4,697 matches
-
Dacă profesional n-a fost vorba de o ruptură, căci Matei Călinescu avea în momentul exilului, în 1973, o carieră universitară în urmă, din punct de vedere lingvistic și spiritual a fost o sfîșiere: "am abandonat prietenii, idei, bucurii și melancolii, inclusiv amintiri, pe care le-am regăsit mai tîrziu, mult schimbate, irecognoscibile aproape, întorcîndu-mă după 1989".l Cel mai mult i-a lipsit în America posibilitatea de expresie extrauniversitară. Căci, de fapt, mărturisește profesorul, el s-a simțit întotdeauna un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
Mălăele - într-o ipostază a vulnerabilității artistice mai puțin cunoscută - și Nicolae Urs - care face un rol de o mare delicatețe și sensibilitate - Actorul și Sufleorul, Svetlovidov și Nikita Ivanîci privesc înapoi cînd cu mînie, cînd cu mîndrie, cînd cu melancolie. Și beau. După ce prologul apropierii dintre ei s-a încheiat și Vasili Vasilici s-a liniștit că Nikitușka va rămîne pînă la sfîrșit - care sfîrșit? al sticlei?, al lui? - se intră treptat și tot mai emoționant în noapte. în amintiri
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
sclipirile de extaz, oboseala ("strig țară/ m-ai orbit țară/ Lume m-ai sleit lume/ mă torn în cubul mic/ al unui zar/ să mă odihnesc" (Cursa ) între lucruri bolborositoare și viclene oglinzi, se pierde și se recucerește, cu matură melancolie, ades ironic și câteodată placid, într-o neostoită spunere. Istoricul literar, apreciindu-i echilibrul și puterea, l-ar situa în continuarea înnoitorilor interbelici, cu vagi răsunete din Blaga și Arghezi, aflându-i prea puține înrudiri cu poeții epocii sale, ceea ce
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
iubitorilor de poezie bună. Articolele lui au incipit-uri frumoase, nici abrupte, nici prea diluate, care dau larghețe unor "exerciții" elaborate , deseori, peste nivelul cerut, îndeobște, unor cronici: "Ironiștii sînt, pe inima lor adevărată, niște melancolici. O pulbere fină de melancolie, adesea strînsă în șiruri vizibile, ce luau spontan turnura versetului, a însoțit permanent verva critică a lui Mircea Zaciu.", "Literaturii române, zice tot mai multă lume, nu-i merge chiar bine în anii din urmă. Naturi mai simțitoare și cu
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
amprenta unui "stil al pământului ca un sigiliu al creației" de oriunde, stil răsfrânt diferențiat - după cum arată autorul - în Divina comedie, Antigona sau Miorița. Un fond tracic se perpetuează în panteismul poeziei noastre populare și în sentimentul cosmic al destinului. Melancolia eminesciană a intrat în rezonanță cu "lumea în eternă unduire". Specificul frumosului românesc se exprimă în "ideea unduirii", imprimată într-o "viziune dionysiacă a lumii". Aceasta e, în mare, articulația și finalitatea demonstrației lui Dan Botta. Un ritm al spațiilor
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
dar în care se află rădăcinile identității individuale și colective. Memoria este salvatoare, dar este și sursa nostalgiei, a insatisfacției, a durerii și a pesimismului, în măsura în care evocă degradarea și moartea ("ploaia galbenă" și "zăpada"), de care ea însăși este amenințată ("melancolia anilor" se extinde asupra amintirilor și "transformă încetul cu încetul memoria într-un peisaj straniu și fantomatic" (La lluvia amarilla - Ploaia galbenă), pînă ce "putrezesc în mlaștina timpului amintirile". Interesul lui Julio Llamazares pentru problematica centrată pe tema memoriei s-
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
nu vor rămîne becheri se vor căsători. Balurile mascate vor hotărî pe mulți căsătoriți să pornească jalbă de despărțenie". La fel procedează Constantin Călin referitor la alte noțiuni la care a apelat Bacovia precum tîrgul, orașul, mahalaua, cafeneaua, crîșma, pustiul, melancolia, plictiseala, nevroza, visul etc. Nu avem a face cu o investigație fastidioasă și nici cu una care iese din rama subiectului de bază, cum s-ar putea închipui, ci cu o ofensivă informativă în virtutea convingerii că "mai multă informație înseamnă
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
nobilă a sferelor înalte. Precizia cu care își conturează versul, siguranța și străduința deosebită au dat naștere unor sonete impresionante, al căror glas pătrunde prin pânza nemărginirii și străpunge ecourile sfinte care vin să-i aline sufletul. Adăpostit la streașina melancoliei, își sutură aleanul cu versuri încântătoare, cultivate din dorinți arzătoare. Biruința sa este învingerea timpului și spatiului cu o îndrăzneală neobișnuită. Temerile sale s-au scuturat în anotimpurile tăcerii și doar curajul îl poartă spre împlinire, motivându-l și înălțându
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
Te întâmpin în Tine!”), cunosc angoasa existențială (“albul vorbește-n rugăciuni/ cu o iubire de durată/ întâi către Dumnezeu/ apoi către Hazard/ că m-am întâmplat pe Pământ”), scandează stilizate strofe folclorice, dar, mai presus de orice, degustă reveria, visul, melancolia discretă și profundă. Precum în această memorabilă mărturisire lirică: “am lăsat crinii în camera de alături/ dimineața i-am regăsit tare departe-n lumină/ m-am întrebat după care ornic or fi mers/ după care nord cardinal/ de-au mișcat
CULEGĂTORII DE FLORI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382688_a_384017]
-
din buget e de proveniență franceză; 55% sînt fonduri românești; producătorul român dominant e Cristian Comeagă (Domino Film). S-ar putea ca, bine distribuit, Filantropica să fie un mare succes de public: nici un moment de plictiseală, "bogăție-sărăcie-sex", umor în cascadă, melancolie subterană, telenovelă și postmodernism - orice spectator, din orice categorie de public, are ce găsi în film. E vizibilă, în Filantropica, plăcerea lui Nae Caranfil de a filma și de a jongla, inteligent, cu "aluzii" pentru inițiați; filmul pare că a
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
îi vezi fața netedă, zîmbetul neîntrerupt, mersul totdeauna domol, vorba totdeauna potolită, ușor glumeață". Și iată-l pe profesorul de română, dl Berechet. "Dl Berechet e un profesor bătrîn, dar nu bătrînețea îl caracterizează. Nici sfaturi, nici gesturi venerabile, nici melancolii, ci neobosit, filologia. Nu cred că a trecut vreodată o jumătate de oră fără să explice originea vreunui cuvînt. Vorbește tot timpul, singur sau cu orice i-ar ieși în cale, gata să dea noi explicații. Și în timp ce vreun dascăl
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
același timp, se topește în pasta unui lirism de basm de tip Agopian. Târgul unei Spanii dintr-un timp medieval neprecizat forfotește de personaje pitorești de la iscoade, vagabonzi, pitici și trubaduri până la fețele regești ale palatului. Dincolo de ironia fină și melancolia de poem bine dozată, există un puternic contrast în atmosfera romanului care potențează definitoriu expresivitatea textului. Mizerie cruntă, sărăcie, boli necruțătoare, mirosuri pestilențiale ale nesfârșitelor gropi de gunoi, crime, șobolani, hoituri, vagabonzi, colportori, condamnați la moarte, prostituate ("viața urmează legile
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
schimb filmul unui european (Lasse Hallström, Chocolat) a avut încasări de peste 70 milioane de dolari, sau filmul altui european (Roberto Benigni, Viața e frumoasă) peste 60... Iată, "în meseria noastră nu se pot aplica rețete", recunoaște, cu o umbră de melancolie, Jack Valenti, cu aerul lui de gentleman altoit pe un bătrîn șnapan: Afacerea noastră rămîne, la urma urmelor, un mister"... Totul depinde de filme. Și toate filmele depind de producător...
La umbra producătorilor în floare by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16087_a_17412]
-
Simona Tache Melancolia e preludiul dorului. Distanțele apropie inimile. Ca și în viață, în dragoste, adevărul e relativ. Supremă moștenire ce-o putem lăsa urmașilor este amintirea. Culmea lenei: să se plângă cineva de efortul de a mânca. Și în natură, abundentele sunt
Minime si cugetari de Marin Voiculescu –episodul 3 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19806_a_21131]
-
Simona Tache Inaugurez, astăzi, 18 martie 2009, stimați telespectatori, o rubrică de știri inventate. Lucrurile arată în România anului 2009 atât de aberant încât orice cretinătate ai inventa, tot pare plauzibilă, așa că e momentul s-aducem împreună un prinos de melancolie găinii care năștea pui vii în anii ’90, sub supravegherea directă a lui Ion Cristoiu. Săraca găină, azi n-ar mai băga-o nimeni în seamă decât dac-ar naște pui vii de câine sau de elefant... Câte trei, că
O bătrânică şi-a donat o parte din creier unui hamster by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19988_a_21313]
-
Timișoara. Unul dintre fanii săi timișoreni e Gabi Doina, „a fost coleg cu mine la grădiniță, acum e aviator la Timișoara“. Ultima cantare pe o scenă timișoreana s-a petrecut recent, cu multă distracție, filtrată totuși printr-o undă de melancolie în Clubul The Note. Sală clubului a fost de fapt pretext, rampă de lansare a publicului înspre miraculoasă lume a muzicii de toate genurile. Ioan Gyuri Păscu interpretează cu talent și succes orice gen de muzical. „Am cântat toate genurile
Agenda2003-20-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281029_a_282358]
-
ca un măr/ căzut sub bancheta din spate a troleibuzului” (p. 16); „pentru că numai marea și vara sunt sfinte” (p. 25). Majoritatea memorabile, funcționând ca poeme în sine, fără ambiții descriptive. Spuneam că nu tematic trebuie să evaluăm aceste imagini. Melancolia conținută în ele funcționează în locul a ceea ce altădată la Sociu era tranzitivitate. Nu e întâmplător că probabil cel mai frumos astfel de „raport” stabilește o stranie conexiune (îmi vine s-o numesc „corespondență”) cu memoria: „E interesant cum ne începem
În arcane de pădure by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2797_a_4122]
-
Francisko, acesta ar fi resemnarea. Departe de tipul entuziast, învolburat, care se livrează viitorului ori măcar se răfuiește patetic cu prezentul, poetul e un pasiv, un contemplativ dispus a alcătui (cum sună titlul volumului d-sale de bilanț), Compendii de melancolie. Dar rezerva d-sale conține urmele energiei reprimate. Ele se aștern în text precum urmele de sînge ale unui rănit care se retrage. Avem a face cu o pasivitate care a absorbit dureros acțiunea refuzată, mixînd-o cu o postacțiune neliniștitoare
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
sofism” (Ne-rușinare). Traumatizat de propria-i făptură, cu totul remarcabilul poet care e Kocsis Francisko se reabilitează în schimb în oglinda textuală, care, în opoziție cu ce-a pățit Dorian Gray, îl prezintă idealizat, purificat. Kocsis Francisko, Compendii de melancolie, colecția Opera Omnia. Poezie Contemporană, Tipo Moldova, 2013, 570 p.
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
a debutului mi se pare elocventă. În tonalități împrumutate încă lui Dimitrie Anghel, dar mai energice și cu o sensibilitate lingvistică mai pronunțată, întrezărim poezia ce urma să fie scrisă decenii la rînd. Pillat avea să lupte mereu cu o melancolie fără leac, să privilegieze la nesfîrșit decorul autumnal. Ce îl împingea pe tînărul aflat în splendoarea fericită a celor 18 ani și promis unui destin glorios să se înscrie prematur în tabăra celor sceptici și învinși? Vom afla mai tîrziu
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
18 ani și promis unui destin glorios să se înscrie prematur în tabăra celor sceptici și învinși? Vom afla mai tîrziu răspunsul. Sonetul transcris dezvăluia, în scriitură încă naivă, cifrul poeziei pillatiene, un cifru de descurajare victorioasă, de îmbătare cu melancolie. Curînd, poetul va modifica sonetul clasic construind o formă specifică, tot mai frecventă în poezia sa de maturitate: poezia cu patru strofe, fiecare de cîte patru versuri, scrisă de obicei în amplul alexandrin românesc. Odată cu volumul Pe Argeș în sus
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
mor la paris într-o zi cu ploaie (...) el spune Doamne,/ îndepărtează de la mine păhăruțul acesta/ în care a scuipat deja moartea” (lunetistul). Ori o repliere în pictura lui Rousseau le Douanier, cu acea concretețe a detaliilor animalier-vegetale care trădează melancolia pură a posibilului imposibil: „afară țîrîitul interminabil al ploii în ierburile savanei,/ țipătul gîrliței cu ciocul galben în palmierul de rafie,/ trăncăneala șacalilor sub arborele-cu-cîrnați -/ în ciuda umezelii pătrunzătoare/ toate iuțesc melancolia/ unui foc negru stătut.// aprinse altă țigară,/ altă rămășiță
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
Douanier, cu acea concretețe a detaliilor animalier-vegetale care trădează melancolia pură a posibilului imposibil: „afară țîrîitul interminabil al ploii în ierburile savanei,/ țipătul gîrliței cu ciocul galben în palmierul de rafie,/ trăncăneala șacalilor sub arborele-cu-cîrnați -/ în ciuda umezelii pătrunzătoare/ toate iuțesc melancolia/ unui foc negru stătut.// aprinse altă țigară,/ altă rămășiță a timpului” (ziua de lucru). În fine, poetul se compară cu un cal, precum în pictura lui Franz Marc, care de la o vreme nu înfățișa decît cabaline. O figură neomitologică, de
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
volum viu, polemic în intenție - cum bănuiesc că a fost gândit, lumea, deci, a scriitoarei, are ceva carbonic, de răceală resemnată. Nici măcar rememorările pozitive nu vindecă hotărât starea de inconsistență afectivă. Există incandescență în portretistica Martei Petreu, dar și infinită melancolie. Firește că cititorii fideli ai Martei Petreu știu că nu e nimic nelalocul lui, căci poezia ei, la fel excelentul roman, stau sub semnul unei sofisticate poetici a morbideții. Biblioteci în aer liber subliniază, dincolo de toate, destinul unei scriitoare care
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
o greutate surdă și constantă, care devine aproape o obișnuință. Un element al tradiției - acel adevăr care numește lucruri și înscrie ființele într-o devenire - „durerea noastră surdă și amară”, cum ar zice T. Arghezi -, concentrat într-un eon al melancoliei, îndurerînd existența în devenirea acesteia, dar ferind-o de pieire. Dacă Dinu pune acel diagnostic pruncilor lui, nu o face pentru că ar simți sau ar intui un sfîrșit al lui sau al familiei lui... După rostirea unui asemenea adevăr, își
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]