1,879 matches
-
că eu, Aulus Vitellius, sunt guvernatorul Germaniei Inferior și că aici, la Colonia Agrippinensium, sunt considerat mai presus de un suveran? Băiatul încuviință. Un zâmbet ușor se desena pe buzele groase ale lui Vitellius, pe chipul cu obraji proeminenți și maxilare puternice. — Cum te cheamă? — Listarius, răspunse repede băiatul. Broboane de sudoare se adunaseră pe fruntea lui. — Ți-e frică? Ți-e frică de mine? Vitellius era întins pe un tricliniu din bronz, printre pături de culoarea purpurei și blănuri. Sprijinindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
alte râsete - și a ajuns sclav, ca noi. Flamma ridică mâinile spre cer în semn de victorie, râzând. Apoi se întoarse spre Valerius. — Dobitocule... Dă-te la o parte! — Eu? — Praf te fac! — Ticălosule! Valerius îl lovi cu pumnul în maxilar. Flamma se clătină amețit și încercă să riposteze, dar Valerius îl împinse și-l doborî la pământ, sări peste el și se așeză la capătul unei mese. Flamma se ridică și se apropie de el cu pumnii strânși, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
încuietoarele și întrerupătoarele funcționează aiurea și unde sirenele fac „tu“ și „hapa“ și au, au, au. Capul meu este un oraș în care diferite dureri și-au găsit domiciliu în diferite părți ale feței mele. O durere gingivală și de maxilar a lansat un atac concertat asupra regiunii mele vestice. Dincolo de parc, nevralgia a închiriat un apartament dublu în cartierul meu rezidențial din est. În centru, bărbia îmi trepidează, smucită în sus de fălcile pe care nu le mai controlez. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
rost de una mai bună? Chiar așa arăta Shakespeare tot timpul? Ți-ai fi putut închipui că oamenii care îi făceau reclamă ar fi trebuit să vină cu ceva mai atrăgător. Buza de sus țuguiată și moale, umflătura năroadă a maxilarului, ochii de babetă din mijlocul cearcănelor pietrificate. Și părul? Nu e criminal? Întotdeauna mi-am găsit un mare sprijin în William Shakespeare. După o ședere descurajantă în fața oglinzii sau după o vorbă rea de la vreo prietenă sau după o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
stătea la fereastră pe un scaun cu spetează dreaptă, cu un cearșaf pe umeri. S-a întors încet când m-a simțit că mă apropii. Părul roșcat era lipit de țeastă, gura umflată trăda pierderea unui element vital din poziția maxilarului. I-au dispărut fălcile, mi-am spus eu. Acolo se adunase toată vitalitatea lui. Banii, am spus eu. Unde sunt banii? Nu mai e nici un nenorocit de ban. Mi-am deschis mâinile spre cameră și mobila ei, spre computer, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am spus eu, și mi-am golit paharul. Nu e nimic rupt. Pare doar mai rău decât e în realitate. Trebuie să recunosc că arăta groaznic - ca o gușă vulcanică. Și mi se părea că fața îmi era sfâșiată de la maxilar până la ochi. Orice mi se putea întâmpla acolo. Am auzit scrâșnetul cartilajului când am închis gura. Aud zornăitul țesuturilor când întorc capul. Un căscat ar fi o idee proastă. O, chiar foarte proastă. Maxilarul e înșelător de tare la pipăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că fața îmi era sfâșiată de la maxilar până la ochi. Orice mi se putea întâmpla acolo. Am auzit scrâșnetul cartilajului când am închis gura. Aud zornăitul țesuturilor când întorc capul. Un căscat ar fi o idee proastă. O, chiar foarte proastă. Maxilarul e înșelător de tare la pipăit - cel puțin deocamdată - deși pare să fie altul, cu totul alta. Îmi va trebui o vreme să scap de durerea provocată de această rană. Dar și de cealaltă rană, cuibărită în suflet. — Înțeleg, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Flann Napoleon O’Toole mormăi în somn: — Nu în seara asta, Josephine. — Dolores, îl corectă ea rece. apoi adormi. Când își aminti, O’Toole sparse un pahar în mână. TREIZECI ȘI CINCI Elfrida Gribb, cea care asculta totul, luase o hotărâre. Maxilarul ei delicat se încleșta. Aștepta nerăbdătoare, dar hotărâtă, ca Vultur-în-Zbor să iasă din Elbaroom. El se târî afară din bar și se prăbuși imediat lângă zid. Capul i se legăna ușor. Oricine l-ar fi văzut l-ar fi considerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să fie acea frumusețe. Vultur-în-Zbor trebuia să se lupte cu el însuși ca să se poată uita în acei ochi fără să-și plece imediat privirea. Era frumusețea soarelui pe zăpadă, prea strălucitoare ca s-o privești. O perfecțiune orbitoare, tiranică. Maxilarul ei ferm, prelung și subțire era încleștat și împins în față, iar gura-i mare, mare, nu avea nici o urmă de zâmbet. Nasul scurt și drept era flancat de pomeții ca niște lame sau ca niște stânci albe și ascuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ce simt. Ceea ce e neobișnuit pentru mine. Tim mă aștepta deja la Capacul și Butoiul,un pub anonim la intersecția unor străduțe situate între clădirea Herald și strada Clerkenwell. Datorită așezării pe colț, fațada era puternic ieșită în față, ca maxilarul unui luptător, un aspect ilustrativ pentru atmosfera generală dinăuntru. Exista un pub mult mai interesant, chiar lângă Herald, cu podea neacoperită din lemn de brad, scaune înalte pictate în verde și cu nume de gustări populare înscrise pe tablele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lui, dar era rece ca gheața. Cum se face că vorbești o engleză perfectă? am întrebat, cu chef de vorbă. La o privire mai atentă am văzut că de fapt nu era atât de arătos; trăsăturile erau prea puternice, linia maxilarului prea accentuată. Tunsoarea scurtă o subliani în loc să mai diminueze efectul. Într-un mod pervers, asta îl făcea mai atrăgător. Nu mi se părea că seamănă deloc cu mama lui. De fapt, am fost crescut în Anglia. Mama s-a mutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
privire În care se putea citi și luciditate, și ironie. Piciorul Îi răspunse mișcând din mustăți. „Proteza rămâne aderentă, permițând vorbirea și masticația normale. Pernuțele se folosesc și În perioada de adaptare la o proteză nouă sau În caz de maxilar dificil, asigurând o aderență de lungă durată și rezolvând probleme severe de stabilitate...” De ce toți erau preocupați de stabilitatea danturii, dar nu se ocupau de tălpi? Tălpile, când atingeau podeaua, trebuia să nu se transforme În șalupe plutitoare. Picioarele le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aurie. Buzunarele, buzunărașele și mânecile, manșetele de la cămașă și cele de la pantaloni, ciorapii și maioul erau doldora de cărți. Fața sa pătrată, cu umerii obrajilor ieșiți În relief, Încadrată Într-un fir de bărbuță neagră care-i scotea În evidență maxilarul proeminent, nu se potrivea deloc cu mâinile sale albe, neașteptat de delicate, cu degete lungi și subțiri, care mânuiau cărțile (și zarurile) cu o măiestrie ieșită din comun. De fapt, Întreaga Înfățișare a lui Satanovski era un paradox. Nasul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din timp cu frecvențele de vibrație ale acestor pietre și cristale. RELAXAREA COMPLETĂ Efectuăm 3-5 respirații complete. Închidem ochii și ne focalizăm asupra corpului. Inspirăm și expirăm profund de câteva ori, după care relaxăm capul, pielea capului, fruntea, sprâncenele, ochii, maxilarul superior și inferior, relaxăm ceafa, mușchii cefei, relaxăm gâtul, partea din față, partea din spate, relaxăm mușchiul trapez pe toată suprafața sa, relaxăm umerii, mușchii umerilor, brațele, coatele, antebrațele, articulațiile palmelor, palmele, degetele. Relaxăm pieptul, mușchii pieptului, respirația devine ușoară
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
mai des cu mine. Elisa e doar o drogată prostuță care din Întâmplare știe unde sunt cele mai tari petreceri, atâta tot. Ticălosul! Avea tupeul să stea acolo și s-o facă pe Elisa drogată printre dinții ăia Încleștați, În timp ce maxilarul inferior Îi tremura atât de tare Încât părea legat la electrozi. Penelope știa o grămadă de lucruri pe care noi nu le știam - cum să Împacheteze cadouri, cum să scrie bilete de mulțumiri, cum se așază cel mai bine masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Împacheteze cadouri, cum să scrie bilete de mulțumiri, cum se așază cel mai bine masa pentru cină - dar era total În ceață când venea vorba de Avery, droguri sau Avery și droguri. Skye se Întoarse În sfârșit de la baie, cu maxilarul la fel de tremurător. DJ-ul schimbă muzica de la cea de atmosferă la OutKast, ceea ce păru s-o stimuleze pe Elisa să-i apuce pe Davide și Skye și să Înceapă să danseze pe banchete. Își desprindea rareori privirea de pe Philip, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pahar de apă minerală de la o stewardesă a cărei siluetă perfectă era pusă și mai bine În evidență de uniforma ei marinărească și l-am ascultat pe unul dintre piloți - care arăta și el ca un star de cinema, cu tot cu maxilarul dăltuit à la Brad Pitt - care ne dădea informațiile despre zbor. Era doar ușor enervant să examinezi atât pasagerii, cât și echipajul, și să-ți dai seama că toți cei implicați arătau de parcă ar fi ieșit dintr-un episod din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
umăr, dornică să-mi afișez public indignarea, dar am sărit efectiv Înapoi când tipul s-a Întors și s-a răstit la mine: —Ce mă-ta vrei? Nu vezi că sunt ocupat? Nu era Philip. N-avea accent britanic, nici maxilar dăltuit, nici zâmbet gen am-fost-unbăiat-foarte-rău. Spre marea mea surpriză, fața care se holba la mine, contorsionată de furie și enervare, aparținea altcuiva pe care-l cunoșteam bine: Avery. Falca Îi căzu când mă observă. —Bette, șopti el. —Avery? Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
urmă, zăcea întins cu fața în sus pe masa de inox. Era golit de sânge. Tuburile intestinale îi fuseseră smulse cu mușcături din stomac. Mușcăturile îi acopereau tot bustul, fără să se suprapună. Obrajii îi fuseseră crestați până la gingii și maxilar, iar penisul îi fusese retezat, inserat în cea mai adâncă dintre tăieturi și atârnat în așa fel încât prepuțul rămăsese prins între dinții încleștați, iar rigor mortis menținuse obscenitatea intactă. Danny izbucni: — O, Dumnezeule! Nu! Layman îi explică: — Ploaia i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
e desfigurat. Cum martorii nu-l descriau ca având vreo rană pe chip, desfigurarea putea exista undeva pe corpul său. Asasinul se credea urât și lega urâțenia lui de sex, de unde și crestătura făcută lui Augie Duarte de la obraz până la maxilar și ștremeleagul ieșindu-i din gură. O intuiție puternică, pur instinctuală, dar pe care o simte solidă: EL îl cunoaște pe puștiul hoț cu fața arsă, prea tânăr ca să fie asasinul. EL se simțea inspirat sau excitat sexual de diformitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fereastră, plictisiți că nu se simțeau deloc la largul lor, își ciuliră urechile, presimțind că se vor amuza pe socoteala lui Marinescu, vădit în mare încurcătură. Dar răspunsul întîrzia să vină. Marinescu își îndreptă nodul la cravată, își împinse apoi maxilarul inferior în afară, scoțîndu-și mărul lui Adam din guler și spuse stingherit: ― Dacă dumneata ții chiar atât de mult..., hai să le numărăm! ― Să le numărăm, coane Fănică! nu se putu abține Dragu, amintindu-ni-l pe faimosul Pristanda. După ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pentru haremuri și spintecau cu iataganele bărbații, dacă Încercau să se opună. Țara de Sus era, toată, un vaier mut. Voievodul văzuse totul, iar Alexandru nu-l Întrebase nimic, prinzând doar, cu coada ochiului, fragmente dintr-un portret al mâniei. Maxilarele Încleștate, ochii aproape ieșiți din orbite, obrazul alb, fără sânge, mâna dreaptă strângând convulsiv mânerul sabiei. Erau amândoi flămânzi și murdari. Cu o seară Înainte Alexandru o luase Înainte, spre un cătun alcătuit din câteva case risipite pe versantul abrupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ar fi atât de înfometat. Matahala, îmbrăcată într-o kurta curată, stă față în față cu o femeie, care pare exact opusul lui. El este impunător, solid, iar ea mai mult oase decât piele. Fața ei pare făcută doar din maxilare și globi oculari, brațele îi sunt fragile ca niște ramuri, mișcându-se spasmodic încoace și încolo, împovărate de greutatea aproape periculoasă pentru ea, a inelelor de aur. Are o dungă roșie de tikka pe frunte, la baza părului pieptănat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
puțin dezorientat când se vede într-o oglindă, observând că e îmbrăcat într-un halat de mătase roz, transparent, cu un fel de flori desenate pe el. — Nu-ți mai răsuci capul, îl repede Ma-Ji și Pran se trezește cu maxilarul strâns ca într-o menghină de degetele ei, în timp ce ... nu, nu se poate, ba da, este ruj. L-au dat cu ruj pe obraji și în jurul ochilor i-au desenat dungi de kohl negru. Încearcă să se zbată, dar este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
într-un cântec, ale cărui cuvinte sunt rostite într-o limbă pe care el n-o înțelege. Au voci ciudate, cântă răgușit într-un falset care-i zgârie urechile. Le examinează pentru prima oară. Au fețele late și comune, cu maxilare puternice și dungi groase de machiaj în jurul ochilor. Le evită din nou. Ore întregi stă și se uită în întuneric pe fereastra murdară de praf. Treptat, senzația de mișcare începe să-l liniștească. Zgomotul metronomic al pistoanelor, aerul schimbat; toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]