4,239 matches
-
Mihuț, Ion Caramitru, Eran Sela, Lia König, Ana Blandiana. Costel Safirman și Leon Volovici aduc, în Orientul Mijlociu, un imens serviciu culturii române și memoriei culturale a evreilor originari din România. Ei păstrează intacte rădăcinile românești ale evreilor născuți pe aceste meleaguri și oferă călătorului român ajuns la Ierusalim șansa regăsirii unei comunități care cândva dădea farmecul cartierelor Bucureștiului și târgurilor noastre de provincie.
Memorie și cultură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9626_a_10951]
-
se recăsătorise cu un bărbat cumsecade ce-i acceptase și copiii) o scrisoare și caietul cu povestirea celor petrecute cu mai bine de o jumătate de secol mai înainte, prin anii '30. Cum persoanele implicate și evenimentele comentate țineau de meleagurile natale, la bătrînețe, înaintea sfîrșitului pe care și-l simțea aproape, Mintonia găsise mai potrivit să nu lase notațiile autobiografice în țara de adopție, propriilor copii, rupți demult de rădăcinile lor sarde, ci nepoatei Itriedda, de care se despărțise cînd
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
învățase foarte devreme să scrie și să citească. Mai tîrziu va considera că singura minune din viața ei fusese învățătura. Deși prefera să-și petreacă timpul în deplină libertate, băiețoasa Mintonia răspunsese din primul moment îndemnului învățătorului venit de pe alte meleaguri, mînat de crezul apostolatului. Realizase pe dată dimensiunile prăpastiei ce-i separa pe consătenii ignoranți de dascălul idealist, pe care în cele din urmă, perfid, cu o răutate gratuită, îl alungaseră. Ulterior, pe cînd frecventa în comuna vecină școala, Mintoniei
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
ca un zid prăbușit. Charlot constată cu timpul că erau prea mulți oameni pe drum ca el să atragă în vreun fel atenția celorlalți. Pe toate drumurile Franței oamenii își căutau calea spre casă venind din lagăre, din ascunzători, de pe meleaguri străine. Dacă cineva ar fi putut privi Franța din înaltul cerului, cu ochiul lui Dumnezeu, ar fi văzut cum o armată de particule minuscule se mișcă neîncetat, ca firele de praf, pe tot întinsul țării. Când ajunse înapoi acasă, simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mă întorc din drum nici mort!” Si a plecat ca o vijelie. Mătușa Rarița continua să strige cu disperare: „In ce pustietăți mergi? Nu le cunoști limba. Nu cunoști pe nimeni. Te-i pierde de foame și de sete pe meleaguri străine. Ai scăpat de glonț și poți să mori cu bună știință și nevinovat. Ce ți-o făcut blestemata ceea de rusoaică? Nu mai sunt fete în sat? Slavă Domnului. Numai tu nu vrei să le vezi...Intoarce te, dragul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
păcate, n-am putut să vă spun prea multe din cauza timpului infim alocat nouă, ne aflăm în orașul Angers, din centrul Franței, sau din nord-vestul Franței, după niște cercetări mai recente, unde un conațional, inginerul Ionel Frunză, cunoscut pe aceste meleaguri și ca Lionel Frunza - (cântă) A ruginit frunza din vii și rândunelele-au plecat -, scuzați-mi acest scurt intermezzo liric, dar sunt realmente emoționat, unde-am rămas? A, da, conaționalul nostru, cunoscut, din câte am reușit să aflăm, și ca
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o parte, face o reparație cuvenită unei bresle pe care cărțile lui M. Ghițulescu (despre dramaturgi și despre regizori) a ocolit-o; apoi, amintește nume celebre care au scris despre teatru, redemonstrînd că ocupația cu pricina a apărut, pe aceste meleaguri, cu multe decenii Înainte de ...Cristina Modreanu și Mihaela Michailov. În treacăt fie vorba, universitarul ieșean a dat, În numai doi-trei ani, trei volume importante, care au cerut documentare, nu glumă și atitudine, nu povestire: e dificil să scrii, aproape... În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
prea multe și nu avem aici răgazul să le comentăm. Mă pasionează Însă, de decenii, judecățile lui Solomon („și tu ai dreptate!”, sau Cercul de cretă caucazian - dramatizată de Brecht). Revista ComunIQue: Credeți că există posibilitatea să Învie pe aceste meleaguri modus vivendi al interbelicii? Bogdan Ulmu: Mi-aș dori cu ardoare! Dar, lucid vorbind, nu cred. Revista ComunIQue: Ce piesă ați dori să puneți În scenă Înainte de sfârșitul lumii? Bogdan Ulmu: Revizorul de Gogol; Rața sălbatecă a lui Ibsen; Ivanov
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cu pânze late, acostezi cu ușurință pe un mal prietenos, ești întâmpinat de câteva veverițe-călugăr, unele chicotesc, altele se roagă solemn, ele ți-o iau în față, fac tumbe, îți arată pe unde să îți îndrepți pașii pe acest nou meleag. nouă deasupra: te lași condus la singurul edificiu al acestei insulițe, pe care în rest sunt numai flori și plante, care ți se pare ca o grădină, aproape o grădină botanică în toată puterea cuvântului, este o bisericuță foarte frumoasă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cei ce știu a scri-încă puțini-pomenesc de Poiana Sării dintre apele Doftanei și Telegii sau de „sarea de la Mislea“. Se află că Bukur din Câmpina face negoț cu sașii brașoveni. Pentru acești negustori localnici cum și pentru cei veniți din meleaguri megieșe sau din țări mai depărtate, stăpânirea orânduiește aici popas pentru vămuire... Un jurnal cu adrisant Al doilea caiet al jurnalului începe tot cu un fel de dialog interior al călugăriței de la Dealu. Dacă până acum călătoria noastră a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
anotimp al anului, și-a intitulat o carte dedicată puștimii cu un titlu incitant: ,,Mică e vacanța mare!" Și iar venea toamna... Timpul își torcea nestăvilit din nesfârșitul său ghem anotimpurile și o dată cu ele număra și zilelele trăitorilor de pe aceste meleaguri... 3 P rofesoara Simona Deleanu trecea în această urbe drept o figură ștearsă, cunoscută doar de elevii săi și de părinții acestora, în perimetrul restrâns al unei circumscripții școlare. În acest oraș mic de provincie erau semnalate rar evenimente culturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să plece acasă cu sacoșa goală. Circula ideea că fericiții cumpărători își petrecuseră toată noaptea în preajma magazinului cu pricina. Nu trebuia să fii psiholog ca să deslușești pe fețele triste, obosite, ridate, că zâmbetul și bucuria de plinătate fugiseră pe alte meleaguri, dincolo de fruntariile orașului și chiar ale țării. În școală domnea o atmosferă de bună-ziua, fără a fi sesizată cimentarea unor relații care să depășească preocupările didactice obișnuite. Încă de la începutul anului școlar, la această unitate de învățământ fuseseră repartizate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
familiei, fără doar și poate. Povestea ei ne-a impresionat până la lacrimi, În ziua când a venit la cabană, căutând ceva de lucru. Se născuse undeva În nordul Moldovei, Într-o familie cu mulți copii, așa cum era “datina” pe acele meleaguri familii cât mai numeroase și cât mai sărace. Crunta sărăcie le determina pe bietele fete să se mărite devreme, pe la șaisprezece-șaptesprezece ani, cu cine se Întâmpla, să le ofere un adăpost și un trai puțin mai bun decât cel de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și comuniune cu natura, cu pământul care asculta tăcut și răbdător zbuciumul inimii mele și pentru fiecare lacrimă aprinsă , năștea, pentru ochii mei Îndurerați ( darnic și misterios), maci roșii, ca focul ce ardea tăinuit, În sufletul meu. Am revenit pe meleagurile natale după ce, sub talpile mele, s-au năruit altare, speranțe și crezul În ziua de mâine. In anul 2005, am publicat primul volum de versuri, la editura Timpul, Iași (Fata sihastra). Fericirea am exprimat-o Într-o singură frază: "Din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din zona Moldovei (H., jud. Iași), zonă de altfel atât de frumoasă, dar unde sărăcia devenise o „modă”. Pitorescul deosebit, mănăstirile, reprezintă un punct turistic atractiv. Mai mult decât atât, mari scriitori, poeți, compozitori au văzut lumina zilei pe aceste meleaguri care au fost surse de Încântare și inspirație: Alecsandri, Eminescu, Bacovia, Creangă, Sadoveanu, Enescu ș.a. Și chiar acum când scriu, parcă aud râsul cristalin, nevinovat, al unei copile ce țopăia desculță prin băltoace, după ploile calde de vară, pe ulița
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cochet, ospitalier. Dunărea și-a deschis larg brațele - pentru a mă primi cum se cuvine. Am păstrat cu sfințenie jurnalul, În care Îmi notam ades, Întâmplările fericite sau mai puțin fericite, așteptările, frustrările, iluziile unei zile trecute. Am revenit pe meleagurile natale după ce, sub tălpile mele, s-au năruit altare, speranțe și crezul În ziua de mâine. Fiul meu, V.-M., după terminarea liceului, avea să părăsească țara, luând drumul pribegiei (Anglia ), unde s-a stabilit până la urmă ( Birmingham) . Și dintr-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mută în satul Dahnovici, comuna Bobeica, din același raion, unde continuă activitatea didactică, în cadrul Liceului Teoretic Bobeica. Din anul 2002 emigrează cu familia în Spania, unde, trăiește și în prezent, bucurându-se de realizările celor apropiați, dar, totodată, ducând dorul meleagurilor natale, moldovenești, la care din când în când revine, micșorând la propriu distanțele geografice, dar, mai ales, la care revine și se reîntoarce cu amintirea cea nestinsă de trecerea incomensurabilă a timpului, cu tandrețe și nostalgie, încărcată de credință și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
țări atât de bogate, cu oameni atât de ospitalieri. Că nicio țară din lume nu este mai bogată și mai frumoasă ca aceasta, și nicăieri în lume nu găsești oameni mai deștepți, mai buni și mai harnici ca pe aceste meleaguri. Că peste tot, în această țară, curge lapte și miere, numai că dușmanii poporului ne împiedică să le vedem", spunea cu vehemență, la televizor, Comunistul cu Față Umană. Atunci, după Marea Revoluție Mondială, s-a declanșat un mare hohot de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
puternic cu umărul, că aproape se prăbuși la pământ. Se uită în jurul ei și nu-și amintește unde se află. Cel care a izbit-o o înjura vârtos. O ia la vale cu sentimentul straniu că a călătorit pe alte meleaguri, căutând ceva, ceva a cărui sens îi scăpa. De ce se simțea atât de nefericită? Avea un soț rafinat, care putea fi confundat cu un soț ideal, avea doi băieți deștepți, sănătoși, era șefa celei mai bune orchestre din țară. Nimeni
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
le mărturisească soților Georgescu intenția sa, avocatul se hotărî să întreprindă o escapadă în tabăra calangiilor de la marginea orașului. Era o frumoasă zi de duminică. Când ajunse în lunca înverzită, dimineața încă mai râdea înveselită de cântecul păsărelelor împânzite pe meleagul împrejmuitor. Soarele vărsa binevoitor din căldarea sa aur topit, bucurând făpturile cuvântătoare și necuvântătoare ale lui Dumnezeu. Doar un vânt ușor înfiora firele de iarbă ca pe un alint în pragul începutului de nouă zi. Corturile înșirate ca mărgelele pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lângă dumneavoastră. Dacă veți avea nedumeriri privitoare la cele ce se întâmplă, să mă întrebați! Și bulibașa făcu acel semn mult așteptat de începere a ritualului, după toate cerințele datinilor, așa cum o făcuseră moșii și strămoșii lor veniți de pe depărtatele meleaguri ale Indiei. Oamenii șatrei constituiți în grupuri vesele, au început să cânte și să joace, însoțindu-și pașii și cântecele de gesturi ale mâinilor, mlădieri ale trupurilor, trăind la cea mai înaltă temperatură, cu toată intensitatea, bucuria evenimentului. Mireasa, îmbrăcată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ca acesta să se deruleze primul, în dimineața aceea. Era procesul prin care familia inginerului Alexandru Georgescu voia să-și redobândească fiul, pe Vișinel, care trăise timp de aproape 12 ani în șatra bulibașei Iorgu Stănescu, bine cunoscut pe aceste meleaguri. Judecătorului îi trebuiră câteva minute pentru a stabili ordinea necesară bunei desfășurări a procesului, avertizându-i pe turbulenți cu evacuarea din sala de ședință. În cele din urmă mulțimea se liniști. Începu procesul. Completul de judecată ascultă cu atenție cele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ca de obicei. Apoi intră în casă ducând cu el tot întunericul de afară, de parcă în casă nu ar fi fost destul... După o noapte în care toți ai casei, excluzându-l pe Vișinel, fuseseră purtați de pegași nestruniți pe meleagurile unor gânduri nedeslușite, dimineața, se despărțiră de un pat în care visele nu-și făcuseră culcuș și liniștea nu venise ca o pasăre așteptată la cuibul ei. Soții luară un mic dejun la repezeală și ieșiră cu grijă pe ușa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe care se așeză cu grijă în fața fetei, privind-o cum soarbe, fără nici o tragere de inimă, câte un pic de lapte, uitând de multe ori să muște și din pâine. Mama o studia, dar gândurile ei alergau pe alte meleaguri numai de ea știute. - Gata, mamă, putem începe? - Mai stai un pic, simt nevoia să mă mai odihnesc câteva clipe. Iar m-a încolțit durerea aceea, și-și puse mâna în dreptul inimii. - Atunci să renunțăm la prăjitură. Ce mai este
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de pe fața globului terestru, invadat de viața care curge, și tot curge, și tot curge fără noimă, fără ca ea să mai sesizeze acest fapt. Vama Era ultima zi din vacanța anului respectiv, și a doua, după revenirea în țară, de pe meleagurile englezești, unde soțul ei depunea, de câțiva ani, o muncă aproximativ grea, la o fermă de porcine, dar, câștiga bine, ca să fie mulțumiți, el și familia sa. Turista noastră, că așa o s-o numim, cu toate că numele din buletin era altul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]