124,212 matches
-
99 Joi până târziu brambura prin alcooluri Vineri după-amiază bezmetic prin alcooluri Sâmbătă ore multe histeric prin alcooluri Azi până-n prânz umflat de alcooluri Mâine și-n toate zilele nu voi ieși oare din moarte? și de-abia Tabla de materii e sătulă de scrisul încâlcit al practicilor letale Vistierul cu mari cearcăne cu auzul însângerat de socoteli eronate Și de-abia e șapte dimineața și de-abia luni de august Pe malul crișului mierle o mulțime și alte păsări mici
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
bătrânețea, Fie ea nuntă catolică, fie ea foarte, foarte catolică Și foarte absolut de relativă Deocamdată. Grandomanie Cine sunt se naște în continuare. Ce am fost nici nu s-a terminat. Îmi bag nasul prin viață Fără celofan intermediar. Transfer materia cenușie de la emisfera stângă La emisfera dreaptă, Forfotesc de tsunami și presimțiri. Trupul meu are îngrozitor de mulți ochi Și prea puține brațe, Nimic nu este după cerința pieții. Clădesc lumini din umbre, Sunt eu, sunt eu, sunt eu Nerușinată ca
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
vii pe câmpul de bătălie în rochia mea de femeie există o violență tandră așa cum în cămașa ta de bărbat există o dulceață crudă atunci când rochia s-a despicat de la strălucirea mătasei mâinile tale au atins-o ca pe o materie invulnerabilă apoi înăuntrul rochiei femeia s-a înălțat la cer iar în afară a rămas doar mișcarea picioarelor pe vârfuri. 7. piciorul meu fuge în timp ce pieptul tău rămâne și caută urma piciorului fugit din imperiu doar șoldurile îți aduc aminte
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
ne-a spus bătrânul ce ne-a întâmpinat în prag surâzător ne-a întins o mană că o frunză uscată doar aurul focului lucea îngropat în sobă de țuci auzeam mierla și liniștea din livadă acum părăsita plânsul elementar al materiei copacii uzi adormiți și albul pereților de văr ca paloarea sfinților din icoane în sărăcia aurita nici moartea nu prinde rădăcini îl mai aud și acum pe bătrânul ce ne-a întâmpinat avea mâinile că o frunză uscată pe atunci
Dascăli de țară by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4744_a_6069]
-
-n noi totala-i emergență, înviați veșnic, ne-om aduce-aminte, ca de un basm străvechi, de galaxii. IV Tu, ce-n afară de-orice e natură rostești realitatea,-n nedistanță, netimp, neglas, ne-aflare,-eternă stanță, text nouă-nuntru, lumilor textură, materie din energie pură, fotoni vibrînd și devenind substanță! Fotoni din „Fie!”, deci din Verb, mutanță a dragostei în altă nemăsură! Fă-mă, De Negrăitule, rostire, cuvînt făptuitor de viață vie din singurul Cuvînt prezent în toate, ca,-nflăcărat de-universală-iubire, ce
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
găsi măsura, cuvîntul ce, rostit, mă face viu? VI Cum Cel ce-imperial Se cuvîntînd în tunete peste făptura toată, - tronal, adun cuvintele-n cuvînt, vorbind în toate limbile deodată! Și el pronunță înțelesul-cînt din care e făcută și-arătată materia,-n adînc îl ascultînd, și numai lui și-n el transfigurată. Cuvintele-n cuvîntul ce le ține și le dă sens puterea de-a zbucni, foc pulsator de galaxii, din sine! Cu prim și-ultim cuvîntul vieții vii, ca-n
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
duh, încă nu. În zadar te agiți. N-ai ales bine momentul. E prea multă primăvară-n văzduh. Și prea miroase noaptea a salcâmi înfloriți. Graba ta mă-nhibă, chemarea-ți mă sperie. Văzul, mirosul, auzul nu se pot dezlipi de materie atât de ușor. Cum nu poți desprinde ploaia de nor. Îți prețuiesc devoțiunea, ba chiar îți rămân dator cu... Dar... Dar bufnița, fâl-fâl! se izbea de sticla ferestrei, fâl-fâl! de perdea, de clanța ușii, de tavan. O, scapă acum, scapă
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
Liviu Georgescu Acest coșciug în care ne-am îngropat dorințele, vanitățile, răutățile, cară cerul sub capacul de plumb, peste tot ne saltă, poartă embrionul crescut în sacul de materie grea, dar 21 de grame de suflet ne ridică mai sus decât norii, sania ne poartă trupul și își pierde urmele-n zăpadă și, mai ușori, nu ne mai înșurubăm în pământul cu morți. Și știu asta pentru că tu nu
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
passiflora am turnat alcoolul tare ca focul tare ca focul Iadului alcoolul deși am știut că moartea cea mare va veni mâine din Asia Mică și tu te-ai chircit în creierul meu, Dumnezeule și mi-ai tras dinăuntru zgârciul materiei mele cenușii în crisparea ta tot mai lăuntrică de pe fundul oceanelor din întunecatul centru astral al creierului meu tu m-ai tras către tine și m-ai implorat prăbușit pe recile particule elementare eu sunt Domnul Dumnezeul tău în genunchi
Moartea cea mare vine din Asia Mică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6193_a_7518]
-
toate modurile în care se practică. Îmi închipui durerea. Sfîșierea. Despărțirea părului de rigoarea fină, molatică, a cărnii. Prăbușit. Prăbușit sînt în mine, acum, cînd scriu. În adînc. Prăbușit. Ajuns la fundul sacului. La fundul ochilor. De după care stă memoria. Materia vîscoasă, cenușie. Creierul. Un bebeluș rebel. Scuip viața. Viața sare din mine sub formă de mucusuri. Viața se aruncă în aer și cade pe pămînt. Trăiesc expectorînd. Mai mult expectorînd. Aruncînd sputa ca pe o dejecție a existenței. Cînd sînt
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
Pămînt ești și în pămînt vei merge, Dar de unde atîta liniște Cînd pămîntul a ajuns Un fel de groapă de gunoi Prin care scormonesc deopotrivă Șobolani și oameni ca noi Înzestrați cu două mîini Și cu două picioare Și cu materie cenușie ca pămîntul În care, într-o bună zi, Nu se știe ce sămînță aruncată aiurea Ar mai putea încolți. Vitrina cu sicrie Începe o nouă zi, ceru-i senin Dar strada e murdară și pustie. La colțul ei un
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
Miron Kiropol * Tot ceea ce am câștigat e suflul tău, Tot ceea ce am pierdut mi-a devenit inimă. Vino să-mi spui: iubitule. Vino cât mai am timp De a privi în materie Voluptatea ei de rugăciune. Mă sting fără să știu când, Mă sting în tine flacără și flamură. Sfântă vindecare, vrei să-mi împărtășești chipul Ce nu s-a făcut cenușă? Ochii mi s-au mărit De la pământ la cer, De la
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
fața lumii dincolo de înțelepciunile bucuroase dar el merge pe miriști de uraniu îngână liota unui timp de strajă se zăresc suburbiile cu inimi arse pe loc entelehia simte înțepătura de viespe și totuși vântul cu făclii în copcile furiei sfâșie materia mai apoi cu tandrețe ai privit panterele delirând prin savanele de morți anunțate să mai încerc o dată suferința și usus rei îți zici am privit ședeam toți în jurul pălămidei care scotea fum de slove și-ai zis acesta e soarele
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
prinsă viața omului. Iar Cioran, mereu mai radical decât prietenul lui, afirmă: Ar trebui să ne naștem bătrâni și, pe cât posibil, să rămânem așa". Din gama nemulțumirilor omenești legate de vârstă - noțiune care încurcă și descurcă existența la fel de mult ca materia ei primă, timpul - cele două ispite sunt, probabil, cele mai originale. Când scrii roman, când creezi lumi, lucrurile care-ți dau de furcă încă de la pornire sunt numele și vârsta personajelor. Trei și numai trei sunt vârstele care ies în
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
scara și merg mereu spre o țintă de lângă somnul tău tu mă vezi doar cu ochiul sintetic de după somn, cum migrez eu în apele formelor înspre splendoare și merg mai departe și-n cele din urmă adorm cu mâinile-n materia grea din viața de după lume trec pe lângă somnul tău, urc scara celor 72 de stări fiecare stare e-atâta agonie câtă splendoare. Anamneză mă trezește sângele; e mereu pe acolo pe unde eu dorm este el mesagerul care umblă pe
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]
-
Ștefan Cazimir Omul primitiv vîna pentru a avea ce să mănînce. Omul modern vînează ca să aibă ce povesti. " - Pentru ce să nu combatem erorile răspîndite în public de reaua credință sau de fanfaronada unora? De ce, chiar în materie de vînătorie, să nu hotărîm marginile posibilului?" Așa socoți că te-ar fi întrebat amicul domniei tale, dl. Constantin Cornescu, cel ce a scris Manualul vînătorului. Dar răspunsul i-l dăduseși mai din vreme prin povestea vulpii care risca să
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
Paul Diaconescu "...case dispărute, dar construite dintr-o materie unică, fragilă, trecătoare și indestructibilă totodată: Timpul. Timpul petrecut în ele. Timpul care s-a materializat în ele. Oare va reuși să le povestească pe toate? De ce? Pentru cine? Pentru propria lui desfătare și pentru a mai amâna, puțin, ultima
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
de „metafizică” spontană, nedesfăcută de reprezentările fizice. O atare poetică se exprimă cu remarcabilă energie în abordarea temei morții, căreia îi este închinat volumul la La plecare. Aci cotidianul e relativizat de factorul mitic, dar și acesta se încarcă de materia cotidianului, precum o patetică formă de continuitate a vieții ce nu se îndură a renunța la nimic din ce-i aparține. „Omul, la moarte, arată Lévy-Bruhl, în L’Âme primitive, încetează să mai facă parte din grupul celor vii, însă
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
apare hiperbolizarea umanului josnic, accentul fiind pus pe orificiile prin care trupul se revarsă în lume sau primește lumea într-însul. La antipodul idealului clasic pentru care corpul uman e incomunicabil, lipsit de orificii, grotescul prezintă, grație acestui schimb de materii, două trupuri într-unul singur, unul al morții, altul al nașterii: „în stînga, o făclie aprinsă. După/ dezlegarea de la sfînta/ spovedanie. O/ cioară ciugulește și cîrîie, mimînd atît de bine dezorientarea/ și tristețea. În spate,/ constrîngerile:/ dovadă// a ridicării întru
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
undele radio/ recepționate,/ undele emise acum zece miliarde de ani... Aici,// unde totul mi se lipește de piele,/ e o teamă/ atavică nedeslușită” (Pe la miezul nopții se aude gălăgie în pereți). În locul aneantizării, obștescul sfîrșit aduce o evoluție burlescă a materiei, un șir de monstruozități înveselitoare. Capul muribundului crește pînă la dimensiuni neverosimile, ocupînd tot spațiul înconjurător, în vreme ce fața i se micșorează, luînd forma unui bot, apoi forma unui cioc de cocoș care înghite o rîmă. Superstiției i se dă cu
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
Satul lui Stoiciu răspunde unui antimit. Transcendența e menționată doar ca un registru antinomic, atenția orientîndu-se către fenomenalul derizoriu, dacă nu de-a dreptul caricatural. „Metafizica” apare doldora de materialități, nu e decît un vis (cel mai adesea urît) al materiei. E cel mult un efort de spiritualizare eșuat: și vede chipul gălbejit în apa din/ găleata/ fîntînii, aplecat să bea cîteva înghițituri: «obiect/ netrebnic, asta sînt» - oare, în «mîna cui/»// Străpuns în inimă de sabia/ destinului, că el nu/ a
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
și a imediatei actualități. La fel de binevenită ar fi și o versiune mai restrânsă, de 500 de titluri sau chiar mai puține, o selecție severă de opere care constituie canonul estetic al literaturii române. Se poate imagina și o separare a materiei pe genuri literare. După cum alte colective de cercetare pot deschide alte șantiere pentru enciclopedii culturale ale medievalității românești, ale secolului al XIX-lea etc. Nu de proiecte ducem lipsă, ci de realizatori onești. Tocmai de aceea Dicționarul... coordonat de Ion
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
contemplă publicul cu ochii săi stoici, apar nenumărați viermi. După mai puțin de o oră, procesul de decompoziție animă, în mod neașteptat, imaginea. Realizez că este vorba de o scenă filmată accelerat și nu de reproducerea unui tablou. Natura moartă, materie vie care se descompune dar, în același timp, se poate recompune, reprezentând o serie de imagini digitale, raporturi matematice, coduri pure, pare eliberată de impuritățile materiei pieritoare. Acest joc de compoziție, decompoziție și recompoziție are loc într-un fost bufet
Un spectacol ciudat by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13172_a_14497]
-
vorba de o scenă filmată accelerat și nu de reproducerea unui tablou. Natura moartă, materie vie care se descompune dar, în același timp, se poate recompune, reprezentând o serie de imagini digitale, raporturi matematice, coduri pure, pare eliberată de impuritățile materiei pieritoare. Acest joc de compoziție, decompoziție și recompoziție are loc într-un fost bufet de clasa I din gara orașului Basel („Gare du nord”), situat la frontiera germano-franco-elvețiană, un fost restaurant în stil baroc industrial, cu mult lemn întunecat și
Un spectacol ciudat by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13172_a_14497]
-
Gheorghe Grigurcu Putem desluși cu suficientă ușurință în poezia lui Ilie Constantin o atracție-repulsie față de materie. Arghezian sub acest raport (însă fără nici o înrîurire formală), autorul Fiarei trăiește drama unui concret acaparant ce ajunge a se îndoi de sine, provocînd o similară îndoială a spiritului. Criza concretului e și criza spiritului, împovărînd o ființă scindată care
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]