2,843 matches
-
din perspectiva prezentului, această revoluție a eșuat, atunci care sunt vinovații? Filmul e impregnat de un umor negru, din categoria "a face haz de necaz". Certurile celor din studioul televiziunii ca și certurile casnice provoacă râsul, dar mai ales surâsul melancolic. Pentru că suferința oamenilor e alta decât vorbăria lor, o trăncăneală mai mult bucureșteană decât una de la Vaslui. Uneori comicul e ușurel, se fac bancuri ieftine, clișeele nu lipsesc și chiar nici plictisul, asta în prima parte a filmului. Apoi ritmul
Comedie neagră despre Revoluție by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9907_a_11232]
-
de inspirație rustică în curs aduce adesea noi nuanțe ale simțirii, fine aluviuni ale unei alte epoci ce contribuie la o configurare specifică a limbajului poetic. Vasile Muste, bunăoară, exersează pe o tramă a graficii expresioniste, cu trăsături de-o melancolică fermitate: : "închid cuvintelor ochii și ies afară pe urmele lor/ zace în patul meu primăvara și nu poate să moară/ pasărea care îmi crește din umăr nu știe nimic/ despre satul meu în formă de vioară// strig pe cărările ce-
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
margine de caiet "versuri dulci, de pildă / Către vreo trandafirie și sălbatică Clotildă", eroina lui Dimov este puternică ("masivă"), "ușor sașie", dar total dezinhibată. Cu înclinații mai degrabă spre vir decît spre femina, Clotilda preia inițiativa și îl seduce pe melancolicul "vîrcolac albastru". În Cină cu Marina, numele propriu conduce spre delicii culinare culese din adîncuri marine. Stînd de o parte și de alta a unei mese imense, în fața celor doi sînt etalate cele mai ciudate feluri de mîncare : "Meduzele roze
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
de la Bărbulești, din fericire nu și Hora Stacatto, obținîndu-se astfel cunoscuta specialitate "Original Music" avîndu-l drept DJ pe Erran Baron Cohen. Peste toate acestea se adaugă "intertexte" filmice răsfoite în grabă cu telecomanda, soap-opera, un sit-co-m precum Familia Bundy, ceva melancolic cu Arnold Schwartzeneger și o picătură voluptoasă de Baywatch, Borat îndrăgostindu-se iremediabil de eroina siliconată CJ (Pamela Anderson) etc. Așa cum ne declară și reporterul kazah, plecat să facă un documentar despre America și Visul american, iar acesta este filmul
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
aceea a cîinelui din ciclul Regele nebun, nu ocupă în preocupările artistului mai mult decît permite simplul interes de observator. Baba nu este, însă, un simplu observator, un pictor retinian supus spectacolelor capricioase din jur, ci o conștiință angajată, senin, melancolic sau patetic, în spectacolul continuu al destinului uman. Prin peisajul natural, prin imaginea citadină și prin natura statică în variantele ei amintite, pictorul se apropie decisiv de acea realitate, impunătoare din punct de vedere plastic și inepuizabilă ca registru moral
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
fost perioada comunistă o Siberie a literaturii, așa cum susțin unii dintre scriitorii foarte tineri de astăzi și nu numai ei? Un amplu și inedit răspuns la această întrebare, cu aplicație exclusiv în zona poeziei, oferă cartea lui Ilie Constantin, Entuziasmul melancolic. Considerat el însuși o mare speranță a poeziei românești de până la mijlocul anilor '70, când a emigrat în Franța, Ilie Constantin reface cu "entuziasm melancolic" (sintagmă oximoronică împrumutată, cum singur mărturisește, de la Giordano Bruno) climatul literar al unei epoci în
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
la această întrebare, cu aplicație exclusiv în zona poeziei, oferă cartea lui Ilie Constantin, Entuziasmul melancolic. Considerat el însuși o mare speranță a poeziei românești de până la mijlocul anilor '70, când a emigrat în Franța, Ilie Constantin reface cu "entuziasm melancolic" (sintagmă oximoronică împrumutată, cum singur mărturisește, de la Giordano Bruno) climatul literar al unei epoci în care efervescența creatoare se inhiba sub teroarea cenzurii, imaginația își trasa, aprioric, propriile frontiere, iar libertatea avea limite tot mai greu de înțeles, într-o
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
o poezie valabilă estetic, de mare diversitate tematică, scrisă de autori rafinați al căror nume ar putea face cinste celor mai exigente antologii. Iar eșantioanele care ilustrează fiecare temă supusă analizei demonstrează cu asupra de măsură valabilitatea acestei afirmații. Entuziasmul melancolic este o carte de critică literară care datorează mult gustului, sensibilității și experienței lirice ale poetului Ilie Constantin. În mod firesc, selecția temelor și a poemelor este una subiectivă, în rezonanță cu opțiunile autorului în spațiul poeziei. În general comentariile
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
din capul locului. Sunt numeroase, în istoria recentă și mai îndepărtată a poeziei cazurile de poeți astfel veniți pe lume, literar: gata, fără preocuparea de a-și ameliora mijloacele de expresie, deja singuri față cu destinul lor..." (p. 190). Entuziasmul melancolic, de Ilie Constantin este simultan un eseu critic și o minunată antologie de poezie. Este cartea unei generații poetice de excepție, nevoită să facă față unei perioade istorice, deloc prietenoasă cu adevăratele valori ale literaturii. Cum ar fi arătat poezia
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
paralele. Ceea ce prima realiza în filigran, cu vîrful penelului, ajunge, prin gestul de tip eroic al lui Boca, partener nemijlocit, aproape vivant, pentru orice privitor atent. Prin chiar această conciliere a unei sensibilități delicate cu mișcarea amplă, monumentală, a contemplației melancolice cu impulsul prometeic, de o amplitudine creatoare plină de patetism, Ilie Boca este un singuratic, pînă la urmă, în pictura noastră de astăzi. Așa cum un singuratic este chiar în propria sa pictură, pentru că pluridimensionalitatea lumii pe care a construit-o
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
găsit în puține magazine din lume. Știm în schimb că încurajează inițiativa privată, că nu i-a plăcut niciodată circul, iar pe timpul lui Ceaușescu a stat numai la cozi ce au avut legătură cu arta. Unele pagini sînt amare sau melancolice (despre meseriile care dispar, de exemplu), altele, impregnate de spirit ludic. Bibliotecile și muzeele ocupă un loc privilegiat. Căutarea unui apartament e o aventură stresantă; pagini pe aceeași temă, într-o tonalitate diferită, am întîlnit în jurnalul lui Julien Green
Cultura și spectacolul vieții by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/9061_a_10386]
-
imaginației cu idei variate. Întrucât experiența peisajului are consecințe importante pentru cunoașterea din experiență, parcul englezesc poate să înnobileze sufletește pe cel care se plimbă în el, dacă a fost creat în așa fel încât atmosfera diferitelor tipuri de peisaje (melancolic, sumbru, voios, pastoral, idilic, măreț etc.) să provoace o succesiune de sentimente. De aici comparația cu catharsis-ul teatral: privitorul trece în cursul unui spectacol prin atâtea sentimente și senzații, încât iese purificat și înnobilat. În epocă, dorința de a
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
un chip în plină lumină, cu ochii profunzi și cu o expresie în care severitatea și blîndețea se contopesc. Cele cîteva accente de umbră, distribuite circular în jurul feței, scot și mai puternic în evidență luminozitatea plastică a portretului și măreția melancolică a modelului. Exactitatea desenului, valorația subtilă a suprafețelor și sugerarea detaliilor fără mari eforturi descriptive, trimit viziunea acestui desen către acuitatea stilistică și către laconismul expresiv ale lumii nordice. Dacă în Autoportret-ul din adolescență pictorul cultiva o oarecare ambiguitate
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
plus, ele conferă filmului o notă de artificialitate nenecesară, îi răpesc un pic din prospețime. Poate că Brad Pitt credea că-i dă gust. Nu lipsește din bucătăria Disney nici feeria, fără ca întregul spectacol să miroasă a Disney Land, momentele melancolice fiind alternate cu cele vesele, astfel încît să ai timp să-ți ștergi o lacrimă. Avem încropit și un mic restaurant șobolănesc față cu cel clasic, only for men (and women), dar și o mulțime de picanterii locale, care nu
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
evident, extins, de portretul plastic al artistului așa cum reiese el din pictura sa. Indiferent cărui gen convențional i-ar aparține imaginea și în ce sistem de semne a fost ea realizată, artistul este tot timpul o prezență voluntară, imperativă chiar, melancolică sau, nu de puține ori, zguduită de patetism și atinsă de frigurile disperării. Iar înlăuntrul său, acest autoportret global este ritmat de autoportretele propriu-zise care urmăresc pas cu pas adîncirea în vîrstă și sugerează, în compensație, o anume eliberare din
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
este vorba de portret sau de peisaj, de compoziție sau de natură statică, de scena de gen sau de imaginea ceremonială, organizarea lumii, ordinea ei evidentă și chiar o anumită complicitate cu eternitatea intră în categoria numitorului comun al imaginii. Melancolic sau nu, revoltat și eroic sau mîhnit și întunecat de compasiune, Baba este acum stăpînul unei materii ordonate și al unei lumi, atît cît se poate, sigure. Chiar dacă nu întotdeauna fericită, ba din contra, de cele mai multe ori surpată în sine
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
de sub control ca și desenul, povestea se spune pe măsură ce se editează, racoursiurile în viața reală sunt absorbite de forța pe care o au imaginile, de viața lor paralelă. Regizorul construiește autoreferențial pe canavaua unui eșec în dragoste o tulburătoare istorie melancolică în imagini, încercînd să prindă inefabilul, toate momentele, într-un film. Adaptarea ca și Public Spaces (Spații publice, Olanda, 2006) al lui Martjin Veldohen sunt filme de graniță între ficțiune și animație, subtile și neliniștitoare, reflexive, cu o filosofie proprie
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
moarte, nu a trupului, ci aceea a sufletului. Regizorul a exclus examenul moral, redînd personajelor forța propriilor lor instincte, dintre care cel matern iese învingător. Izgnanie (Exilul, Rusia, 2006) de Andrei Zvyagnitsev proiectează drama într-un peisaj de o frumusețe melancolică, relegînd cu tradiția tarkovskiană a tăcerilor prelungite și a spațiului care vorbește în locul personajelor aflate într-o relație aproape simbiotică cu acesta. Fiecare act dobîndește greutatea aproape mistică a unei irecuperabile fericiri, a unei perpetue damnări. Frumusețea locurilor și inocența
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
mult prea slabă, fără instinct de conservare, într-un regim comunist puternic, în expansiune - un stângist naiv rătăcit într-un regim sever de extremă stângă. De ce se lasă atunci atât de ușor înfrânt? Răspunsul e simplu. Pentru că e prea moale, melancolic și resemnat într-o epocă optimistă și rigidă. Anticarul Brummer îi explică foarte limpede nepotrivirea de caracter dintre Chiril și epocă: "un ins care nu era cinic, sau pur și simplu redus, ar fi fost cel mai dezarmat, cel mai
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
de-a face cu un zăpăcit, dar satisfacția de a găsi un țap ispășitor (deci o victimă inocentă, o pradă ușoară, pe care să o sacrifice) e mai puternică decât bunul simț. Chiril Merișor este, indubitabil, un om de stânga, melancolic, dubitativ, dar generos și inteligent, devenind, tocmai datorită calităților lui intelectuale văzute ca defecte periculoase, victimă a unui regim de extremă stângă. El nu știe asta, nu face această disociere (între stânga moderată, democratică, și extrema stângă, dictatorială), dar prozatorul
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
de a forma tineri, de a deveni lider al unei "opoziții", al unei grupări care să lupte sub comanda sa, reprezintă reflexe condiționate ale adevăratei autorități pe care Camil Petrescu o caută în lumea literaturii: Prin delicatețea condeiului, prin frumusețea melancolică a subiectului, prin analiza subtilă a cîtorva momente simple altfel, Adela e desigur o operă de frunte a scrisului românesc. Totuși, de ce Ibrăileanu nu a putut-o scrie decît cînd Ultima noapte... a autorizat acest soi de cărți? Termenul autorizat
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
troienite în vaier: poate că nu mai sunt, scânceau abia auzit, sunt oare frigul ițindu-se alb? și am simțit flacăra lui, în mine făcându-și culcuș, ca o plantă cu rădăcina tăiată. umbra din cuvânt dimineață cu gât subțire și melancolic de lebădă, nu vreau să treci neauzit în oglinda tulbure a zilei. piatră cu gust de răcoare, nu vreau să te încingi în febra diurnă. cântec cu suflet de libelulă, nu vreau să te sfârșești într-un țipăt de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
este o instituție în care ambiția alesului ar fi să devină director sau președinte. Să admitem că a ajuns. Numai că instituția în cauză este, din punct de vedere istoric și economic, victima unui destin meschin, lipsit de agresivitate, prea melancolic sau delăsător. Și atunci domnul director se revoltă și o incriminează: instituția e de vină. Or, cultura unui popor nu poate fi o instituție ierarhică; nu se pot face clasamente între poeți, cum spunea Nichita Stănescu, altminteri „cel mai bun
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
un truism? Astăzi, globalizată și dincolo de ceea ce înseamnă ca industrie a Răului, pornografia mai poate fi definită și astfel: purgatoriul iubirilor căzute și iadul singurătăților imbecilizante. Doamne - nu lăsa omul să biruie!" Aspra judecată este urmată de un haiku trist, melancolic, un fel de balsam sufletesc ce prelungește judecata cu instrumentele poeziei: "...tac-tac metrou-n/ noapte; stații pustii și/ dama ce cască..." Dincolo de acest consistent grupaj de panseuri dublate de haiku-uri, volumul mai cuprinde meditații despre Dumnezeu, om și lume
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
modelele exterioare se topesc în devoțiunea interogației. Peisajul și natura statică, portretul și compozițiile cu personaje trăiesc, și se devoalează încetul cu încetul, în aceeași magmă cromatică și în aceeași aspirație către autoexprimare. Privită în dinamica ei, această pictură, simultan melancolică și plină de energii subterane, urmărește lupta încrîncenată pe care conștiința artistului o angajează cu stocul de imagini aparent identificabile în exterior. însă nici imaginea interioară și nici aceea obiectivă nu se impun definitiv în exercițiul reprezentării. Zbârnea cultivă deliberat
Ieșirea din haos - artiști basarabeni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9506_a_10831]