul. Cândva și oamenii erau ca noi, cu mii de ani în urmă, pe vremea când construiau piramide, grădini suspendate și alte edificii durabile care azi sunt calificate drept adevărate minuni sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
steme pe ele, Apoi urcă negrul munte, pe șivoaele de stele, Lin alunecă ș-a lene drumul cerului senin. Îndărătu-acelui munte, infinita întinsoare E frumoasa-mpărăție mândră a sântului soare Și pe coaste sunt palate, ce din verzile grădini Strălucesc marmora albă și senină ca zăpada, Cu intrări în veci deschise, cu scări netezi, colonade Lungi de marmure ca ceara în lungi bolte se îmbin. Pe-a ferestrelor mari laturi sunt lăsate largi perdele, Mreje lungi de aur rumăn - au țesut
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
puternic le ținea. Și țările-nflorite și-ntunecata mare La glasul lui puternic gigantic se mișca. Dar nu se miră lumea de brațu-i ce supune, Ci de a lui adâncă și dreaptă-nțelepciune. În sala cu muri netezi de-o marmoră de ceară, Pe jos covoare mândre, cu stâlpi de aur blond, Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară, Cu stele, ca flori roșii pe-albastrul ei plafond, Cu arbori ce din iarnă fac blândă primăvară Și-ntind umbre cu miros
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Italia. Mare, poartă pe undele tale corăbii, Unele grele ni-aducă aur din Ofir, Altele înfoiate de roze d-Egipet, Vinuri și smirnă. Ah, trimiteți popoare vulturii voștri Cei de lemn să sboare pe marea măreață, Căci a Romei eterne picioare marmorei Daruri așteaptă. Numai singur asupra lumei în pace, Nepăsător tămâii și laudei voastre Învăluit în maiestatea tăcerei Stă-mperatorul. Vezi-l atins de umbra gândirilor regii! Vorba-i va să fie o rază-n lume; Orele lui sunt isvoare la anii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cea rece, Și cu acea aiasmă a lumei frunte-atinge Și-n creeri fantasie și-n suflet vis încinge, Ce ochiu veghiază umed?... ce sânge se frămîntă?... Ce suflet țipă-n doliu?... ce liră jalnic cîntă?... Sunt eu!... Privesc trecutul, o marmoră barbară, Pe ea-i gravată aspru ursita-ne amară - Și când văd viitorul cu norii roși de sânge Atunci sufletu-mi geme și inima-mi se frânge. Decis-ai oare, Doamne, ca în etern să fiă Romînu-n lanțuri crude... și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
acolo, pe malul apei, între câteva căsuțe, la o masă din restaurantul-bufet „Geamandura“, unde, seară de seară, ne adunam cei trei intelectuali autentici ai orășelului, popa Țandără (se certase cu episcopul din B. care-i luase cele patru cruci din marmoră de Carrara din cimitirul satului unde slujise până atunci), medicul Pascu (ginecolog, îl prinseseră cu trei avorturi clandestine și l-au trimis să-și ispășească păcatele acolo) și eu, ajuns între ei după un joc de-a entuziasmul creației libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tuia, buxus și ienupăr până la brazi argintii masivi; de la simple și modeste monumente funerare, proletare chiar, de pe mormintele construite în timpurile noi, la monumentele și chiar capelele valoroase confecționate în urmă cu cel puțin un secol, din blocuri masive de marmoră frumos înflorate. Aceste plimbări deveniseră deja, pentru pensionarul obsedat de insomnie, un bun exercițiu. Plimbările, cu alte cuvinte, chiar și înainte de îmbolnăvire, constituiau pentru Epa, un adevărat balsam. Nu se îmbrăcase prea serios, de aceea doamna General fusese convinsă că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prin ornamentație, nici prin frumusețe, căci ea uimește pe vizitator. Dumnezeu s-o păstreze până la sfârșitul veacurilor!” În 1659, turcul Evlia Celebi arată: “Nu-i chip s-o descrii cu limba sau cu pana. Fiind construită de curând, pietrele de marmoră poleită strălucesc și scânteie de parcă ar fi frunzele de pe un pergament iluminat”. ― Rogu-te să-mi citești ce a poruncit “Io Ioan Nicolae (Mavrocordat) voievod” la 11 ianuarie 1745. ― Este destul de încurcată această poruncă, părinte, dar interesantă. Iat-o: “Dat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]