160,567 matches
-
scînteie luminile orașului și leagănă umbrele copacilor. Un șuierat de mierloi întîrziat, cîteva ciripituri de vrăbii pregătite de culcare completează tabloul... Dar deodată, dintr-o latură, de undeva, de sub o umbrelă pe care n-o observaseși la timp, din preajma unor mese, crescînd ca un cataclism neprognozabil, urletele asiatico-balcanice ale unuia dintre maneliștii în vogă îți cutremură urechile... Alergi undeva, în afara orașului, într-un miraculos conservat rest al Codrului Vlăsiei. În plină caniculă, umbra te îmbrățișează ca un vechi prieten („codrul - frate
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
adăugînd ceva la continuitatea neamului” “de frunte” din care se trage. La fel cum în liniștea cărților și a muzicii s-a refugiat, la Sinaia, și doctorul Rene Adrian Stroescu, botezat Tocalon pentru că la tăierea moțului și-a ales de pe masa de daruri un toc de scris. A fost fericit; spre deosebire de el, Ioana Stîngă, țața Ioana Găletoaia de la Brăila, n-a avut norocul să meargă prea mult la școală: la ea în sat, copiii trebuiau să muncească în rînd cu părinții
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
era omul ei și stîlpul casei, așa că-i răbda bătăile și-i făcea zile grele fiică-sii ca să n-o ia amîndouă pe cocoașă. Acum e singură, copiii sînt departe, dar mai bine-așa decît să muncească pe casă și masă la cuscra din Oltenia, unde o tot cheamă fata. Sînt 14 oameni, 14 vieți rupte de experiența războiului, a comunismului, a schimbării prea tîrzii a regimului. Probabil că nici o generație n-a fost atît de zguduită de Istorie ca aceasta
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
plimbă cu tramvaiul, e citit de domni eleganți și moși bărboși care uită să coboare la gară, ajunge de la un popă la un tînăr orb, e aruncat lîngă omul cu cîntarul și dat unui cuplu de juni, e uitat pe masa unui bar și luat din nou la subraț într-un tramvai. A trecut ziua, iar ziarul nostru a făcut înconjurul unui oraș și a unei întregi faune umane, de care se va ocupa încă multă vreme naratorul din Ce se
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
reintroducă masiv în literatura română realitatea cotidiană, alungată de irealitatea utopică, ideologică, să asume elementul autobiografic în locul abstracției generale, limbajul străzii și jargoanele tinerești în locul limbajului oficial stereotip, fenomenele culturale de tip kitsch legate de industrializarea forțată, clișeele comunicării în masă și noile efecte contradictorii de civilizație: cu alte cuvinte a introdus masiv în literatură, ca și în celelalte arte, semnele existenței imediate contingente pînă la grotesc și derizoriu”. (p. 47) Pornită spontan și oarecum accidental această tendință artistică a tinerilor
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
cadou - răspunde Gherea, căci el era - eu cumpăr, sunt negustor.” Ca să scap, am zis un preț. Mi-a dat dublu. Peste câteva săptămâni, iar dau prin gara Ploiești, de astă dată fără pușcă, în „civil”. Intru în restaurant. La o masă - Caragiale, Delavrancea, Costică Arion și Gherea, patronul localului. Mă îndrept spre masă cu respect - dar Gherea mă și ia în primire: „Nu te supăra, domnule, - zice - nu ți-am cumpărat eu un iepure?” „Ba da” a răspuns fudulul vânător din
Fără șase 1OO (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13530_a_14855]
-
am zis un preț. Mi-a dat dublu. Peste câteva săptămâni, iar dau prin gara Ploiești, de astă dată fără pușcă, în „civil”. Intru în restaurant. La o masă - Caragiale, Delavrancea, Costică Arion și Gherea, patronul localului. Mă îndrept spre masă cu respect - dar Gherea mă și ia în primire: „Nu te supăra, domnule, - zice - nu ți-am cumpărat eu un iepure?” „Ba da” a răspuns fudulul vânător din mine. Atunci pe Caragiale, care mă știa de la Moftul român, l-a
Fără șase 1OO (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13530_a_14855]
-
Lefter sau Barbu Cioculescu? Mai întâi, mi-am zis, scoțându-l din cauză pe Mircea Zaciu, pe care problema nu-l mai interesează, ceilalți trei nu ne-am epuizat șansa: dacă în luna august a anului 2003 nu am electrizat masele, faptul se poate împlini în septembrie-martie! Ce e drept și incontestabil însă, actualmente situația cel puțin a subsemnatului este cea descrisă de dl. Marian Popa. Atunci, să-i urmărim argumentele: „Dacă mi s-ar cere mie o explicație pentru această
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
-mi apropiați. Cine este acel Don de Lillo iarăși nu știu și mă tem că nici n-am să aflu prea curând. Nu mi-este tocmai limpede în ce fel trebuie să fie scriitorul un terorist spre a câștiga inimile maselor, cum cu atâta abilitate procedează dl. A. Păunescu, terorizând însă mai cu seamă la televizor unde numaidecât i se poate aplica o lecție pe buton. Parcă i-ar păsa! Căci motivele din care este așa de cultivat sunt altele... Să
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
tipul de scriitor preconizat de Don de Lillo acela. Și nici ironici să nu fim, câtă vreme și aceasta e o direcție, mai seacă, de a te jelui, de a luneca o dată mai mult în capitalul păcat al înstrăinării de mase. Și cum se întâmplă cu femeile cuminți care regretă la bătrânețe modul în care și-au irosit tinerețile, să ne facem un sever examen de conștiință. Acum, când mâna e prea slabă ca să mai ducă la umăr kalașnikovul, ochiul prea
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
acum vacile ancestrale. Stînca stă înfiptă, resemnat, în iarba primordială. Dezolare? Nu. Cu gîndul și la alte catastrofe ecologico-ideologice ale comunismului (ce ruginită apocalipsă industrială ți se întinde la picioare, cînd urci, la Iași, dealul Cetățuii!), mă așez la curățica masă de pe terasa barului și, vărsînd ritualic doi stropi din vișinată de sufletul hulitului acum Ilici, îmi aprind Kentul de rigoare și mă surprind răspunzînd cuiva la salut, cu un zdravstvuite absolut țicnit. La drum! Țintă: Durăul. Unde n-am mai
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
Agapia și la Văratic. Și cu... Of! Ce ploaie mocănească și ce pîclă! Ghinion! De data asta, poate, și stațiunea și biserica și fresca și nevăzutul Ceahlău mi se par, dintr-o dată, nesuferite. Unde-i Durăul de-anțărț? Poate doar masa ce mi se servește, în exclusivitate, în imensa goală trapeză (carafa cu vin, ciorba cu de toate ale verii, fasolea gătită, cu salata de varză aferentă, iar carafa cu vin) de către una din dalbele copile în negru, poate doar ea
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
ce mi se servește, în exclusivitate, în imensa goală trapeză (carafa cu vin, ciorba cu de toate ale verii, fasolea gătită, cu salata de varză aferentă, iar carafa cu vin) de către una din dalbele copile în negru, poate doar ea, masa aceasta cuviincioasă, să aline cît de cît plouata dezamăgire. O noapte în luxosul hotel părințesc și, rugîndu-mă celui de sus să-mi dea somn adînc, mă trezesc brusc, e ora 6, și-o șterg humulește. Contact motor. Și urmează cele
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
Ioan Holban Început în 1982, ciclul epic Prințul Ghica (I, 1982; II, 1984; III, 1986) marchează un moment important al scrisului Danei Dumitriu prin trecerea de la formula romanului „psihologic” din cărțile precedente - Migrații (1971), Masa zarafului (1972), Duminica mironosițelor (1977), Întoarcerea lui Pascal (1979), Sărbătorile răbdării (1980) - la modalitatea specifică romanului așa-zis „istoric”: reperul este secolul XIX, iar semnificația abordării sale epice este definirea momentului și a împrejurărilor în care „s-a deschis viața
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
parc? Să ne lovească skaterii, să pășim peste... gunoiul câinilor de companie, unii fioroși și fără botnițe, să ne așezăm pe băncile de tablă, nespălate, pe care ceilalți stau cu picioarele, să ne plimbăm ascultând forțat manele de la dughenele cu mese de plastic unde miroase a mici, shaworma și kebab, să trecem însetați pe lângă artezienele secate devenite coșuri de gunoi, să admirăm sticlele de plastic plutind pe lac, statuile fardate strident și obscen cu grafitti, să n-avem voie să ne
Orașul, amorul și domnișoara cu coș portocaliu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13551_a_14876]
-
în care înlocuiește gravitația universală a tridimensionalului cu diverse variante de gravitații particulare, dar nu a descoperit încă puterea levitației, vertijul imponderabilității și nașterea formei în chiar locul în care o dizolvă lumina. Iar acest Brâncuși în continuare robit de masă, tulburat de relativitatea materiei și fascinat de splendoarea de dincolo de ea se găsește încă, din fericire, în muzeele românești. Un Brâncuși perfect stăpîn pe formă și pe tehnică, dar indecis încă pe ce cărare să o apuce și tocmai de
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
șuetei de cafenea, boemei care e un mod de adaptare epicureic. Scriitorul se lasă în voia oțiului său, de factură urbană: „La Antalya, unde există unul dintre cele mai bogate muzee de arheologie din lume, poți sta așezat la o masă în grădina lui bînd bere sau cafea între coloane elenistice, stele funerare și pietre tombale romane”. Deplasarea amplă îl indispune. „Urînd mișcarea”, precum celebrul bard francez, reduce impactul cu un topos exotic prin asimilarea acestuia unuia autohton: „la Dingli, în
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
publicat de cîteva ori în «Familia» de Alexandru Andrițoiu”. Ca și: „Nu pot uita, atunci cînd trecea prin dreptul său silueta ușor gîrbovită a lui Țuțea, în restaurantul Uniunii Scriitorilor, privirea disprețuitoare a lui Eugen Jebeleanu. În fiecare seară, la masa lui, în colțul de la intrare, poetul trona - era vicepreședinte al FDUS - îmbrăcat în haine elegante negre, cu nelipsita țigară de foi în mînă”. Nu mai puțin impresionant apare brîncușologul V. G. Paleolog: „Înalt, masiv, falnic, cu o barbă moale și
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
a publicat, în colecția sa „Raftul întîi”, o primă carte de Hanif Kureishi în traducere românească (de Elena Ciocoiu), Intimitate și alte povestiri, conținînd cinci proze ale acestui „fiu iubit al literaturii britanice contemporane”, care mărturisește că „se așază la masa de scris ca și cum de asta ar depinde viața lui”.
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
a întemeietorilor poeziei românești (pură moralmente la originile ei istorice!). Și nu s-a sfiit a pune accentul pe afectivitatea gregară, pe capcanele stilului agitatoric al primilor ani de comunism, asociate cu „setul infailibil de trucuri lacrimogene”, cu efect de masă garantat. Rezultatul a fost o mistică a Conducătorului suprem, de tip comunist-fascist, căruia i-a închinat un veritabil ritual cvasireligios, care Conducător se rostea - nu-i așa? - prin glasul baritonal al „marelui Preot”, în aclamațiile bigoților de tip nou, exaltați
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
Mircea Mihăieș Chiar când, cu chiu - cu vai, se plasează de partea bună a lucrurilor, politicienii noștri au detestabilul obicei de a da o copită pe sub masă, deși farfuriile au fost deja așezate, iar cuțitele și furculițele frumos rânduite pentru festin. Ca să exemplific, iau recenta decizie a liberalilor și democraților de-a merge la viitoarele alegeri împreună. Deși n-au arătat mare lucru nici când se aflau
Popeye-marinarul ia lecții de greacă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13586_a_14911]
-
când se aflau la guvernare, nici în opoziție, aceste partide sunt oricum preferabile blestemului național numit P.S.D. și zâmbărețului perfid Ion Iliescu. Mai degrabă sub presiunea societății, dar și a sugestiilor din exterior, peneliștii și pediștii au fost aduși la masa tratativelor. Nu se știe, în clipa de față, ce formulă și cu ce priorități vor fi stabilite pentru 2004. Dar se observă deja că bacteria prostiei începe să facă ravagii. Un sondaj CURS și o analiză a Societății Academice Române
Popeye-marinarul ia lecții de greacă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13586_a_14911]
-
cărei siluetă îi dădea trestiei pascaliene stilul unui trup - tanti Aneta care, cu o vorbă, îți ghicea și impunea viitorul depărtat? Unde, Vania, zis „Stînca de la mal” (citez trunchiat, cum Nina Cassian n-ar merita), care putea ține în dinți mese de fier și-al cărui trup s-a fofilat către sfîrșit tremurînd, ca și orb într-un alcool pe care marea nu putea să-l mai încapă și cu care Virgil Mazilescu fraterniza la sînge, într-o dimineață fiebinte, îmbrăcat
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
traiectoria propriei vieți, vibrarea lui Aron Cotruș pe cunoscutele deja, noi spații, determinate geografic, congestionează febre în înțelesul numelor orașelor peste care a trecut îndărătnicia neliniștilor și demersurilor temerare ale poetului. Rezervor de informație, documentele apar așa cum sunt chemate la masa de date în ediția realizată de Alexandru Ruja, ca ansamblu de netă evidență, miraj, animată emulație în câștigarea faptelor, complementare puncte de orientare în fatalitatea, și de ce nu, fantezia cronologiei. Rețin din studiul introductiv, în primul rând, pragurile vieții. Începutul
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
și în mișcări acea distincție pe care nici îmbătrânirea și nici boala nu le pot anula. M-a introdus în apartamentul spațios și mobilat ca o adevărată “casă de oameni”, așa cum obișnuiau să existe pe vremuri. Ne-am așezat la masa din sufragerie și Doamna Stoicescu m-a întrebat: “Ce vrei să știi, tinere?”. Nu știam nici eu prea bine. Ca să scap din încurcătură, am rugat-o, așa cum obișnuiesc la începutul oricărei întrevederi, din cauza obsesiei mele pentru genealogii, să-mi vorbească
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]