708 matches
-
trădat-o. Castro încearcă să fructifice această moștenire, inclusiv prin intervenția în Africa, acordând asistență militară regimurilor „socialiste” apărute ca urmare a destrămării imperiului colonial portughez. Dar leadershipul sovietic este cu atât mai contestat în sânul alianței dintre naționaliști și marxist-leniniști* cu cât conflictul israelo-palestinian tinde să pună în umbră Africa și America Latină în lupta lor antiimperialistă. Criza izbucnește în timpul celei de-a patra conferință a țărilor nealiniate, la Alger, în 1973; în cursul ei Khadafi, președintele libian atacă opiniile lui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Toni Negri care indică drept viitoare țintă a atacurilor un „imperiu” greu de combătut cu noțiunile moștenite de la antiimperialismul secolului XX; după el, apariția aparatului descentralizat și extrateritorializat de guvernare extinzându-și autoritatea asupra ansamblului planetei face total ineficientă strategia marxist-leninistă bazată pe alianțe între entități teritoriale capabile să se apere de fluxurile internaționale. De unde și susținerea de către Negri a Uniunii Europene, considerată ca accelerând descompunerea națiunilor, și refuzul său de a polariza întreaga atenție asupra Statelor Unite ale Americii care, după el, au
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
iulie, inițial pluralistă, și în 1961, o incorporează în ORI (Organizațiilor Revoluționare Integrate) - sub controlul comunist, prolog al refondării PC cubanez (PCC) în 1965. în aprilie 1961, Castro proclamă caracterul socialist al revoluției și, pe 1 decembrie, se proclamă însuși marxist-leninist* și se botează „lider maximo de la revolucion cubana”. Pot fi numărați deja mai multe zeci de mii de prizonieri politici. Respectarea pluralismului intelectualilor revoluționari ia sfârșit în iunie 1961, când Castro anunță alinierea culturii * reluând o formulă a lui Mussolini
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Paul Nizan în 1932. După bolșevizarea și stalinizarea PC, între 1923 și 1933, acestea își formează propria lor intelectualitate. Proveniți din mediile populare muncitorești pe cât posibil, formați în școlile comuniste naționale și internaționale, acești militanți, impregnați aproape exclusiv de cultură marxist-leninistă* populează organizațiile comuniste și sunt însărcinați să tranșeze în chestiunile culturale. Recunoscători partidului pentru faptul că le-a dat o anumită cultură și le-a permis o provocare socială, ei sunt adesea de o fidelitate și de un devotament care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
oricine îl critică pe Stalin ține cu Hitler” - care dotează mișcarea cu o formidabilă forță de intimidare și-i împiedică pe aderenți să-și pună întrebări asupra naturii totalitare a regimului sovietic. Dezlănțuirea aparent aberantă a teoriei* naziste conferă coerenței marxist-leniniste o formidabilă putere de seducție. David Caute a arătat ce anume datora aura comunismului din Franța de după războiul revanșei raționalismului francez asupra conceptelor de mit, instinct, rasă și sânge: „Aceasta însemna o întoarcere la viziunea proprie secolului al XVIII-lea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comuniste -, cât și pe căi oculte - omniprezența „consilierilor” sovietici, mai ales în armată și în polițiile politice* create de toate aceste regimuri. Aplicând modelul sovietic, comuniștii își asigură controlul asupra societății organizând teroarea* și persecuțiile contra religiei*. Ei impun ideologia* marxist-leninistă - predată în liceele și la universitate -, instalează cultul șefilor lor, lansează începând din 1949, planuri cincinale* care dau prioritate industriei grele și colectivizării* agriculturii. Ei introduc învățarea obligatorie a limbii ruse în școli și rup cu tradițiile europene ale țării
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1989 - Țări având un regim comunist - Țări în care PC a făcut parte dintr-un guvern necomunist - Regim cu partid unic, aliat temporar al Moscovei sau al Beijingului - Țări în care a existat o gherilă urbană sau rurală cu orientare marxist-leninistă. KATYN Pe 1 iulie 1946, în cea de-a 168-a zi a procesului de la Nürnberg, încep dezbaterile asupra „afacerii Katyn”, adică asupra asasinatului colectiv comis împotriva mai multor mii de ofițeri polonezi. La cererea părții sovietice, această crimă de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
are și o funcție defensivă, de uz intern, atunci când un conducător comunist se servește de formule stereotipe pentru a răspunde în mod codificat atacurilor detractorilor săi. înainte de orice, limba de lemn servește la camuflarea abisului care se cască între doctrina marxist-leninistă și realitate. Pentru aceasta, ea se sevește de formule de genul „este știut faptul că”, „nu-i un secret pentru nimeni”, care-i plăceau în mod deosebit lui Stalin și care semnalează minciuna. Astfel, „oricine vede că țările socialiste sunt
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
autorizează un acces tot mai larg la arhivele* regimurilor comuniste și ale partidelor, cât și publicării în 1977 a Cărții negre a comunismului, care a contribuit la căderea tabuului constând în aruncarea unui văl pudic peste dimensiunea criminală a comunismului marxist-leninist. în felul acesta, abordarea critică a comunismului este tot mai puțin subiectivă și se bazează pe o istoriografie documentată care nu face decât să confirme necesitatea și pertinența interogațiilor filosofice asupra comunismului secolului XX. MARȘUL CEL LUNG La originea Marșului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anilor 1970, ELN continuă lupta cu aproximativ 3.000 de combatanți, finanțându-se prin răpiri colective de persoane și prin racket practicat pe seama întreprinderilor petroliere. în 1967 este creată Armata Populară de Eliberare (EPL), ca aripă militară a PC Columbian Marxist-Leninist, care promovează un război „al poporului”, stabilindu-și bazele în sate; în 1991, cvasitotalitatea EPL renunță la lupta armată. Simultan însă, PC Columbian, înființat în 1966, creează Forțele Armate Revoluționare din Columbia (FARC), o puternică mișcare de gherilă numărând mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anii 1930-1940 China, iar în anii 1940-1970, Indochina-Vietnam, Laos, Cambodgia. De fapt, lupta armată s-a extins practic la dimensiunile întregului continent. în India, în urma înăbușirii în sânge, în 1967, a unei răscoale țărănești conduse în Naxalbari de către PC Indian Marxist-Leninist, se dezvoltă o mișcare de gherilă numită „naxalistă”; ea durează din 1967 până în 1972. Susținută de o bună parte a țărănimii care-i combate pe marii proprietari, această mișcare constituie o reală amenințare militară pentru statul indian, în statul Andhra
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anii 1980 până la 20.000 de combatanți, activând îndeosebi în satele insulei Lușon; actualmente, mișcarea pare să basculeze de partea terorismului islamist. Lupta armată comunistă în Orientul Mijlociu Principala mișcare este cea a kurzilor. în 1978, Abdullah OȘalan, membru al organizației marxist-leniniste Devrimci Genc, fondează Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) care, dispunând de baze în Siria și Liban, operează în Kurdistanul turc, populațiile kurde din Iran și din Irak fiind controlate de partide ostile PKK. în 1984, OȘalan se angajează într-o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Wallon; timp de câțiva ani, acesta va juca rolul de placă turnantă și de centru de comunicații pentru maoismul din Europa. în Franța, maoiștii („maos”) sunt prezenți la revista Rîvolution (1963-1965), în Federația Cercurilor Marxist-Leniniste din Franța (1964-1966), în Centrul Marxist-Leninist din Franța (1965-1976), în Mișcarea Comunistă Franceză (Marxist-Leninistă) (1966-1967), în Partidul Comunist Marxist-Leninist din Franța (1967-1977) și, în sfârșit, în Uniunea Tineretului Comunist Marxist-Leninist (1966-1968). Evenimentele din Mai 1968* accelerează pătrunderea în Europa a maoismului, care fascinează anumite cercuri culturale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rolul de placă turnantă și de centru de comunicații pentru maoismul din Europa. în Franța, maoiștii („maos”) sunt prezenți la revista Rîvolution (1963-1965), în Federația Cercurilor Marxist-Leniniste din Franța (1964-1966), în Centrul Marxist-Leninist din Franța (1965-1976), în Mișcarea Comunistă Franceză (Marxist-Leninistă) (1966-1967), în Partidul Comunist Marxist-Leninist din Franța (1967-1977) și, în sfârșit, în Uniunea Tineretului Comunist Marxist-Leninist (1966-1968). Evenimentele din Mai 1968* accelerează pătrunderea în Europa a maoismului, care fascinează anumite cercuri culturale occidentale prin radicalitatea sa revoluționară și prin mitul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de centru de comunicații pentru maoismul din Europa. în Franța, maoiștii („maos”) sunt prezenți la revista Rîvolution (1963-1965), în Federația Cercurilor Marxist-Leniniste din Franța (1964-1966), în Centrul Marxist-Leninist din Franța (1965-1976), în Mișcarea Comunistă Franceză (Marxist-Leninistă) (1966-1967), în Partidul Comunist Marxist-Leninist din Franța (1967-1977) și, în sfârșit, în Uniunea Tineretului Comunist Marxist-Leninist (1966-1968). Evenimentele din Mai 1968* accelerează pătrunderea în Europa a maoismului, care fascinează anumite cercuri culturale occidentale prin radicalitatea sa revoluționară și prin mitul violenței pe care o exaltă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
maos”) sunt prezenți la revista Rîvolution (1963-1965), în Federația Cercurilor Marxist-Leniniste din Franța (1964-1966), în Centrul Marxist-Leninist din Franța (1965-1976), în Mișcarea Comunistă Franceză (Marxist-Leninistă) (1966-1967), în Partidul Comunist Marxist-Leninist din Franța (1967-1977) și, în sfârșit, în Uniunea Tineretului Comunist Marxist-Leninist (1966-1968). Evenimentele din Mai 1968* accelerează pătrunderea în Europa a maoismului, care fascinează anumite cercuri culturale occidentale prin radicalitatea sa revoluționară și prin mitul violenței pe care o exaltă. în RFG, formațiunile maoiste cele mai importante sunt Kommunistische Partei Deutschlands
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
coincide cu cele dintâi forme ale comunismului - premarxist și prebolșevic -, mai precis desemnarea profitului, dacă nu chiar a banilor, ca sursă a nedreptăților și, prin urmare, a răului din societate. Această întoarcere la izvoare a favorizat o reinterpretare a corpusului marxist-leninist, recentrarea logicii revoluționare pe cel exclus sau discriminat - cel „fără” - și o desemnare a „dușmanului” sub trăsăturile bogătașului incarnat mai ales de organizațiile și multinaționalele occidentale. Săracul vede astfel cum îi sunt atribuite virtuoasele prerogative ale proletarului, forță de distrugere
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ia, în 1926, locul lui Bordiga în fruntea PCI. Arestat în același an de fasciști, va muri în domiciliu forțat, în 1937; dar, în cursul celor zece ani de recluziune, el reflectă la experiența bolșevică și recuză strategia leninistă, apoi marxist-leninistă de asediere a statului și a societății. Inventează noțiunea de „bloc istoric”, care desemnează raporturile complexe dintre infrastructură și super-structuri și asupra căruia clasa care îl conduse își impune „hegemonia” socială, dar și culturală și ideologică. Deși nu respinge violența
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
parțială a victimelor - mai întâi doar membri ai aparatului comunist. Această critică emisă de către secretarul general în funcție împotriva predecesorului său instilează, la comuniști, îndoiala în privința caracterului sacru al partidului. Când Hrușciov opune ortodoxia „leninistă” devierii „staliniste”, Mao revendică ortodoxia „marxist-leninistă” împotriva „revizionismului” sovietic, alimentând astfel schisma dintre URSS și China, dintre pro-sovietism și maoism. P PACIFISM → Luptă pentru pace PACTE GERMANO-SOVIETICE Deși, din 1934, URSS* și Internaționala Comunistă* au promovat un antifascism virulent ale cărui ținte privilegiate sunt Hitler și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1917. în martie 1990, sub Gorbaciov, PCUS își pierde rolul de partid conducător, apoi, în octombrie 1990, statutul de partid unic. Este dizolvat în decembrie 1991. Un model politic inedit De-a lungul întregii sale existențe, PCUS, guvernat de ideologia* marxist-leninistă, constituie matricea și motorul sistemului sovietic, locul privilegiat unde, mai bine de șapte decenii, au fost elaborate și adoptate toate deciziile care angajau URSS* în materie de politică internă și externă*, Internaționala Comunistă* din 1919 până în 1943, apoi mișcarea comunistă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pentru că incarna tradiția și continuitatea în opoziție cu construirea unui om și a unei lumi „noi, dar mai ales deoarece punea sub semnul întrebării înstăpânirea totalitară a puterii revoluționare asupra populației. O credință - mai ales spirituală - care să concureze ideologia* marxist-leninistă* nu poate să existe. Biserica catolică a condamnat și combătut comunismul bolșevic și din această perspectivă a apărării ființei umane. încă din 1931, în enciclica Quadragesimo Anno, papa Pius al XI-lea condamnă scopurile comunismului - intensificarea luptei de clasă și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
operată de Marx și Engels* în 1875, și numește „socialistă” faza ce a urmat preluării puterii. în 1977, noua constituție a URSS* va proclama că „societatea socialistă” - definită de Leonid Brejnev* ca „o familie de popoare frățești, conduse de partidele marxist-leniniste*, legate prin aceeași concepție de viață” - a intrat în epoca „socialismului real”. în această etapă, dictatura „muncitorilor înarmați” trebuie să se exercite pentru a controla o societate de tranziție încă încărcată de stigmatele celei vechi, între care statul și dreptul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comuniste, concurențe furibunde. Ereticii doresc să-și marcheze teritoriul: troțkiștii* modifică secera și ciocanul („crabul”) pentru a-și revendica un trecut și, deopotrivă, a se disocia de prezent. Concurența simbolistică se observă, de asemenea, în recurgerea la eroi. Partidul Comunist Marxist-Leninist din Franța (PCMLF-FR) a preluat un combatant vietnamez pentru a simboliza proletariatul francez, în timp ce cea mai mare parte a celorlalți maoiști* răspândeau silueta maquisard vietnamez sau a unui fedayn palestinian. Figura lor de predilecție rămâne cea a lui Mao, asociată
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
moartea a 100 de persoane, între care 41 de teroriști și 11 judecători. în martie 1989, M-19 se angajează într-un proces de pace și devine partid politic legal, în 1990, Alianza Democratica. Mișcarea Revoluționară „Tupac Amaru” (MRTA), grup marxist-leninist fondat în 1983, pune stăpânire, în decembrie 1996, pe Ambasada Japoniei și pe cei 400 de invitați ai acesteia. Poliția eliberează ostaticii și execută întregul comando. Terorism în Orientul Mijlociu Orientul Mijlociu* este, începând din anii 1970, unul din polii terorismului internațional
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de Eliberare a Poporului (DHKP-C), numărând și în ziua de azi mii de simpatizanți în diaspora turcă din Europa. El întreține legături cu PKK-ul kurd. Există, în zilele noastre, peste patruzeci de mișcări teroriste turce active, aflate pe poziții marxist-leniniste și antiimperialiste. Armata Poporului Turc (THKO), organizație teroristă creată în 1970, se inspiră din tezele liderului albanez Enver Hodja și din modelul cubanez, furnizând cadre pentru numeroase grupuscule din anii 1980. Partidul Comunist Marxist-Leninist (MLKP), apărut în 1995, activează în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]