711 matches
-
homo pragmaticus», care se poate lipsi foarte bine de cultură, având doar un geamantan tip diplomat. Poate că e vorba de dezbrăcarea comuniștilor individualiști (cei care s-au folosit de oamenii care credeau sincer în valorile comunismului) de mantia lor marxist-leninistă. Numai oportuniștii lipsiți de scrupule sunt cu adevărat pragmatici. Cred că la originea individualismului zilelor noastre, întâlnit atât de des s-ar afla principiul machiavelic (aplicat cândva și acum în politică și nu numai), conform căruia „scopul scuză mijloacele”. Cred
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un trecut mioritic, rămânând cantonați într-un paseism leșinat, nu salvează situația prezentă. Cei care ar fi trebuit să se organizeze într-un comandament al binelui, pentru cumplite vremuri de avarie, s-au încrâncenat în lupta împotriva comunismului, văzând ideologie marxist-leninistă și ceaușism în complexele de creștere a animalelor, fără să observe, grăbiți fiind să distrugă, că bou-i bou și porcu-i porc și în socialism și în capitalism. Ți s-a dus, bă, brendul, odată cu industria de „fiare vechi”. Cum
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
vânzare ultimul lucru care a mai rămas ă statul ă ca mecanism de administrare. Este normal să se întâmple așa, din moment ce va rămâne un singur organism statal pentru toată Europa. Problema dispariției statului ocupa un loc bine definit în gândirea marxist-leninistă. Statul va dispare atunci când vor dispare condițiile care l-au generat: proprietatea privată și exploatarea omului de către om. Numai că dispariția statului român se va face în condițiile pierderii, nu dispariției proprietății și a intensificării exploatării a milioane și milioane
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
activitate, inclusiv în cea cultural-artistică. Pe tot parcursul apariției sale ziarul are o evidentă orientare propagandistică, normativă. Profilul politic este mai pronunțat, mai agresiv în primii ani, când periodicul e un for de luptă comunistă, în disputa pentru impunerea ideologiei marxist-leniniste și a modelului politic sovietic, în condițiile instaurării și consolidării noului regim. S.t. reflectă de pe o poziție partinică dogmatică evenimentele care marchează comunizarea României: prima Conferință Națională a PCR (16 octombrie 1945), instituirea guvernului Petru Groza (6 martie 1945
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
deceniile al cincilea și al șaselea, o publicistică partinică: articole de popularizare a literaturii sovietice, dezbateri și texte teoretice cu caracter normativ, axate pe dezideratele literaturii de partid, luări de poziție critice de „reevaluare” a tradiției culturale din perspectiva dogmelor marxist-leniniste, recenzii consacrate scrierilor realismului socialist din țară și de peste hotare. De-a lungul timpului, cronicile literare, apărute destul de parcimonios, uneori în cadrul unor rubrici cu caracter nepermanent, intitulate „Cronica literară”, „Literatură și artă”, „Note de lectură”, „Cartea de debut” „Vitrina cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
sunt încă multe de spus despre aceste idei, ca și despre altele, exprimate de Putnam și colaboratorii săi. 15. Religia și societatea românească Lordul Acton scria că „religia este cea dintâi dintre preocupările omenești [...]”. Din 1945 și până în 1989, interpretările marxist-leniniste ale istoriei României, marcate de stereotipuri, au impus o accentuare nefirească a anumitor aspecte și subiecte din istoria țării (este vorba despre efemerele mișcări muncitorești sau proteste sociale de un fel sau altul, de o neînsemnătate altfel stupefiantă) și o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sublinierea sensurilor sale, în special în ceea ce a fost prezentat ca istoria națională. Birocrația și anchilozarea regimurilor politice socialiste au avut un puternic suport doctrinar marxist și s-au tradus prin concentrarea întregii puteri alocative în mâna statului. Pe măsură ce învățătura marxist-leninistă eșua în confirmarea predicțiilor sale cu privire la logica formațiunii sociale a capitalismului (aceea de a fi numai un stadiu și, în definitiv, un parcurs obligatoriu către finalitatea umanității, orânduirea comunistă), a răsturnării ordinii sociale prin revoluție și în descoperirea rațiunii profunde
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
spațiului geografic personalizat etnic și destinat unei anumite națiuni. Acest timp, pe care l-am numit laic, al creației divine este o formă mutantă a timpului etatizat, o „a treia cale” a interpretării sacrului în cheie ceaușistă, care armonizează teoria marxist-leninistă a Weltanschauung-ului și enunțarea sacrului în scrierile valorilor naționale recuperate. Fără a căuta argumente mai sofisticate decât este necesar, vreau să afirm că integrarea acestor timpuri în marea epopee istorică națională atemporală în cele două extremități ale sale, trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
spațiul fost comunist regimul politic a avut o influență decisivă în orientarea speculației filozofice, în modelarea conștiinței apartenenței naționale și în formarea unei culturi istorice ideologizate. în România lui Ceaușescu, accentele puse pe paradigma națiunii socialiste, concept format din ortodoxia marxist-leninistă ca bază și din ideologie națională ca ingredient unic, au fost folosite de birocrația de partid la trasarea limitelor politice între care discursul despre istorie se putea manifesta independent. Concepte culturale ca protocronismul istoric, deosebit de cel literar, care fie au
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
este conștient că face o pledoarie („S-ar putea ca din pricina acestei proceduri să fi alunecat uneori spre un ton apologetic”), însă, subtil, consideră în ultima propoziție că situația lui Maiorescu „trebuie supusă unei discuții temeinice, conștiincios documentate, de pe poziții marxist-leniniste”. Ileana Vrancea îi reproșează lui L. Rusu, peste ani, polemica desfășurată „cu prea puțină diplomație”, fapt de care ne îndoim, din moment ce a recurs la o avalanșă de citate din corifeii comuniști, iar D. George Burlacu, interpretând momentul 1963, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în evidență temerile celor trei lideri de partid. Astfel, în știrea de presă publicată pe marginea întâlnirii dintre Nicolae Ceaușescu și Erich Honecker se subliniază disponibilitatea celor două partide de a proceda la „dezvoltarea și perfecționarea socialismului, pe baza principiilor marxist-leniniste, ale socialismului științific, potrivit condițiilor concrete din fiecare țară”. Conștienți de existența amenințărilor la adresa regimurilor din propriile țări, cei doi conducători au apreciat că “în actualele împrejurări internaționale, când s-au intensificat acțiunile cercurilor imperialiste împotriva socialismului, se impune să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
atingerea acestui obiectiv. Italienii, polonezii sau ungurii au optat pentru o cale deschisă, directă de a-și afirma opiniile contrare celor sovietice, contestând calitatea de lider a URSS și de centru al mișcării comuniste, calitatea PCUS de depozitar al dogmei marxist-leniniste și de unic tălmaci al prevederilor sale, valabilitatea generală a modelului sovietic de construcție a socialismului etc. Românii, chinezii sau albanezii au pus în practică o strategie axată pe alianța temporară cu sovieticii, pentru a construi o bază care în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a unor cercuri occidentale de încălcare a principiilor coexistenței, prin amestecul „neloial” în sfera de responsabilitate a URSS. înlăturarea regimului Nagy a fost semnalul unei replieri pe o poziție mai conservatoare a Moscovei, având ca element central reafirmarea valabilității doctrinei marxist-leniniste și a unității indestructibile a lagărului socialist, pe fondul unei înăspriri a retoricii antioccidentale. Consacrarea oficială a acestor principii și extinderea lor la întregul spațiu comunist s-au realizat în cadrul unei reuniuni a reprezentanților regimurilor din Bulgaria, Cehoslovacia, România, Ungaria
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dacă ei vor continua să țină morțiș la actuala perspectivă, într-o zi vom da la iveală tot”. Eșecul parțial al „dezghețului” de tip hrușciovist va oferi comuniștilor chinezi ocazia de a scoate în evidență trăinicia atașamentului lor față de ideologia marxist-leninistă, ca o garanție a perpetuării sistemului comunist. Ascensiunea politică și ideologică a Chinei în mișcarea comunistă internațională, coroborată și cu scăderea în prestigiu a URSS, va crea în rândul conducătorilor chinezi o amplă preocupare având ca finalitate atingerea unui obiectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
acord „nici cu părerile care neagă însemnătatea universală a fundamentelor experienței Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în opera de construire a socialismului” și considera că principalele sarcini la momentul respectiv erau “întărirea unității ideologice a mișcării comuniste, apărarea purității teoriei marxist-leniniste” și lupta împotriva reformismului și revizionismului. Unul dintre elementele de măsură a adeziunii la „dezghețul” hrușciovist îl constituia modul în care era descris Stalin în discursurile oficiale de după februarie 1956. Conducătorii PMR n-au fost niciodată de acord cu „desființarea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ideologic era considerat vital în acel moment, numeroasele „inovații” propuse în acest domeniu după moartea lui Stalin și mai ales după Congresul al XX-lea constituind un pericol pentru unitatea lagărului comunist, unitate asigurată și prin păstrarea intactă a teoriei marxist-leniniste. Gheorghiu-Dej nu a pierdut prilejul să sublinieze implicarea P.C. Chinez în păstrarea ortodoxismului doctrinar al lagărului socialist: „Activitatea ideologică pe care o desfășoară P.C. Chinez constituie un exemplu de aplicare creatoare a învățăturii marxist-leniniste, a învățămintelor Congresului XX al PCUS
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și prin păstrarea intactă a teoriei marxist-leniniste. Gheorghiu-Dej nu a pierdut prilejul să sublinieze implicarea P.C. Chinez în păstrarea ortodoxismului doctrinar al lagărului socialist: „Activitatea ideologică pe care o desfășoară P.C. Chinez constituie un exemplu de aplicare creatoare a învățăturii marxist-leniniste, a învățămintelor Congresului XX al PCUS, de îmbogățire a tezaurului comun de gândire și de experiență practică a partidelor comuniste”. Se poate observa, totuși, că nu mai era vorba despre un monopol ideologic al Moscovei, ci despre un „tezaur comun
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cele două sisteme, ca bază a politicii externe a URSS și a lagărului socialist. PMR recunoștea astfel rolul conducător al PCUS în cadrul mișcării comuniste internaționale, existența unui singur model - cel sovietic - de construcție a socialismului, a unui singur „crez” - cel marxist-leninist de interpretare sovietică și a unei singure politici externe - aceea formulată de Moscova. Toate aceste principii erau menite să asigure uniformitatea și coeziunea mișcării comuniste. Nu era admisă existența mai multor modele de construcție a socialismului, principiul diversității fiind redus
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
al regimului de la București, se considera că „prietenia și alianța cu Uniunea Sovietică este elementul fundamental al politicii externe a R.P. Române”. A patra componentă majoră a discursului lui Emil Bodnăraș - PMR - se regăsea în expresiile de fidelitate față de doctrina marxist-leninistă, față de URSS ca lider al mișcării comuniste mondiale, față de lagărul socialist. în cadrul acestor elemente generale, se remarcă atenția deosebită acordată luptei împotriva oportunismului și revizionismului, pentru unitatea rândurilor partidului și a păstrării disciplinei de partid, de care conducerea PMR era
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
-lea: aprecierea imperialismului american drept centru al reacțiunii mondiale și dușmanul cel mai înverșunat al maselor populare; dacă imperialiștii declanșează războiul, își semnează propria condamnare la moarte; existența unor legi generale ale revoluției socialiste și construcției socialismului; unitatea dintre teoria marxist-leninistă și practica revoluției socialiste și cea a construcției socialiste, în condițiile concrete ale fiecărei țări; influența burgheză este sursa internă a revizionismului, iar capitularea în fața presiunilor imperialiste este sursa externă. Toate aceste aspecte nu reprezentau niște inovații teoretice ale liderilor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a construcției socialiste, în condițiile concrete ale fiecărei țări; influența burgheză este sursa internă a revizionismului, iar capitularea în fața presiunilor imperialiste este sursa externă. Toate aceste aspecte nu reprezentau niște inovații teoretice ale liderilor chinezi, fiind principii arhicunoscute ale teoriei marxist-leniniste. Includerea lor în categoria rectificărilor și completărilor la proiectul sovietic de declarație era menită să arate cât se îndepărta în acel moment conducerea sovietică de acele principii. Chinezii vor susține că ei au fost cei care s-au luptat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
internaționale și de concesii față de naționalismul burghez în problemele relațiilor actuale între partidele comuniste și muncitorești”. Delegația română a criticat și perspectiva poloneză asupra Internaționalei Comuniste, menționând „meritele istorice ale Cominternului în crearea partidelor comuniste, în apărarea și răspândirea ideilor marxist-leniniste și crearea de cadre mișcării comuniste internaționale”. Chiar dacă și-au susținut destul de dârz punctul de vedere, arătând că „nu acceptă lecții din partea altora” și amenințând cu retragerea de la conferință, polonezii nu au avut curajul de a merge până la capăt și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
aspecte: „ignorarea învățăturii leniniste despre inevitabilitatea luptei de clasă acute în perioada de tranziție”, „propagarea falsei democrații burgheze”, „ponegrirea orânduirii socialiste și a succeselor acesteia”, “încercarea de a nega sau a reduce rolul dictaturii proletariatului și rolul conducător al partidului marxist-leninist”, aprecierea teoriei marxist-leniniste ca “învechită” și “îngustă” în ceea ce privește explicarea fenomenelor contemporane, „ploconirea în fața parlamentarismului burghez”, „proclamarea tezei că singura metodă de trecere de la capitalism la socialism ar fi metoda pașnică”. Această critică a revizionismului a fost bine primită de delegația
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
leniniste despre inevitabilitatea luptei de clasă acute în perioada de tranziție”, „propagarea falsei democrații burgheze”, „ponegrirea orânduirii socialiste și a succeselor acesteia”, “încercarea de a nega sau a reduce rolul dictaturii proletariatului și rolul conducător al partidului marxist-leninist”, aprecierea teoriei marxist-leniniste ca “învechită” și “îngustă” în ceea ce privește explicarea fenomenelor contemporane, „ploconirea în fața parlamentarismului burghez”, „proclamarea tezei că singura metodă de trecere de la capitalism la socialism ar fi metoda pașnică”. Această critică a revizionismului a fost bine primită de delegația română. PMR apreciase
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
present analysis is that the reception and interpretation of the works of great Russian writer was partially distorted because of the communist censorship. Particularly în the first decades of the communist era, Dostoevsky's writings have been interpreted from a Marxist-Leninist perspective. Thus, it is necessary that the paradigm to be reported to its historical sources and motivations, which în turn, can be decoded and viewed aș a preliminary horizons of comprehension 2. The communist censorship acted directly or indirectly în
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]