439 matches
-
sativa, Leguminosae) extras din părțile aeriene ale plantei, care nu au fost transformate în săpunuri în cursul procesului de saponificare Agent de întreținere a pielii Butanonă Solvent Substanțe prezente în stare naturală, mierea, secreție zaharoasă acumulată și stocată de albinele melifere Emolient/umectant/agent de hidratare Mel Extract este un extract obținut din miere Agent de hidratare Melaleuca Alternifolia Oil este uleiul obținut prin distilare din frunzele arborelui de ceai, Melaleuca alternifolia, Myrtaceae Agent antimicrobian Melaleuca Cajaputi Extract este un extract
32006D0257-ro () [Corola-website/Law/294764_a_296093]
-
reprezentată de resturi ale fostelor păduri, care ocupaseră suprafețe importante în împrejmuirile Călărașiului, specii ca stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora), frasinul (Fraxinus excelsior), mojdreanul, mărul și părul pădureț, etc. Prin plantații s-a intrdus salcâmul (Robinia pseudacacia) care reprezintă o bază meliferă importantă, motiv pentru care se cultivă din ce în ce mai mult și în gospodăriile populației, precum și în parcurile municipiului. Subzona de baltă este mai deosebită geobotanic, fiind formată din specii mezofile, higrofile, halofile și de nisipuri. Aceste asociații vegetale își datorează existența condițiilor
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
de insecte ele sunt acum crescute în crescătorii, cu scopul de a poleniza suficient plantele din câmpuri, livezi sau sere la stadiul de floare. Insectele produc de asemenea și substanțe utile, cum ar fi miere, ceară, lac și mătase. Albinele melifere au fost crescute de oameni mii de ani pentru miere, deși polenizarea culturilor de aceste albine este tot mai importantă pentru apicultori. Viermii de mătase au influențat foarte mult istoria omenirii, drumul mătăsii a stabilit relații comerciale între China și
Insectă () [Corola-website/Science/300051_a_301380]
-
află mușețelul sau romanița, coada șoricelului, plătăgina, pirul, coada calului, pelinul urzică, traista ciobanului, troscotul, trei frați pătați, urzica moartă roșie, bolbura rostopasca, acestea fiind folosite atât în medicina tradițională cât și în terapeutica modernă. În afară de aceste plante există plante melifere care favorizează dezvoltarea în zonă a apiculturii. Ciupercile comestibile întâlnite frecvent pe locuri umbroase din păduri și terenurile îngrășate cu gunoi de grajd sunt mânătarca, ciuperca de bălegar, bureții, ciuciuletele, sbârciogul. În zonă pasările și animalele sălbatice sunt numeroase, prezentând
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
995 care se ocupau cu agricultura. Albinăritul este o ocupație arhaică practicată de locuitorii așezărilor de la izvoarele Ilișuei sub forma vânării familiilor de albine sălbatice, sau a creșterii domestice, după metode primitive sau moderne. Deși dispune de o bogată bază meliferă, apicultura este practicată și astăzi exclusiv pentru nevoi casnice. Existența unei bogate și variate faune cinegetice a favorizat practicarea celei mai vechi ocupații umane, vânătoare (cu capcane sau arme de foc). Până în 1918, scoarța de copac bine mărunțită era întrebuințată
Molișet, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300884_a_302213]
-
995 care se ocupau cu agricultura . Albinăritul este o ocupație arhaica, practicată de locuitorii așezărilor de la izvoarele Ilișuei sub forma vânarii familiilor sălbatice de albine, sau a creșterii domestice, după metode primitive sau moderne. Deși dispune de o bogată baza melifera, apicultură este practicată și astăzi, exclusiv pentru nevoi casnice. Existența unei bogate și variate faune cinegetice, a favorizat practicarea celei mai vechi ocupații umane: vânătoarea cu capcane sau arme de foc. Până în 1918, scoarță de copac bine mărunțita, era întrebuințata
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]
-
și dăunători, adaptabilitate la condiții diferite de climă, fiind prășitoare, lasă terenul curat de buruieni, constituie o bună premergătoare pentru multe plante, valorifică bine îngrășămintele organice și minerale, reacționează foarte puternic la irigații, coeficient de înmulțire foarte mare, importantă plantă meliferă și medicinală, prin cantitatea mare de polen pe care o produce. Porumbul are efect împotriva stresului. Este bogat în vitaminele din grupa B, mai ales în vitamina B1, care are efect asupra funcționării sistemului nervos, a mușchilor, a inimii și
Porumb () [Corola-website/Science/299125_a_300454]
-
Albina neagră europeană (), denumită și albina neagră este o subspecie a albinei melifere europene, Apis mellifera. După sfârșitul ultimei glaciațiuni, cu circa 10.000 de ani în urmă, numai albina neagră a reușit să plece din sudul Franței spre ținuturile din nordul Europei. Astfel a devenit singura albină care trăiește la nord de
Apis mellifera mellifera () [Corola-website/Science/308763_a_310092]
-
, sau albina meliferă asiatică (sau albina meliferă estică), este o specie de albine melifere din sudul și sud-estul Asiei, din țări precum China, India, Japonia, Malaysia, Nepal, Bangladesh și Papua Noua Guinee. Această specie este o specie soră a "Apis koschevnikovi", și amândouă fac parte
Apis cerana () [Corola-website/Science/308779_a_310108]
-
, sau albina meliferă asiatică (sau albina meliferă estică), este o specie de albine melifere din sudul și sud-estul Asiei, din țări precum China, India, Japonia, Malaysia, Nepal, Bangladesh și Papua Noua Guinee. Această specie este o specie soră a "Apis koschevnikovi", și amândouă fac parte din același subgen ca
Apis cerana () [Corola-website/Science/308779_a_310108]
-
, sau albina meliferă asiatică (sau albina meliferă estică), este o specie de albine melifere din sudul și sud-estul Asiei, din țări precum China, India, Japonia, Malaysia, Nepal, Bangladesh și Papua Noua Guinee. Această specie este o specie soră a "Apis koschevnikovi", și amândouă fac parte din același subgen ca și albina meliferă (europeană) vestică, "Apis mellifera
Apis cerana () [Corola-website/Science/308779_a_310108]
-
o specie de albine melifere din sudul și sud-estul Asiei, din țări precum China, India, Japonia, Malaysia, Nepal, Bangladesh și Papua Noua Guinee. Această specie este o specie soră a "Apis koschevnikovi", și amândouă fac parte din același subgen ca și albina meliferă (europeană) vestică, "Apis mellifera". În sălbăticie, preferă să-și facă cuib în spații mici, cum ar fi trunchiurile de copaci căzuți la pământ. La fel ca și albinele meliferă vestică, albinele din specia sunt uneori domesticite și utilizate în apicultură
Apis cerana () [Corola-website/Science/308779_a_310108]
-
este mai mică, deoarece formează colonii mai mici. În medicina polulară, ceara obținută este folosită pentru a trata și vindeca răni. "Apis cerana" este gazda naturală a acarianului "Varroa jacobsoni" și a parazitului "Nosema ceranae," doi dăunători serioși ai albinei melifere europene. Coevoluând cu acești paraziți, " A. cerana" s-a expus cu mai mare precauție decât "A. mellifera", și și-a dezvoltat un mecanism eficient de apărare împotriva "Varroa", împiedicând acarianul să devasteze coloniile. În afara acestui comportament de apărare împotriva Varroa
Apis cerana () [Corola-website/Science/308779_a_310108]
-
și și-a dezvoltat un mecanism eficient de apărare împotriva "Varroa", împiedicând acarianul să devasteze coloniile. În afara acestui comportament de apărare împotriva Varroa, comportamentul și biologia acestei specii de albine (cel puțin în sălbăticie) sunt similare cu cele ale albinei melifere, "Apis mellifera". (clasificare după Engel, 1999).
Apis cerana () [Corola-website/Science/308779_a_310108]
-
compuse, sunt poligame și au culoarea verzui. Fructele sunt disamare cu aripi întinse, orizontale. l este un arbore cu lemn alb și tare, cu scoarță roșiatică, care crește frecvent în câmpie și în regiunea de deal. Jugastrul este un arbore melifer. Lemnul dur de jugastru este folosit în industria mobilei, la confecționarea de unelte agricole, căruțe, mânere de scule și instrumente de desen.
Jugastru () [Corola-website/Science/307759_a_309088]
-
cm fiecare. Fructul sau este o capsula, acoperită cu o coaja verzuie, de dimensiuni relativ reduse. Preferă o climă temperata, cu ierni blânde și veri răcoroase, fiind prezent în special în zonele montane și cu climat oceanic. Este o plantă melifera. Frunzele" "verzi, sunt compuse din cinci frunze mici, ușor păroase pe partea inferioară, sunt așezate opus pe ramuri. Florile" "sunt albe cu pete gălbui, spre maturitate ele devin roșiatice, acestea sunt așezate în vârful ramurilor, grupate în inflorescențe mari, și
Castan sălbatic () [Corola-website/Science/306531_a_307860]
-
1986). În literatura europeană a fost menționată de Réaumur care a studiat în 1740, relația acesteia cu albina melifera. În anii 1920 mai mulți autori au studiat ciclul de viață al acestei specii. Păduchele se regăsește pe bondari, pe albinele melifere, și într-un număr mai mare pe mâtci (Smith 1978). A fost introdusă din Europa în Statele Unite cu primele familii de albine melifere trimise. se comportă ca o comeseana a albinei Apis mellifera. Trăiește pe corpul albinelor și le fură
Braula coeca () [Corola-website/Science/307948_a_309277]
-
mulți autori au studiat ciclul de viață al acestei specii. Păduchele se regăsește pe bondari, pe albinele melifere, și într-un număr mai mare pe mâtci (Smith 1978). A fost introdusă din Europa în Statele Unite cu primele familii de albine melifere trimise. se comportă ca o comeseana a albinei Apis mellifera. Trăiește pe corpul albinelor și le fură mâncarea din gură. Braula se hrănește cu lăptișor regurgitat de către matcă. Se poziționează în așa fel încât să poată "gâdilă" matcă pentru a
Braula coeca () [Corola-website/Science/307948_a_309277]
-
familia Rutaceae, care apar începând din regiunile temperate până în regiunile tropicale ale Asiei. În țările anglo-saxone în care se cultivă, sunt cunoscute ca Euodia, Evodia, sau Bee bee tree. Înflorește după patru, cinci ani și este de două ori mai melifer decât salcâmul, deoarece se obțin 3000 kg miere la hectar. Nu necesită o îngrijire specială, fiind aclimatizat destul de bine la clima din România. În primii doi ani are nevoie de protecție, deoarece nu rezistă sub -15° -20°. Poate fi găsit
Tetradium () [Corola-website/Science/307986_a_309315]
-
tipul de androceu, se poate face o grupare a genurilor din această familie în următoarele subfamilii: - Subfamilia Sophoroideae, cu androceu dialistemon (cele 10 stamine sunt libere). Genul Sophora cuprinde numeroase specii lemnoase sau erbacee, cultivate pentru valoarea lor ornamentală sau meliferă. Au frunze imparipenat-compuse, florile sunt alb-gălbui, iar pe tulpini și pe ramuri nu au spini. S. japonica L. (salcâm japonez) este un arbore înalt pînă la 25 m. Această specie conține în florile sale rutină, care are proprietatea de a
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
prin cca. 100 specii erbacee, cu frunze trifoliate și păstăi (spinoase sau nespinoase) mai lungi decât caliciul. M. sativa L. (cu flori albastre-violacee) și M. falcata L. (cu flori galbene) sunt două specii furajere foarte importante, dar și valoroase plante melifere. Genul Trifolium (trifoi) este prezent în flora României prin 41 specii spontane și cultivate. Păstăile sunt mai scurte decât caliciul. Crește în toate etajele de vegetație, având mai ales valoare furajeră. Ex.: T. repens L. (trifoi alb), T. pratense L.
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Schreb. (trifoi mărunt, cu flori galbene) etc. Florile de trifoi se pot utiliza pentru acțiunea lor expectorantă, diuretică și antidiareică. Dintre speciile lemnoase, în România crește, cultivat sau subspontan, Robinia pseudacacia L. (salcâm), originar din America de Nord, cu valoare forestieră, ornamentală, meliferă, medicinală, dar mai ales antierozională și de fixare a dunelor de nisip. Este un arbore cu lujeri spinoși (stipelele sunt transformate în 2 ghimpi puternici), cu frunze imparipenat-compuse. Florile au corolă albă, sunt grupate în raceme pendule și conțin robininâ
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
toxice, iar mierea rezultată poate fi toxică pentru oameni (psihoactivă). Toxina din această miere conține glucoze toxice cum ar fi (andromedotoxină, graianotoxină, ericolină, scopolomină, hiosciamină, gelsemină). Aceste substanțe care sunt toxice pentru om nu au nici un efect asupra albinelor. Albinele melifere au puține gene pentru receptorii gustului comparat cu alte insecte evoluate, de mărime similară, cum ar fi cele aparținând ordinului Diptera (care include muștele și țânțarii). Din această cauză albinele au o nevoie scăzută de a depista și învăța toxinele
Miere () [Corola-website/Science/303566_a_304895]
-
primii oameni au luat miere de la albine din cuiburile construite în copaci sau în alte locuri. Colectarea de miere din cuiburi sălbatice se efectuează până în prezent, cu excepția regiunilor unde a fost înlocuită total de apicultură. Erau vânate cuiburile de albine melifere (Apis) și speciile mari de albine care nu înțeapă (Meliponinae). Nu numai omul a fost un vânător al cuiburilor de albine, ci și unele mamifere ca cimpanzeii care au fost observați folosindu-și mâinile sau bețe pe care le introduceau
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
al cuiburilor de albine, ci și unele mamifere ca cimpanzeii care au fost observați folosindu-și mâinile sau bețe pe care le introduceau în cuib pentru a le scoate unse cu miere. Cea mai veche dovadă arheologică asupra vânatului albinelor melifere (Apis mellifera) este un desen de pe o piatră din epoca mezolitică care a fost găsit în estul Spaniei și datează din perioada 6000 î. Hr. În acea perioadă, nu la mult timp după ultima Eră glaciară care a avut loc la
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]