950 matches
-
și la reviste ale românilor din exil („Limite” și „Meridian”). Poezia pe care o scrie I. este una modernistă, marcată uneori de accentele unui neoromantism lucid, „controlat”, vădind alteori propensiuni expresioniste, o poezie însă cu precădere imagistă și totodată cerebrală, meditativă la modul parabolic. Un anumit vitalism ori energetism e temperat de o permanentă reflecție intelectualistă subiacentă. Trăsăturile definitorii sunt vădite încă din cartea de debut, în care elementele, vegetația, natura sunt mobilizate în construcții doar aparent alegorice, menținute într-un
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
tentă pamfletară e în fond pesimistă, trădând un spirit mai degrabă sceptic. De altfel, a tradus și maxime ale lui La Rochefoucauld (1855). Stihurile erotice, legate încă de gesticulația neoanacreontică (lacrimi și suspine, „delirul de amor”, durerea despărțirii), au accente meditative care par să vină din elegiile lui Lamartine. A debutat în proză cu un eseu intitulat Moarte („Albina românească”, 1841), poate o traducere, în care dispoziția cogitativă e străbătută de reflexe romantice (despre nestatornicia soartei, despre oameni - „năluci trecătoare”). Într-
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
veleități de dominație planetară îl răpește și îl înlocuiește cu o sosie pe secretarul Organizației Națiunilor Unite etc. După 1970 scriitorul nu a abandonat definitiv poezia, iar un nou volum de sonete, Desaga jucătorului de scrabble (2002), propune o lirică meditativă originală, construită în bună parte pornind de la un „pretext” ludico-lexical: experiența jucătorului de scrabble, ceea ce înseamnă joc, reflecție asupra cuvintelor etc. În tonalitate familiară, fără încruntări și fără afectare, aparent intimist și grațios artizanal, versul lui I. are de fapt
IURES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
sunt contabilizate cu sobrietate, dar aici funcționează o neinspirată tendință de coborâre a esențialului în cotidian, de unde și o impresie de vulgarizare întinsă peste zonele de viață investigate. Romanul Vitrina cu păpuși de porțelan este o compunere epică grațioasă, intermitent meditativă, transcriind povestea provincialului visător Mircea Severin, care imaginează scenariul unei iubiri perfecte și ireversibile. Pământul ispitelor-Delta aspiră la statutul de roman social, surprinzând realități la care participă numeroși trăitori din zona atât de particulară și de ciudată a ostroavelor Deltei
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
1. Mențineți o minte a Începătorului. Mintea vă afectează imediat și eficient cîmpul energetic. Pentru a elimina ideile preconcepute despre ceea ce va dezvălui testul abordați testarea energetică ca pe o practică de contemplare, Întrînd Într-o „minte a Începătorului” concentrată, meditativă. Dacă vă faceți griji că speranțele sau prejudecățile proprii sau ale partenerului pot influența rezultatele testului, următorul procedeu vă ajută să le dezactivați din punct de vedere energetic. 2. Dezactivați neurologic așteptările. Această procedură de dezactivare neurologică a ideilor preconcepute
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
să faci și tu asta. De pildă... chiar acum. Doar așa, să Înconjori o dată blocul. Vrea să eliberez locul! Am Înțeles. Atunci am să-i cînt În strună, dar nu la modul ostentativ. — O plimbare de douăzeci de minute, zic meditativă. Pare o idee foarte bună. Poate că mă duc. — Nu mai mult de douăzeci de minute, adaugă Suze repede. Fix douăzeci de minute. — Ok! zic. Plec chiar acum. — Bravo! Suze pare ușurată. Ăă... ne vedem... la un moment dat! — Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pe valea Suhăi, a Sabasei și a Bistriței, până la Broșteni. El își așterne impresiile într-un jurnal de călătorie în versuri, intitulat Călătoria me la munte. Dar numai exclamațiile lui de călător terifiat (sau, câteodată, în extaz), cu naive porniri meditative, nu fac un poet din acest modest stihuitor. SCRIERI: Călătoria lui Cupidon la pustiu, Iași, 1850; Călătoria la munte din 1833 a spătarului Gane, îngr. Gh. Ț. Kirileanu, București, 1909. Repere bibliografice: N.A. Ursu, Poetul moldovean Ienache Gane, ÎL, 1961
GANE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287160_a_288489]
-
însă transpusă într-un registru poetic minor, cu tonalități de romanță, duioase, fluide, muzicale, ceea ce face ca unele stihuri să fie puse și pe note. Poetul era, în fond, ca și prietenii săi I. Păun-Pincio și D. Anghel, un sentimental meditativ, atras când și când de detașarea ironică a lui Alfred de Musset ori de badineria lui Heine, din a cărui operă a și tradus. Avea, de asemenea, afinități cu Arvers, al cărui Sonet îl tălmăcește în „Lumea ilustrată” (1891). Meșteșugar
GHEORGHE DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287230_a_288559]
-
puțin structurate și mai puțin răspândite pe vaste arealuri umane. Un câmp de forțe: memoria colectivă Să vorbești despre „locurile memoriei” Înseamnă, fără Îndoială, altceva decât să contempli pasiv, ca În tablourile romantice Înfățișând diverse personaje oprite Într-o atitudine meditativă În fața unor ruine prestigioase, invadate parțial de vegetație. Ar fi vorba mai degrabă de organizarea unei expoziții care să cuprindă selecția cea mai reprezentativă din mulțimea picturilor Înfățișând asemenea scene de gen, ba chiar presupune și derularea atentă, analitică, a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
suflet ulcerat”, minte „bântuită și bolnavă” și care poartă pe „fruntea arsă” „tristețea ca un nimb crepuscular”. În rest, o serie de încercări de a fixa crâmpeie și momente din natură, în diferite ipostaze, preponderent descriptive, dar și cu inserții meditative. Acestea capătă o pondere mai mare în următoarele volume - Cireș amar (1967), Călător fără vâlvă (1969) -, în care sunt consemnate de multe ori simple gânduri, dispoziții, cugetări fără vreo relevanță deosebită - aspirația spre o existență echilibrată, calmă, armonioasă, senină, netulburată
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
elementele exotice și livrești dau culoare, ca și digresiunile și divagațiile. Melancolia, bine temperată, este întreținută de confruntarea cu duritatea lumii din afară. Trăirile lăuntrice, reflex al unor peregrinări nocturne, solitare, mărturisesc adesea ecouri bacoviene, filtrate însă de o rețea meditativă proprie. Versurile, melodioase, mai ales cele confesive, au un ritm subtil, fără contorsiuni și rupturi retorice. În acorduri melopeice, folosind o întinsă cromatică imagistică, poetul își destăinuie regretul după „existențele” sale pierdute, pendulând între realitate și vis. În ipostaza de
FATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]
-
Sidonius n-ar fi creștin, dat fiind că acele instrumente retorice erau considerate doar instrumente și nimic mai mult; sigur, suntem cu siguranță departe de severa angajare a lui Prudențiu sau a lui Paulin din Nola și chiar de poezia meditativă și de cea didactică pe care cultura creștină din Galia le elabora tocmai în cursul secolului al cincilea. Ansamblul operelor poetice ale lui Sidonius are așadar un caracter totalmente profan, iar grija exagerată, aproape sâcâitoare pentru formă, pentru limbajul prețios
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
află într-o continuă căutare a purității și a liniștii spirituale. În Alb pelerin, „poetul timid al lirei tandre” cântă în manieră vag simbolistă trecerea domoală a vieții. Cel de-al doilea volum, Efebul din lumină (1979), cuprinde o lirică meditativă, elegiacă, organizată după un principiu muzical, poetul încercând să devină un fel de glas firesc „precum pământul / care rostește frunzei”. Cu Limuzina de ceață (1982) se intră într-o altă etapă de creație: o poezie discursivă, nu totdeauna convingătoare, își
GOGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287304_a_288633]
-
Idila a XII-a, Neera) era modelul său. În schimb, „cercările” sale (erotică și elegie) sunt prozaice și comune, nedesfăcute din formele greoaie ale poeziei secolului al XVIII-lea. Ruinelor Cetății Neamțu are un pronunțat caracter ocazional, lipsindu-i accentul meditativ pe care îl pune în joc motivul ruinelor. H. deplânge decăderea morală a celor ce risipesc cu indiferență vestigiile unui trecut eroic. SCRIERI: Poezii, pref. M. Kogălniceanu, Iași, 1843; [Poezii], în Mumuleanu, Hrisoverghi, Cuciureanu, Scrieri alese, îngr. Il. Chendi, București
HRISOVERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287460_a_288789]
-
1938), suferă de o exprimare precară, ce anulează speranța autorului: „am îngropat un suflet într-o carte”, „ca să trăiască singur, mai departe” (Închinare). Culegerea de poeme în proză Cimitire (1920) nu depășește o banală nevoie de a fi liric și meditativ. În schimb, R. a reușit să atragă atenția contemporanilor ca autor de teatru, chiar de la debutul, în 1910, pe scena Companiei Dramatice Davila, cu piesa într-un act Femeile ciudate (scrisă în colaborare cu Al. T. Stamatiad), a cărei „ciudățenie
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
totuși multă vreme o lirică preponderent ocazională, semnând numeroase stihuri ce au exaltat în tonalități patetice teme civice de conjunctură. Scrisul său cuprinde registre variate, de la versul pur folcloric la cel de factură modernă. S-a realizat însă în lirica meditativă. Volumul Scrieri alese (1987) îi stabilește oarecum evoluția: autoarea se regăsește sub semnul a tot ce e valență autohtonă, a tot ce e sacru și etern. Mărturie elocventă stau poeziile din Aerul de taină (1995), cuprinzând spovedanii unde tendința de
ROSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289373_a_290702]
-
intrată în repertoriul Teatrului Național bucureștean (stagiunea 1898-1899), comedia Păcate (1901) și, cu totul neașteptat, piesa religioasă în versuri Isus, din care un fragment apare în „Noua revistă română” (1910). Amestecul de rigoare și fantezie, de mondenitate, dar și de meditative însingurări, remarcate de contemporani, gustul pentru pitoresc și obiectivitatea spontană, irepresibilă, fără teamă de „prozaic” și de nonliterar se regăsesc, aliate cu un umor spontan, în proza de călătorie, partea cea mai rezistentă a operei lui R., și care, de
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
sunt prinși de la bun început în insectarul scriitorului și ilustrează categoria la care acesta i-a obligat să evolueze: autorul „colaboraționist”, respirând prin nările sale fine realismul socialist (Începutul călătoriei), cadrul de nădejde din învățământul „progresist” (Caz disciplinar), savantul deopotrivă meditativ și pragmatic, perfect adaptat la regimul democrației populare (Doi intelectuali de rasă și Șoarecele B), ori intelectualul onest prins în malaxorul sistemului, acesta fiind figurat kafkian-birocratic (Bivolițele) sau marxist-educativ (Caz disciplinar). Povestirea Perpetuum mobile și, la un nivel artistic superior
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
prelins / c-o tristețe amară // și numai eu neștiut mai răsar / între goale ținuturi, / ca un amiaz timpuriu, fugar, / plin de mirări și de fluturi” (Amurguri cu coțofene și vânt). La ceas crepuscular, înfiorările, neliniștile ființei capătă o notă gravă, meditativă, elegiacă, stăpânită însă de un anumit echilibru lăuntric: „O fereastră cu licăr anemic / își reazemă fruntea de-un singur copac. Amurgul revine. Cuvintele tale / îngheață pe arbori. Disperarea lor mută / fulgeră aerul ca o sârmă ghimpată.// Cuvintele mele, mereu mai
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
disimulări. Fondul afectiv e o tristețe grea, un sentiment al damnării, exprimat fie nemijlocit, adesea în cadențe ce trimit la Lucian Blaga, uneori într-un melos cu inflexiuni folclorice, inclusiv de colindă, fie prin insinuarea lui în notații descriptive și meditative, intermitent cu tușe de „creion” arghezian. Laitmotivul acestui lamento continuu, bine temperat, derivă din condiția de exilat: „Aici sunt oaspete nu stăpân / din tot nimic nu e al meu / nici locu-n care nu rămân / nici bobul sec nici rodul greu
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
târziu, / pe locul acesta” (Un fragment din vârtej). Odată destructurată (și astfel dezvăluită) imageria poetică, autoarea procedează la o reînvestire a temelor și motivelor cu semnificație proaspătă, netocită încă prin uzul liric. Acest lucru e obținut printr-o decantare atentă, meditativă, a experiențelor, printr-o esențializare cvasimodernistă, ce ia la un moment dat forma extremă a unui fel de haiku de mare intensitate cerebrală: „Câteodată ar trebui să trag peste cap / acest punct / care se încăpățânează să nu mă îmbrace perfect
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
însă că Sidonius n-ar fi creștin, dat fiind că asemenea instrumente retorice erau considerate doar instrumente și nimic mai mult; sigur, sîntem departe de severa angajare a lui Prudentius sau a lui Paulinus de Nola și chiar de poezia meditativă și de cea didactică pe care cultura creștină din Gallia le elabora tocmai în cursul secolului al V-lea. Ansamblul operelor poetice ale lui Sidonius are așadar un caracter totalmente profan, iar grija exagerată, aproape sîcîitoare, pentru formă, pentru limbajul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
MARIA-ANA TUPAN (ÎN CONTEMPORANUL NR.1 IANUARIE 2017) DESPRE CARTEA VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT, (AFORISME) DE TEODOR DUME, de Teodor Dume , publicat în Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017. Apropiate prin conținut și atmosferă sunt anxietățile din poezia meditativă și din aforismele lui Teodor Dume (Azil într-o cicatrice, PIM 2015, Vitralii pe un interior scorojit, PIM, 2016). Dislocat din confortabilul sentiment, inventat de cartezieni dar absolutizat de moderniști, al supremației unui eu intens conștient de sine și care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
a luminii împletită în jurul trupului/ sau cea a umbrei suprapuse perfect/ pe ceea ce sunt în momentul/ în care singurătatea din interior/se dislocă și oscilează/ între propriile limite// ... Citește mai mult Apropiate prin conținut și atmosferă sunt anxietățile din poezia meditativă și din aforismele lui Teodor Dume (Azil într-o cicatrice, PIM 2015, Vitralii pe un interior scorojit, PIM, 2016). Dislocat din confortabilul sentiment, inventat de cartezieni dar absolutizat de moderniști, al supremației unui eu intens conștient de sine și care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
cu forme dialectale, el încearcă să autohtonizeze unele motive din romantismul german, folosind și procedee caracteristice lui D. Bolintineanu. În perioada studiilor în străinătate, se îndreaptă spre lirica de meditație. Subordonând poezia căutărilor sale filosofice, introduce și în pasteluri note meditative. În genere, utilizează imagistica obișnuită din lirica minoră a epocii, căreia încearcă să-i dea sensuri profunde. Folosirea frecventă a simbolului a făcut ca unele dintre versurile lui să nu fie apreciate decât în cercul Junimii. Preocupat de relația dintre
BODNARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]