1,154 matches
-
vadă: — O să țin eu capacul ridicat pentru tine. — Explică de ce decretul către prințul Kung a fost trimis fără sigiliile noastre, pretinde Nuharoo când Su Shun își face apariția. Su Shun stă plin de aroganță, îmbrăcat în roba lungă de satin maro cu dungi aurii pe poale. Poartă o căciulă decorată cu un nasture roșu și o pană de păun viu colorată. Își scoate căciula și o ține în mâini. Capul îi este ras și coada e dată cu ulei. Bărbia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mă intimidau. Cu dascălul de română mă întîlneam la librăria Bendit în care, printre rafturile cu cărți, se deschisese un salon literar. Un tînăr plin de distincție, cu păr lucios despărțit în creștet de cărare, ne întîmpina într-un costum maro. Era librarul. Profesorul ținea recenzii despre tot ce apărea între timp. La aceste întruniri elevii își citeau chiar propriile versuri. O făcea mai ales unul, Ștefan Ieduț, cu nasul cît un bumb și cu șuvițe care îi răsăreau rebel roată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
noastră doamnă, ne-a întrerupt o voce de bărbat. M-am întors. N-ar fi trebuit să mă deranjez. Era unul dintre bărbații ăia între două vârste, scunzi și butucănoși care invadaseră întregul sanatoriu. Oare câte pulovere sintetice de culoare maro puteau să încapă într-o singură clădire? —Cum te simți? m-a întrebat el. —Bine, am răspuns eu politicoasă. — Prima mea zi aici a fost la fel de îngrozitoare, a zis el cu blândețe. Dar o să fie mai bine. Da? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plăcea ei să creadă. Mie nu mi se pare că ești la modă atunci când porți o fustă din flanel gri, care se termină sub genunchi și când ai părul scurt, nearanjat, nevopsit și prins într-o parte cu o agrafă maro. Dar era drăguță. Chiar dulce. Cu ochii ăia de un albastru strălucitor semăna perfect cu Mickey Rooney. De cum s-a așezat Josephine, toată lumea a început să-și privească în tăcere picioarele. Râsetele și conversațiile de la masa de prânz dispăruseră fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la foc budincile. Te ocupi tu de cârnați? —Tu ești Don? l-am întrebat surprinsă. — Cine altcineva? Părea enervat. Iar eu eram nedumerită. Don era unul dintre pacienți. îl văzusem de mai multe ori ziua trecută, în mulțimea de pulovere maro. Cum de era unul dintre conducătorii de echipă? Șovăind, mi-am exprimat nedumerirea. Don mi-a explicat ceea ce deja bănuisem. Urmând tradiția clinicilor Betty Ford, pacienții de la Cloisters se ocupau ei înșiși de majoritatea treburilor casnice. Asta ca să învățăm ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
facă bere de casă! Asta-i bună de tot! — Sau să facă... să facă... Clarence râdea într-un asemenea hal încât abia reușea să vorbească. —...sau să facă degustări de vinuri, a izbutit el să spună într-un final. Puloverele maro au explodat într-un râs convulsiv. Erau veseli nevoie mare și râdeau așa de tare că trebuiau să se sprijine unii de alții. — Aș mânca și eu un castron de pateuri crude dacă m-ar lăsa să fac degustări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
seama că era însurat. îl dădeau de gol puloverul pufos și pantalonii neșifonați. Mă simțeam destul de dezamăgită. —Cum te înțelegi cu ceata asta de nebuni? m-a întrebat el indicându-mi printr-o mișcare a capului camera plină cu pulovere maro. M-am simțit invadată de un soi de căldură. Iată un om normal! — Sunt OK, am chicotit eu. Atât cât poate fi o ceată de nebuni! Și de Josephine ce părere ai? — Mă sperie puțin, am recunoscut eu. —Ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de vindecare. Puteți să mă considerați superficială, puteți să mă considerați nevolnică, puteți să mă considerați oricum vreți, numai să mă luați în considerare. După prânz, pentru prima dată, Chris nu era profund implicat în vreo discuție cu un pulover maro. Citea, stând picior peste picior și arătând voit extrem de sexy doar ca să mă țină la distanță. Avea o pereche de cizme foarte impresionantă - negre, cu botul pătrat, din piele de șopârlă, genul de cizme care în New York i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
al mesei, mai multe capete ne priveau cu interes. Dacă Neil nu avea grijă, era în pericol să-și piardă auditoriul pe care-l captivase până atunci. Am strâns din dinți și am încercat să comunic telepatic cu toate puloverele maro. Plecați. Dacă vreunul din voi se apropie de mine acum, îl omor. Și, în mod straniu, în afara momentului când Fergus, cel care fusese parcă ars cu acid, mi-a întins o cutie cu șervețele, ceilalți ne-au lăsat într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se traducea printr-o excursie de câteva ore în care mama stătea în picioare lângă gard și vorbea cu doamna Kilfeather, mama Angelei, cea cu bucle blonde și angelice. Am târât un scaun galben, din răchită împletită, până lângă dulapul maro, masiv îdulapurile încastrate, albe, subțiri, care păreau făcute din plastic se aflau încă într-un viitor îndepărtat. Astfel de dulapuri erau considerate niște obiecte care-ți ușurează viața, iar în casa noastră nu exista așa ceva.). M-am suit pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mâna pe sus, strigând „Doamna profesoară“. Iar Betty îi tot zicea: —Spune-mi Betty. Iar Clarence îi răspundea de fiecare dată: —OK, doamna profesoară. După asta, încăperea a fost învăluită de o pace adâncă. Toată lumea era așa de concentrată - puloverele maro erau pline de făină - încât, la un moment dat, mi-am dat seama că atmosfera din cameră era teribil de încărcată. Peste toți plutea o armonie stranie care-ți dădea fiori pe șira spinării. Ca și cum... ca și cum ne-am afla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în sala de mese era multă agitație, ceea ce însă n-a reușit să-mi distragă atenția de la neliniștea aceea care îmi făcea stomacul să tremure. Venise și un nou pacient. Un bărbat. Dar făcea parte din categoria grăsuților în pulover maro. Cu alte cuvinte, abia dacă putea fi considerat bărbat. Nu că asta conta pentru mine. Fiindcă, în fond, eu eram promisă lui Chris. Deși Chris nu știa încă. Numele noului pulover maro era Digger și primul lucru pe care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu autorii, în vreme ce eu îndosariam metodic cataloage de artă, cereri de contracte și rapoarte de cheltuieli. El lua prânzul la restaurantul Michael cu Joni, Binky și alți agenți de calibru, în timp ce eu îmi aduceam prânzul într-o pungă de hârtie maro și-l mâncam la birou, răspunzând și la telefoanele lui. Cum de putea să-mi spună să nu pun mâna pe o astfel de ocazie și să nu mă lansez? Eu eram cea care trebuia să ia această decizie. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
clatină, parcă. Un tânăr palid, păr moale, ondulat. Mustață lungă și zâmbet sfios. Cicatrice mică, lângă sprânceană și voce mică, un susur. Știți, eu sunt Toma... Să-l legitimeze, neapărat să-l legitimeze. Ține în mână un dreptunghi de carton maro. — Ce mai, eu sunt... fotografia e veche. Cât de vechi poate fi chipul unui atât de tânăr condotier? Ședea deja în fotoliul din față, se confesa deja, viclean, umil, prost plătit. Sper că nu v-ați supărat. Voiam să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aranjat într-o tunsoare scurtă; nu avea pic de fard, cu excepția unei ușoare umbre de ruj pe buze; iar îmbrăcămintea îi era convențională până la cel mai mic amănunt: fustă albastră, plisată, pulover alb de cașmir și o pereche de pantofi maro, cu toc, banali. Fără cercei, doar cu un inel pe al patrulea deget de la mâna dreaptă și fără nimic la gât. Tom a șovăit să îi pună întrebarea, dar ar fi vrut să știe dacă vulturul mare, tatuat pe umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dar n-am să susțin că mi-a plăcut vreodată. Era un tip ciudat, antipatic, cu un regim alimentar strict vegetarian și cu toată căldura și personalitatea unui stâlp de iluminat public cu becul ars. Costume de poliester șifonate (majoritatea maro), ochelari cu rame groase, o mătreață perpetuă și repulsia deconcertantă față de conversația banală, indiferent de subiect. Puteai să apari la serviciu cu brațul în eșarfă sau cu un ochi bandajat și Henry nu scotea un cuvânt. Se uita la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
arunc te miri ce în valiză. Îmi strâng părul într-un coc ce nu-mi vine bine și îmi dau cu fond de ten pe față. Îmi împing lentilele de contact în ochii roșii și trag pe mine niște dresuri maro, urâte. În mai puțin de zece minute sunt în taxi, cerându-mi în mod exagerat scuze pentru întârziere, îngrozită că îmi ies aburi de alcool prin toți porii. — Fii fără grijă, spune, spre surprinderea mea, taximetristul. Am noroc. Am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în pahare. Cu puțin noroc, or să plece în curând. Mike arată destul de bine, din câte observ. Are păr brunet, foarte scurt și ochi albastru-deschis. Totuși nu am o părere prea bună despre gusturile sale în materie de vestimentație (jachetă maro și blugi negri). Dar are o față drăguță. Nu e de mirare că Amy îl acaparează. Derek nu arată așa de bine, dar am observat cum i s-a luminat fața când a văzut-o pe Amy, așa încât nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
casă. Și nu e a mea. E a părinților mei. Parchează mașina și îl urmez pe scări până la imensa ușă georgiană. Înainte să-și găsească cheile, ușa se deschide. O femeie mică, suspicioasă, purtând ochelari cu lentile groase și pantofi maro, cu talpă plată se uită de jos în sus la mine. Bună, sunt Katie. Îi ofer cel mai reușit zâmbet de stewardesă și îi strâng mâna. Parcă aș strânge un pește mort. Nu îmi spune cine e sau ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pe butonul Sus. O clipă mai târziu, liftul se oprește la unu cu un ping, și se deschid ușile. Nu. Nu. E ca un vis urât. Jack Harper se află singur În lift, În niște blugi vechi și un pulover maro de cașmir. Fără să vreau, fac instinctiv un pas Înapoi. Jack Harper Își bagă mobilul În buzunar, apleacă puțin capul Într-o parte și mă privește Întrebător. — Te urci În lift ? spune blând. Sunt pur și simplu blocată. Ce pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sentimentală pe care-l cărasem „la Mare“ în bagajul făcut în grabă. Din gândurile care mă fac să pășesc mai apăsat pe măsură ce mă îndrept spre civilizație, mă trezesc când aproape era să dea peste mine căruța șantalie cu un cal maro, cu Țârțâc cățărat sus pe capră și fie-sa cea mare, Zina, pe-o latură, cu picioarele goale spânzurând deasupra drumului prăfos. Țârțâc nu vede altă ieșire decât să-mi lase fata în grijă. Îți dai seama, domnu’ Tudor, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
solid, în care ar fi înotat toți peștișorii din lume!), c-o dantură că-ți venea mereu să-i desfaci gura, ca la cai, și să i-o pipăi, râzând, având un fermecător accent ardelenesc și o fustiță de antilopă maro, cu franjuri, întru dezgolirea a tot ce e mai sfânt, purtând plovere mițoase peste mai mulți sâni în teribilă erupție. Citind asta, prietenul meu T, devoratorul de reviste, a aruncat deoparte gazeta pe cearceaful alb, a stins lumina la 22
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
geantă de felul ăsta pe care‑am văzut‑o în viața mea! spune Suze, plimbându‑și degetele pe ea cu admirație. Deci... câte geamantane ai la ora asta? Se uită la șifonierul meu, de pe care stau să cadă o valiză maro de piele, o geantă lăcuită și trei port‑farduri mari. Păi..., zic, ridicând din umeri cu un aer ușor defensiv, câte are toată lumea. Cred că mi‑am cumpărat destul de multe geamantane și genți de voiaj în ultimul timp. Dar ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cum e. Nu‑mi vine să cred că Tom al meu se însoară! Știu, zic înțelegătoare. Ca ieri eram copii și ne plimbam cu bicicletele amândoi! — Mai ia un sherry, Janice, spune Maureen cu căldură și‑i toarnă un lichid maro închis în pahar. O să te ajute să te liniștești. — Of, Becky, zice Janice și îmi strânge mâna. Cred că și pentru tine e o zi la fel de grea. Știam eu. Încă mai crede că‑mi place de Tom, nu? De ce or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
O să mă uit la ele mai târziu. Când am să mă pot concentra la ele. — Bex... Suze face o față lungă. Cred că ar fi bine s‑o deschizi pe asta acum. Duce mâna la teanc și extrage un plic maro cu cuvântul CITAȚIE tipărit pe el. Mă uit la el, și mă apucă frisoanele. O citație. Era adevărat, deci. Am fost dată în judecată. Iau plicul de la Suze, incapabilă să mă uit la ea și îl deschid cu degete tremurătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]