597 matches
-
confrerii. Mintea n-ar fi să fie, Însă, nici la stânga, nici la dreapta, iar inteligența lui Paul Georgescu era una strălucită... Cum Își pacifica dezamăgirile și cum Își regenera militantismul? Chiar și după ce văzuse cu ochii și mintea, și inima mascarada coșmarescă a statului totalitar? * Scriitorul militant, de extremă stânga sau dreapta (pentru Umanitate sau pentru Națiune, adică), rămâne un caz neobișnuit Între „tovarășii” săi de drum revoluționar. Himera literaturii, compensând banalitatea și vidul cotidianului, ar fi trebuit să-i ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
aceeași: „nu e momentul”... Normalitatea, ca și mult promisa fericire abnormală și generală se translau, invariabil, Într-un viitor nedeterminat. Când situația politică internațională obligase la „reforme”, un efect moderator Începuse să se simtă și În România caragialesc-stalinistă, dar grotescul mascaradei nu diminuase. Scârbit de ceea ce vedea În jur, fostul militant nu vroia totuși să „scuipe În ciorba” din care mâncase!... Nici să renunțe la Idealul oricât de depărtat și oricât de manipulabil. Arthur Koestler - comunistul care a revelat printre primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
acuitate și umor contradicțiile, dar nu putea admite, totuși, că „polivalența necesară” aparține, helas!, doar imperfectei democrații. Nevoie de a sfida zădărnicia printr-una mai vastă și devastatoare? Înlănțuire de un rug? Un „bordel În flăcări”, așa definise Cioran corupta mascaradă geopolitică a Balcanilor, fie ea democratică sau autocratică. Paul Georgescu trăise și el experiența tragicomediei românești despre care avea, probabil, cam aceeași opinie. Democrația occidentală Îi părea un joc infantil, găunos. Îi rezerva ironia, surâsul condescendent, critica scârbită. Nevoia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
câteva ori, la Paris, În Împrejurări mereu emoționante. Rămăsesem, direct sau indirect, În contact. Paul lipsea din lume de peste un deceniu. Mă gândisem la el, adesea, imediat după 1989. Mi-l Închipuiam fericit că a crăpat tiranul, speriat de Întoarcerea mascaradei democrate și, cine știe, a „verzilor”. „Legionarii verzi, nu contemporanii protectori ai mediului... Ți-am spus, aici nu sunt decât două culori, verde și roșu”... Scârbit, din nou, de corupta democrație caragialescă? Aș fi vrut să-i aud causticele comentarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fioros acoperit cu solzi, dar o coadă veselă de șopârlă”) rotesc bâlciul deșertăciunilor. Întrebarea esențială nu lipsește, Însă. „Până unde se poate glumi?”, Întreba Antipa lumea din jur și pe sine Însuși, În vremea dictaturii, când apatia populară complicita cu mascarada oficială. S-au schimbat, Între timp, orânduiri și oracole, guverne și generații, lumea arată altfel, noi arătăm altfel. Parcă niciodată, Însă, ca În aceste post-timpuri supra-nervoase nu s-au succedat atât de rapid cele două fețe ale lumii, cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
face din tânărul promis tuturor Împlinirilor un infirm, dar nu și un Învins. Un infirm supus unor chinuri umilitoare, insuportabile, dar și un spirit eroic, În sensul cel mai Înalt pe care Îl poate dobândi acest cuvânt târât În toate mascaradele retoricii de ocazie. Un erou autentic, zi de zi și clipă de clipă, al cărui curaj nu este doar al unui superb moment de Îndrăzneală și uitare, nici nu servește cine știe căror „cauze” incerte. Blecher nu este un Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mai ieri. Miezul Înalt al verii spectaculoase, cu un soare devenit solemn, imperial, anunța intrarea Într-o nouă zodie a existenței. Exilul este și o inițiere În simulacru, exercițiu de teatralitate inventivă. Așa fusese exilul intern, Înstrăinarea solitarului În gregara mascaradă totalitară. Dar exilul propriu-zis? Pe scena nouă, nou-venitul fusese distribuit Într-un rol nemaiîncercat. Profesor!... Într-o lume străină și limbă străină, În fața unei audiențe străine. Idilica enclavă academică nu putea risipi incertitudinile; le umilea doar, zilnic, prin pacea majestuoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
următori, stagiul meu ca bursier DAAD, apoi saltul transatlantic, pentru care eram Încă mai puțin pregătit decât fusesem pentru saltul peste Zidul Plângerilor dintre Estul și Vestul Europei. În primăvara lui 1989, Înainte, deci, de răvășirea care avea să răstoarne mascaradele comuniste ale Estului, Paul Schuster traducea, pentru revista Akzente, eseul meu „România În 3 fraze”, care avea să-l entuziasmeze pe Cioran. Traducătorul mi-a trimis la New York versiunea germană, Însoțită nu doar de o evaluare „istorică” a Patriei noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
elevii În uniforme de liceu, cu număr de matricolă pe mână, ușor de identificat și denunțat). Un loc În care frustrarea și fudulia, pitorescul și derizoriul, fanfaronada și ferocitatea, hedonismul și jalea, gluma și grotescul Își aliau, dadaist, contrastele. „Țara mascaradei”, „Țara operetei”, „Țara de exil”, chiar și „Țara Neagră”?... În desenul din 1975 dăruit colegului său de școală Eugen Campus, liceanul apare În uniformă cvasimilitară, cu șapcă, guler cazon, bocanci și număr matricol pe braț (LMB- Liceul „Matei Basarab” - 586
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
doar În memoria publicului juvenil, ci și În aceea a unei mult mai largi audiențe a viitorului. „A purta o uniformă și a fi pe dedesubt un străin Însemna a experimenta stilul ca travestire. Orice afirmare de sine este o mascaradă. Lumea este o Românie”, comentează Harold Rosenberg debutul artistului În farsa existenței. Peste mulți ani, În America, Saul Steinberg avea să constate, Însă, că tocmai America, unde numele său devenise celebru, tocmai acolo era amenințat de anonimizare. În noua patrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
secret discutând cu Bonnie. Vrea să știe toate amănuntele. Ce i-or da lui B-Baby de le dă raportul despre el? E foarte posibil ca ea să fie lesa lui, ea să-i fi ajutat să pună la cale toată mascarada. Dar nu-i poate cere socoteală. Nu încă. Femeia-care-se-dă-drept-Karin vine tot timpul, cam în fiecare zi. Îi face cumpărăturile și nu vrea bani pe ele. Totul e foarte dubios, dar mâncarea e în general sigilată și cam toată are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și-o aranjează ca un vechil de țară și o babă cătrănită. Ăștia sunt prea stimații și mult iubiții conducători. Două epave, la care tună și fulgeră și cei care-i judecă și cei care-i apără. Și după toată mascarada asta, „mult iubitul” legat cu sârmă de mâini este mitraliat, omorât ca un câine lângă zidul scorojit al unei cazărmi din Târgoviște. Și pe chipul lui de câine mort, precum al unui câine bătucit cu măciucile pe un maidan, mila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
apar în revista ta. —Glumești? — Mi-am pierdut simțul umorului acum o săptămână. Deci nu, nu glumesc. Atunci ce te-a făcut să te răzgândești? — Am acceptat în sfârșit că toată treaba cu căsnicia mea nu a fost decât o mascaradă. Nu mai vreau să pierd nici o zi gândindu-mă la Mark. O să fac tot ce pot ca noua viață să meargă și dacă asta înseamnă să mă supun unei umilințe de gen Blind Date, atunci o voi face. Eram conștientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-i înfig în ochi un băț de chibrit aprins. —E ușor când afli despre bărbatul respectiv în fiecare zi ceva care te face să-ți dai seama că nu l-ai cunoscut deloc și că întreaga relație a fost o mascaradă. Tonul meu devenise mai ridicat și mai ascuțit, o calitate complet neatractivă, afară de cazul în care e într-un meci de fotbal feminin. Ed păru alarmat de izbucnirea mea. —Ești bine? Foarte bine. Doar că nu am mâncat nimic azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și lasă tot. Lavinia, n o să fie fericit cu tine, crede-mă, e bărbat bun, își iubește copiii...” Își iubea copiii, Lavinia știa asta și i-a fost frică de dorul lui pentru ei, altfel n-ar fi suportat toată mascarada. Bunica nu a ieșit câțiva ani din casă - zicea că e bolnavă ca s-o slugărească mama -, dar luna trecută și-a pus căciulița de sobol peste conciul alb, prinzând-o cu agrafe de argint, și s-a dus la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
hoho se Înțelege rîsul dezlănțuit, În hohote, haia haia numește rîsul de complezență ș.a.m.d. Dintre alte nații preocupate de problemă, trebuie să amintim americanii: ei glisează În jurul umorului creind termeni uneori surprinzători, vag traductibili, ca banter (persiflare), clowning (mascaradă), drollery (comicărie), facetiousness (ton spiritual), hoax (păcăleală), horseplay (renghi), jest (șotie), taunting (mușcător), lark (poznă), mockery (batjocură), ribaldry (deocheat), tomfoolery (bufonerie) ș.a.m.d. Personal, am o expresie pentru rîsul profund, veselia-capcană, care se termină-n tragic (exemplificat În lume
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
orice măsură, prea e de râs, doctore Spielvogel, doctore Freud, doctore Kronkite! Ce-ați zice de-un mic omagiu, ticăloșilor, adus Demnității Umane! Oedip Rege e piesa cea mai înspăimântătoare și cea mai serioasă din istoria literaturii - nu-i o mascaradă! În orice caz, slavă Domnului că am avut de-a face cu halterele lui Heshie. După moartea lui, au devenit ale mele. Când aveam vreo paisprezece-cincisprezece ani le scoteam la soare, în curtea din spate, și le ridicam, le ridicam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fiului dictatorului, pe care românii deja au început să-l regrete. Bla-bla-bla... Ceaușescu, să ne ierți, în decembrie-am fost beți! Ești nebună, Angelico, asta ai scos-o de la tine... Ba bine că nu, mă rog, ni se oferă această mascaradă de proces, menit să pună într-o lumină favorabilă justiția română coruptă până-n măduva oaselor, aservită puterii criptocomuniste, care justiție, vezi Doamne, și-ar face datoria, ca o compensație a felului cum a dispus de asasinarea lui Ceaușescu printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să pună într-o lumină favorabilă justiția română coruptă până-n măduva oaselor, aservită puterii criptocomuniste, care justiție, vezi Doamne, și-ar face datoria, ca o compensație a felului cum a dispus de asasinarea lui Ceaușescu printr-o și mai mare mascaradă de proces, acuzându-l de genocid național în numele poporului român, bla-bla-bla, bla-bla-bla... Codruț e de părere că nu dă bine să luăm apărarea lui Ceaușescu sau lui fiu-său, mai cu seamă după ce cotidiene feseniste precum Adevărul, Dimineața și Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
făcuse infarct și nu apucase să-și termine ideea. Probabil Păvălache nu s-a mai așezat niciodată la birou după moartea lui Paul. Asta era o mare, mare prostie. Dacă Greuceanu își prevăzuse moartea, de ce n-o evitase? De ce toată mascarada asta cu texte notate pe obiectele din institut? Știa oare că voi veni eu și-mi voi băga nasul peste exact 34 de ani? Acum eram un credincios convins, dar nu mai puțin scârbit. Nu găseam nici un fir de logică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să fim confruntați cu lipsa asta? De ce să fim noi, românii, care avem puține în comun cu rușii, de ce tocmai noi să fim constrânși la această comparație, ca imediat după paralela asta să ni se arunce în față suspiciunea de mascaradă, cum că am vrea noi să facem gesturi mari, dar n avem în noi măreția respectivă. Poate că, în fond, nimeni nu aspiră la o moarte măreață. Să luăm, de pildă, alt popor, pe sârbi, care au mult mai multe
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
10% din populație trebuia să treacă pe acolo, ca să se mențină presiunea, să se știe că regimul e puternic, în sensul că nu exista nici o lege și nici o intervenție străină care să împiedice acest exercițiu al puterii. În plus, toată mascarada înscenării, cu anchetă, dovezi, declarații, martori, acumularea migăloasă de dosare fără nici o valoare reală, peste care se mai adăuga și scena procesului, cu falși judecători și avocați de paie și cu tot teatrul instanței și al deliberării - care existau faptic
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de acest ecou fără (sunet) timbru, de multe ori e să mintă victoria asupra sufletelor care n-a avut loc. Actori ce-și scriu laudele singuri și cari pun oameni să-i aplaude de câte ori cască gura, unde mai pui și mascarada coroanelor ce pun ei singuri ca să le arunce pe scenă ca să se mintă ei însuși! Ce gust! P. Ghica și critica sa teatrală asupra propriei piese Ce-aduce ceasul n-aduce anul Regenerațiunea criticei teatrale care coprinde (locul), rangul unei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Arminda Îi Întindea o hîrtie soioasă, În sfîrșit erau cu toții fericiți, fiindcă se apropia Juan Lucas și fiecare putea să-i dea ceva; el, În schimb, cu o figură de Înmormîntare fiindcă era silit să poarte coșulețul, ce-i toată mascarada asta!, uite În ce m-ai băgat, Susan; e ultima dată că mai vin aici, auzi? să fie limpede! Și ea scoase limba la el, abia perceptibil și Bobby pătruns de respect și cu o Înfățișare gravă, dar el niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
decât înainte. Justiția socială n-a fost niciodată obsesia militarismului. Socialismul are drept să-l urască, fără, din păcate, să poată anula realitățile, care îl salvează, dacă nu-l justifică. O revoluție care nu modifică raporturile de proprietate este o mascaradă. Fără un triumf asupra inegalităților, revoluția este un nonsens. Este puțin lucru a face o revoluție reclamîndu-te numai de la un principiu național. Revoluțiile se fac în primul rând pentru mase de către ele însele, și numai după aceea pentru națiune. Ridicîndu-li-se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]