3,668 matches
-
cale afară de plicticos. Din același tipar face parte și Baudrillard, căci traseul pe care l-a urmat în viață e cel de care au avut parte mai toți intelectualii postbelici (Derrida, Deleuze, Lyotard, Bourdieu): s-au școlit sub auspiciile mimetismului marxist, au trecut la existențialismul plat de inspirație sartriană, au explodat în etosul revoluționar al anului ‘68 și apoi s-au stins într-o critică acerbă a societății contemporane. Critica lor e de fapt o reacție hrănită de o dezabuzare tardivă
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
urmele lui Feuerbach, a atribuit ideologiei funcția de-a răsturna imaginea realului, cum s-ar întîmpla, potrivit doctrinei sale, în cazul religiei. Al doilea sens al ideologiei e de justificare a dominației unei forțe sociale, care ar fi, în viziunea marxistă, clasa muncitoare, avînd interese ce s-ar universaliza. Aici joacă un rol important limbajul, sub înfățișarea sa persuasivă, retorică, aservită scopului de-a legitima puterea. Al treilea nivel al demersului ideologic este cel integrator. Lipsită de autoritatea unei tradiții, de
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
în SUA și de-acolo a invadat lumea cu ceea ce a meșterit. Poate că dacă ar fi început din Polonia, ca alt conațional de-al său, n-ar fi avut chiar la fel de mult succes. 26 februarie 1861 - Nadejda Krupskaia, revoluționară marxistă, soția lui Lenin (decedată în 1939). Ea a ocupat cunoscuta funcție de “soția soțului”. Pe lângă aceasta, a mai fost numită adjunct pentru Comisarul Poporului pentru Educație, un cadou al soțului pentru a sărbători reușita revoluției. Decese: 26 februarie 1940 - Nicolae Tonitza
Istoria la zi. Ce s-a întâmplat pe 26 februarie () [Corola-journal/Journalistic/67220_a_68545]
-
Cristina Alexandrescu Protestele față de exploatarea minieră de la Roșia Montană ajung să fie câmp de luptă între protestatari. Unii sunt ultranaționaliști, alții sunt antifasciștii, anticapitaliști, marxiști, eco-anarhiști. Trei persoane din cea de-a două categorie susțin că au fost îmbrâncite, lovite, "luate la pumni". Ei subliniază că nu este un eveniment izolat, ci face parte dintr-un lung șir de micro-conflicte și hărțuieli. Pe blogul Politica
Scandal în interiorul mișcării anti-Roșia Montană by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/66088_a_67413]
-
de o tendință sinistrogira generală), în același timp literatura Franței a cunoscut, pînă la cel de-al Doilea Război Mondial, o mișcare dextrogira care a fost curmata în momentul cînd repulsia față de nazism i-a îngenuncheat pe intelectuali în fața icoanelor marxiste. Volumul se citește cu desfătarea celui care îi este dat să asiste la o defilare de vorbe de spirit și de apoftegme dense, rostite pe seama unor teme bătătorite de uz. Probabil că acesta e motivul pentru care Antimodernii se citește
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
și „neo" cu deznodămîntul trist că astăzi nici una din tabere nu mai e conservatoare. Prima fiindcă nu mai există, iar a doua fiindcă a îmbrățișat reperele stîngii. Cine sînt de fapt neoconservatorii americani, potrivit lui Gottfried? Neoconservatorii sînt rudele și urmașii marxiștilor emigrați în America în deceniile de după cel de-al Doilea Război Mondial, și care, siliți fiind să-și creeze o nouă identitate, alta decît cea a comunismului pe care îl reprezentaseră în Europa, au îmbrățișat principiile conservatorismului. Asumarea s-a
Epitaf pentru conservatori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6324_a_7649]
-
În afară de aceste lucruri, dânșii au câteva lucruri: Alianța Socialistă. Sigur, alaltăieri, l-am văzut pe domnul Cristi Diaconescu care, în numele Uniunii lor, a ieșit și a atacat puternic de la stânga, arătând că Partidul Social Democrat, deși e o stângă foarte marxistă și comunistă, a aflat domnul Cristi Diaconescu acum, care a trădat oricum valorile stângii alunecând la dreapta și cântându-ne în strună nouă, hiene capitaliste ce suntem. Domnul Boc povestește pe unde stă de vorbă cu oamenii și bate lovituri
Antonescu: Liiceanu şi Pleşu sunt laşi, nu au curaj să protesteze la mitocăniile lui Băsescu - Citeşte aici discursul INTEGRAL al liderului PNL () [Corola-journal/Journalistic/47215_a_48540]
-
diabolicul tandem compus din agramatul Florian Dănălache (fost boxeur la Ploiești, personaj patibular cu comportament huliganic), primul secretar al Capitalei, și perfidul pseudo-dialectician Leonte Răutu, șeful Direcției Propagandă și Cultură a CC al PMR, omul capabil să învăluie în formule marxiste cele mai abjecte decizii ale lui Dej și, mai tîrziu, ale lui Ceaușescu. În fapt, arhetipul Răutu l-a inspirat și fascinat pe Popescu și nu doar pe el. Generații de juni ideologi se visau urmașii Jdanovului României (Mihai Dulea
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
Istoricul filozofiei Ion Banu (fost avocat social democrat) era un intelectual care încerca să mențină o minimă decență în jungla ideologică stalinistă. Breazu (frate cu istoricul literar proletcultist Vicu Mândra și cu caricaturistul oficial al stalinismului, Eugen Taru) era un marxist de mâna a treia, conformist și fals-bonom. Popescu are neîndoios talent portretistic, unele pagini sunt chiar savuroase (de pildă, acelea despre membrele Comitetului Executiv, diversele Elena Nae, Alexandrina Găinușe, Aneta Spornic și Lina Ciobanu). Teratologia comunismului românesc își află în
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
făcut parte din aceeași familie a stîngii cu autorul poemelor antisemite din volumul Saturnalii și al pamfletelor rasiste din „România Mare”. Socoate dl Popescu populismul fascistoid drept o expresie a stîngii politice? În ce mă privește, am rupt cu paradigma marxistă cu mulți ani în urmă, am explicat în repetate rînduri motivele intelectuale și morale care au determinat această despărțire. Teroarea este deplînsă în aceste memorii numai în măsura în care ea afecta aparatul. Eliticidul, spre a relua formularea profesorului Virgil Nemoianu, l-a
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
--- Invazie marxistă Când am citit prima oară titlul cu litere de o șchioapă din „Le Monde des livres” - „Invasion marxienne” - , am avut o clipă impresia că e vorba de o invazie... marțiană. Nu, era vorba de câteva, țineți-vă bine!, zeci de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4740_a_6065]
-
și inspirator nu e utopistul dogmatic de odinioară. Doar că, fiind vorba să ne spună ce e, autorii și comentatorii se dovedesc deopotrivă în pană de idei. Toată discuția constă în a raporta unele la altele diferitele interpretări date doctrinei marxiste de către marxiștii din toate timpurile și din toate țările, de la Lenin (da, retipărit și el cu „Statul și Revoluția”!) și Gramsci la Thomson și Léonard, ultimii trei, critici, vezi bine, ai stalinismului, scos vinovat a fi făcut din nobilul profet
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4740_a_6065]
-
nu e utopistul dogmatic de odinioară. Doar că, fiind vorba să ne spună ce e, autorii și comentatorii se dovedesc deopotrivă în pană de idei. Toată discuția constă în a raporta unele la altele diferitele interpretări date doctrinei marxiste de către marxiștii din toate timpurile și din toate țările, de la Lenin (da, retipărit și el cu „Statul și Revoluția”!) și Gramsci la Thomson și Léonard, ultimii trei, critici, vezi bine, ai stalinismului, scos vinovat a fi făcut din nobilul profet al împământenirii
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4740_a_6065]
-
al împământenirii idealului comunist un predicator criminal al fericirii din gulag. Vinovat, adică, de tot răul. O raportare mult mai convingătoare ar fi fost aceea la realitățile comuniste de ieri și de azi. S-ar fi văzut că însăși critica marxistă a capitalului e vinovată, nicidecum deformarea ei de către Stalin, Mao și compania. În fond, aceștia și alții, precum bătrânul fost lider al Cubei și tânărul nou lider al Coreii de Nord, n-au făcut decât să aplice doctrina lui Marx
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4740_a_6065]
-
s-au dovedit necruțătoare: intelectualii critici au fost etichetați drept „vânduți”, „promotori ai antiromânismului”, „pornografi”, „demenți”, „oameni fără conștiință”. În contrapartidă, și cu sprijinul unei generații, noi și iresponsabile, de jurnaliști, a demarat reabilitarea ideologiei comuniste (sub pretextul reevaluării „moștenirii marxiste”). Astfel încât, în clipa de față, indivizi putred de bogați (îmbogățiți din afaceri cu statul și prin complicate operații de corupție) pozează în filantropi, iar turnători grețoși s-au îmbrăcat în borangicul neprihănirii. Trădarea liderilor liberali (mai întâi în 2007, iar
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
făcea noul roman aproape ilizibil era plăcută scriitorilor români tocmai pentru că le pemitea să elimine din ficțiune semnificațiile ideologice. Oameni de stânga, unii apropiați de comunism, noii romancieri francezi n-aveau idee de forța conservatoare pe care o reprezenta ideologia marxistă în literatura din fostele țări comuniste și nici de întrebuințarea dată în acestea revoluționarei lor metode de creație. La începutul acelorași ani va veni și replica neașteptată a romancierilor sovietici. Drumul drept îl arăta, cine altul decât Alexandr Soljenițîn cu
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4959_a_6284]
-
să se opună cu tărie sistemului lingvistic și literar dominant. În același timp, adesea contrazicându-și propriile principii, scrierile lor încearcă să se folosească (sau se lasă folosite) de noile resurse massmedia ale sistemului amintit. Conotațiile apăsat ideologice, mai precis marxiste, ale întregii acțiuni (semnalate și de regretatul profesor și comparatist Cornel Mihai Ionescu în cartea sa Generația lui Neptun, 1967, EPLU) îl fac pe Zanzotto să nu se recunoască în respectiva Neoavangardă, și chiar să se dezică de ea, conștient
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
Scrisoarea e adresată Comitetului Central al Partidului Comunist, dar mai ales lui Nicolae Ceaușescu personal. Ea dă măsura unei relații de familiaritate între oficialii scriitorilor și conducătorul statului nemaiîntîlnită pînă acum. Propaganda anterioară, declarațiile fierbinți către Stalin sau Lenin, adeziunile marxiste sau chiar scisorile adresate lui Gheorhe Gheorghiu-Dej, nimic nu se poate compara cu autenticitatea care se degajă din această scrisoare, cu impresia de slugărnicie benevolă, de reală admirație față de conducător, dar și de umilință maximală a posturii în care se
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4556_a_5881]
-
specia diaristă strict subiectivă, în încercarea de a depune mărturie cât mai exactă. De aceea, cine va căuta în cartea lui vreo profesiune de credință intimă sau expunerea vreunui conflict interior - am impresia că ele nici nu stau în firea marxistului relativist - va fi dezamăgit. Ion Ianoși e acaparat în întregime de reconstituirea fidelă a epocilor traversate. Titlul inițial (Secolul nostru în zilele mele), abandonat din cauza căderii în anacronism, e și el cât se poate de sugestiv pentru mizele cărții: „Util
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
Internaționala mea aduc a autocritică luminată, de pe poziția celui care are totuși conștiința împăcată că n-a greșit în momentecheie și că „a ieșit onorabil din capcane”. Această mistică a faptelor concrete, de contabilizat imediat, provine nu doar din încrederea marxistă în contingent, ci și din conștiința că, la un bilanț obiectiv, esteticianul și-a pus activitatea în slujba binelui chiar din interiorul unui sistem profund viciat. Destul de singular în destinul intelectual post-revoluționar e și faptul că Ianoși nu și-a
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
într-o dispută pe tema cuceririlor amoroase, în care avea drept contracandidat pe prietenul aceluia, Ion Vinea. Auzind cu ce argument i se „închisese gura” lui Crohmălniceanu („Barbu a avut cantitate, nu calitate”), Ion Barbu îi replică sentențios: „Dumneata ești marxist și trebuie primul să știi că, de la un moment dat, cantitatea trece în calitate!”. Pe Călinescu îl regăsim, în paginile memorialistului, histrionic precum îl știm, în episoade savuroase, dar în plus, Crohmălniceanu semnalează în opera călinesciană nenumărate teme de „interes
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
de savoare articolul lui Codrin Liviu Cuțitaru din DILEMA VECHE (nr. din 16-22 august) despre „Corectitudinea politică informativă”. Folosit pentru prima dată în Anglia, în timpul Primului Război Mondial, cu semnificația de „cenzură a infomației”, termenul de „corectitudine politică” a intrat în preferințele marxiștilor din familia lui Felix Weil, Gramsci și Lukacs, pentru ca Școala de la Frankfurt, prin Max Horkheimer și Theodor Adorno, să-l preschimbe în sinonim al „politicii de nediscriminare”. Ravagiile provocate azi de plaga egalitarismului proferat de corecții moderni se simte cu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4395_a_5720]
-
vocalice) devine o caricatură odioasă fără virtuți estetice, tot așa limba lui Heidegger, supusă aparatului logic al lui Cassirer, sfîrșește într-o dilacerare irațională cu alură gîngavă. Cauza stă în lipsa de afinitate între mintea cercetătoare și obiectul supus ei. Cînd marxiștii Școlii de la Frankfurt - de la Adorno și Habermas pînă la Horkheimer și Marcuse - văd în opera lui Heidegger o schlechte Theologie („teologie proastă“) și o Tiefenschwindelei („escrocherie în numele profunzimii“), ei își trădează tocmai această funciară incompatibilitate. Nu poți cere unui profesor
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
aceasta e senzația cu care rămîi citindu-l pe Dragomir. Un naufragiat care, în contrast cu depravarea exterioară a filozofiei oficiale, purta în sine unul din puținele universuri autentice pe care gîndirea românească le-a avut în jumătatea de secol a mascaradei marxiste. În al patrulea rînd, la Dragomir nu dai peste premeditarea gîndirii, adică peste senzația aceea neplăcută pe care o resimți în fața unui intelectual agresiv, hotărît a lămuri o problemă chiar cu prețul deformării ei. Tactica lui Dragomir e de a
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
pentru că e singurul sistem ideologic care a fost pus în practică și pentru că, vezi Doamne, superioritatea sa ar fi dovedită de faptul că nu există „guverne carteziene, trupe de luptători de guerila platoniciene și sindicate hegeliene.„ Mai mult, că teoriile marxiste au fost confirmate și de declanșarea crizei economice din 2008. Or fi fost ele confirmate, dar e altfel decât susține Eagleton: așa cum a devenit din ce în ce mai clar în ultima vreme, zguduirea economică a fost posibilă tocmai datorită faptului că în anumite
Neobositul cinism al asasinilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5517_a_6842]