607 matches
-
într-o creație literară fără vreo legătură vizibilă cu "realitatea" subiectivă a experiențelor personale. Prezența ascultătorului-spectator teatralizează de fapt narațiunea, obligând povestitorul să-și pună în scenă jurnalul și să joace, din nou, comedia dragostei, și încă în cel mai melodramatic mod cu putință 130. Pe scurt, măcar două sunt motivele pentru care utilizează Lovinescu procedeul "manuscrisului găsit" sau al "povestirii în ramă": 1. refuzul confesiunii și, implicit, tendința de obiectivare a discursului "personal"; 2. sensibilitatea aparte față de teatru și melodramă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
indecizia inițială a lui Lovinescu, care va oscila o vreme între o literatură de tip mimetic-naturalist și una de factură expresiv-melodramatică (la momentul dramei De peste prag), sfârșind prin a opta fără șovăire pentru formula din urmă (dovadă: lectura în grilă "melodramatică" a lui Zola însuși). Cu alte cuvinte, dacă "esența" ("conținutul", "sufletul", "viața") literaturii e de natură tragică, expresia sa literară trebuie să ia forma (teatrală) a comediei. De fapt, toate bucățile din volum ilustrează un același gen de conflict (aparență
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a "exercițiilor de digitație" din intermezzo-ul nuvelistic. Într-adevăr, în proza scurtă autorul lui Bizu nu adâncește psihologia personajelor (inexistente în afara "rolului" prescris), în schimb consemnează o serie de topoi meniți a scoate în relief nuclee narative cu potențial melodramatic. Iar melodrama, nu trebuie uitat, are la bază un model actanțial care ilustrează însuși procesul de funcționare a psihicului uman, reclamând identificarea cathartică și receptarea textului ca structură nedecompozabilă 146. Rămâne de văzut dacă și în ce măsură va izbuti Lovinescu să
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
vreme psihologia eroului se vede modelată de niște forțe exterioare, acționând în maniera unui mecanism compensativ, programat a soluționa fără pic de efort, după niște procedee prestabilite, ecuația vieții interioare. De altfel, prin chiar geneza și poetica sa de natură melodramatică, romanul lovinescian corespunde întru totul categoriei "romanului începuturilor", adică acelui "gen oedipian" care, "în loc să reproducă o fantasmă brută după regulile stabilite de un cod artistic precis, imită o fantasmă deja romanțată (s.n.), o schiță de povestire care nu este numai
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lui Lovinescu, romanul apare deci ca o structură mobilă, configurată prin amplificarea neîngrădită a unei "forme interne" (a "conținutului" psihic) făcute să genereze, la rândul său, forma exterioară, dimensiunea estetică stricto sensu. În cazul romanului, această "formă a conținutului" e melodramatică/ psihologică par excellence, fiindcă orice reprezentare ficțională se construiește pe un tipar teatral (id est pe "imitația unei fantasme deja romanțate"), melodrama constituindu-se, după cum afirmă cercetătorii cei mai credibili, ca o "precondiție de natură semiotică a romanului"154. Nu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Or, dacă romanul (i.e. romanescul) nu este, la rândul său, decât o formă elementară de lectură a vieții, și dacă lectura presupune dramatizare, atunci orice cititor ajunge inevitabil să perceapă viața ca pe un roman și să aibă conștiința "caracterului melodramatic al existenței" în genere 157. Apoi, cum melodrama trăiește preponderent din elementul senzațional, devine explicabil și procesul de "absorbție diegetică din partea spectatorului"/ cititor, și efectul de hic et nunc158 pe care îl presupune receptarea unui astfel de text-spectacol. De asemenea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fie de ampla frescă socială din Mălurenii. Și totuși, nu-i greu de sesizat, la modalitatea aceasta de construcție narativă Lovinescu a ajuns mai degrabă intuitiv, grație metodei sale de lucru descrise mai sus, metodă tributară, la rându-i, imaginației melodramatice care-l îndemna să "romanțeze" documentul, istoria, evenimențialul. Ținând cont și de observațiile privind procesul de transpunere și exteriorizare a "formei conținutului" (adică a "ficțiunii elementare"/ "fantasmei deja romanțate" supuse analizei, pe urmele lui Freud, de către Marthe Robert), rezultă că
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
unul singur: textul- oglindă Din perspectiva evoluției în timp a literaturii lovinesciene, momentul de grație îl reprezintă sfârșitul deceniului al treilea, când criticul își însușește, după cum am menționat, o metodă de lucru foarte productivă, configurând o poetică originală, de natură melodramatică, axată pe amplificarea repetitivă, "în serii" succesive de episoade, situații și personaje-tip, reductibile în ultim resort la clișeu. Descoperirea filonului romanesc coincide, așadar, cu aproprierea unui procedeu tehnic (serialitatea) furnizat de inspirația contopirii primelor două romane de tinerețe (Aripa
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o nouă etapă în literatura lovinesciană, în care se înscriu toate acele creații "cu sens complet răsturnat" "mutația" respectivă vizând abandonarea criteriului subiectiv-autobiografic, de jurnal intim (ilustrat în notele de călătorie), în favoarea obiectivării pur literare, determinate de tehnica romanțării/ teatralizării melodramatice. Altfel spus, așa cum "eul" lovinescian se manifestă, o dată cu dogmatizarea impresionismului juvenil, în maniera auster-impersonală a "măștii apolinice", drept expresie a unei psihologii invariabile, schematice, era normal ca și "materialul" (auto)biografic al literaturii criticului să fie prelucrat artistic, în forma
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
intimă (dragostea) destinat în genere confesiunilor diaristice, primul roman lovinescian ilustrează o cu totul altă formulă estetică, complexă și rafinată, capabilă să ofere soluții neașteptate scriitorului obsedat de "tainele inimii". Conceput mai curând după un principiu muzical (dar și teatral, melodramatic) decât epic, ca o înlănțuire nu totdeauna motivată de scene și episoade caracteristice, romanul analizează, pentru întâia oară la modul aplicat și sistematic, psihologia intelectualului, în scrierile anterioare schițată doar. E oportun să subliniem că apariția acestui tip de personaj
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
victima șantajului sentimental al lui Jean, Mab se sinucide, nu înainte de a expedia nesimțitorului amant un răvaș de adio. Lucrurile se termină prost, pare-se, doar din pricina prea convenționalei imaginații feminine, ce se pliază perfect pe tiparul stereotip al scenariilor melodramatice (cu o corecție foarte lovinesciană, trebuie spus, câtă vreme narațiunea, lipsită de tradiționalul happy end, plasează nefericita poveste de dragoste în proximitatea "tragicului"). Pe acest subiect de nuvelă sentimentală, nu cu mult mai complex decât episodul florentin al amorului dintre
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
explicația scriitorului abordează și chestiunea estetică în sine, pentru a confirma, o dată în plus, ideea că romanul e un text mozaicat, construit pe bucăți, cu alternarea atent cumpănită de secvențe reflexiv-diaristice, mai monotone prin însăși natura lor digresivă, și episoade melodramatice, prinse ca-n basorelief, cu un marcat potențial simbolico-sugestiv. Merită reținută de asemeni, drept procedeu lovinescian marcă înregistrată, și convertirea în cheie gravă a materialului anecdotic, "ușurel" ("diversiunea picantă", "aparența de libertinaj"), care, utilizat "cu decență", poate sugera "ceva august
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
putea revărsa simțirea printr-o izbucnire"). În cele din urmă sângele țâșnește, ca de obicei, în formă de lacrimi, consfințind (a câta oară?) eșecul erotic al bărbatului plângăcios, înșelat de femeie. Această scenă încheie, de altfel, partea propriu-zis teatrală a melodramaticului roman lovinescian, după care autorul recurge la procedeul rezumatului pentru a dinamiza narațiunea și a găsi poveștii de dragoste un sfârșit pe măsură, în acord cu profilul estetic al cărții. Ca atare, deși după noaptea de pomină Andrei pleacă spre
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
literatură ce câștigă treptat în complexitate și rigoare formală, simplificându-se totodată substanțial la nivelul expresiei, al discursului narativ. În cazul textelor lovinesciene, complicata operație de revizuire-rescriere ne obligă să urmărim cu atenție procesul de constituire și evoluție a formei melodramatice, de la notele de călătorie, schițe, nuvele sau povestiri la roman, ultimul fiind conceput ca o compoziție polifonică, serială, sinteză sui generis a experiențelor anterioare în materie de proză. Referindu-se la transformarea în cauză, Negoițescu 174 identifica, pripit, semnul unui
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
directă cu "viața", dar nu și cu imaginile-"icoane" răsfrânte în oglinda sufletului și, implicit, a "literaturii" înseși. Pe scurt, privirea "în oglindă", mijlocită de cea de a doua lectură, nu reține decât caracterul spectacular al vieții, relieful ei teatral- melodramatic (mai exact: "umbra", "dublul", forma arhetipală), fără amănuntele de prisos care umpleau anterior pagina ca o vegetație fără clorofilă, de "roman" realist, insipid. 4.2.1. Preliminariile formei. "Teorii" lovinesciene și câteva reminiscențe livrești Împrumutând mijloacele dramaturgului, prozatorul respectă regula
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
compoziția feței ("face making") starea sufletească "citindu-se", după cum am văzut, pe chipul personajelor (nelegiuitul, de pildă, poartă obligatoriu mustață: ca Diomo sau, în ciclul Bizu, Lică); gestul devine stereotip și se clasează într-un cod sui generis; discursul personajului melodramatic se caracterizează prin dicție impregnată de ritm, silabisire insistentă, ruperi de ritm (nu altfel vorbesc eroii lovinescieni); scenele se succed rapid, cu intrări și ieșiri violente, abrupte (vezi modul în care "dispare" Ciprian după rostirea discursului); personajele sunt aranjate vizual
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Peter Brooks nu greșește, aceasta e chiar definiția melodramei, înțeleasă ca luptă de afirmare a Sinelui ("the assertion of selfhood"). În sprijinul afirmației sale, teoreticianul american ținea să facă distincția între solilocviul tragic (expresie a unei introspecții angoasante) și acela melodramatic, care nu mai trădează nicio angoasă, ci se ipostaziază ca manifestare pură a Sinelui, revelată în actul autonominalizării (în enunțuri de tipul "Eu sunt omul", "Eu fac", "Eu vin" etc.). Drept urmare, în melodramă toate personajele, fie ele pozitive sau negative
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
teatru", a "peripețiilor" și răsturnărilor spectaculoase de situație, procedee menite a pune personajul în postura de a-și afirma insistent identitatea și calitățile 203. Brooks identifică, apoi, două registre fundamentale ale semnului, specifice "modului" (termenul acoperă sensul conferit de Genette) melodramatic în genere: registrul retoric (cuvântul se focalizează asupra definirii identității, autoprezentării) și cel psihic (plan în care sunt reperabile alte "semne" devenite credibile prin convenție: cine roșește minte; cine e palid se simte vinovat etc.), sugerând astfel legătura profundă dintre
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
scot personajul o vreme din joc, pentru a-i face în schimb cunoscute gândurile cele mai ascunse. Cititorul romanului lovinescian are astfel acces, simultan, la ambele perspective (de actor și de spectator) condiție sine qua non a lecturii în cheie melodramatică. Va izbuti însă Andrei să-și armonizeze gândul cu fapta și să se convertească la religia sexului, după cum îi dictează comunitatea? Bineînțeles că nu. Asemenea "mutație" sufletească este absurdă, ținând cont de natura experiențelor sale erotice anterioare, tezaurizate în muzeul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
partenerului, femeia tinde să-și modeleze o personalitate după măsură, să se individualizeze cumva, să nu mai fie doar un "simbol", fie și al "eternului feminin". Astfel că, în mod cu totul imprevizibil, rolurile se inversează și, dacă respectăm grila melodramatică de lectură (melodrama tipică trebuie să aibă distribuția actanțială triunghiulară: eroină-personaj negativ-salvator210), atunci lui Andrei îi revine rolul personajului negativ, al ispititorului, pentru că o face pe femeie să greșească și să încalce legile prescrise de comunitate, pe când Diomo se dovedește
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
făceau decât să se înșele unul pe celălalt. Resemnată, Lulù se pregătește de plecare. Aceasta este povestea, căreia Lovinescu îi adaugă la ediția din 1929 (ca un preambul la ciclurile romanești din deceniul al treilea) o serie de amănunte tipic melodramatice, cum ar fi sărutul patetic ce însoțește cererea în căsătorie ("buzele li se uniră într-o sărutare nesfârșită") și plânsul "nervos" al femeii, neîmpăcate cu gândul inevitabilului eșec. De asemeni, scena dintre Diomo și Lulù e rescrisă într-o notă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Hayes și Anastasia Nikolopoulou (eds.), McMillan Press, 1996, "Introduction", Michael Hayes și Anastasia Nikolopoulou. Agamben, Giorgio, L'Ouvert: De l'homme et de l'animal, tr. Joël Gayraud, Éditions Payot & Rivages, 2006. Ang, Ien, Watching Dallas. Soap Opera and the Melodramatic Imagination, Routledge, Londra și New Zork, 1996. Anghelescu, Mircea, Literatura română și Orientul (secolele XVII-XIX), Editura Minerva, București, 1977. Aurevilly, Barbey, d', Dandysmul, traducere, studiu introductiv și selecția antologiei de Adriana Babeți, Editura Polirom, Iași, 1995. Awad, Gloria, Du sensationnel
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Bayard, 2007. Bentley, Eric, The Life of Drama, Atheneum, New York, 1964. Bodei, Remo, Senzația de déjà vu, traducere din limba italiană de Alex. Cistelecan, Editura ART, București, 2009. Booth, Michael R., English Melodrama, Herbert Jenkins, Londra, 1965. Brooks, Peter, The Melodramatic imagination: Balzac, Henry James, Melodrama & the Mode of Excess, Yale University Press, New Haven & Londra, 1976. Camus, Albert, Teatru, traduceri de Marcel Aderca, Victor Const. Bercescu, Laurențiu Fulga, I. Igiroșianu, Eugen B. Marian, Sanda Oprescu, Catinca Ralea, prefață de B.
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
vol. VI, ed. cit., 1988, p. 162. 48 Idem, p. 170. 49 Jean Starobinski, Relația critică, traducere de Al. George, Editura Univers, București, 1974, p. 161. 50 Printr-o confuzie deliberată între artă și viață, în cel mai pur mod melodramatic, Goethe atribuia "purificarea" personajelor înseși, vindecate moral prin binemeritata pedepsire a vinovaților. 51 Mihai Gramatopol, Moira, mythos, drama, EPLU, București, 1969, pp. 236-237. 52 Oedip e un erou specific mitului decadent, un erou "care asociază intelectualismul, autoanaliza și caracterul ocult
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Mitchievici, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, Editura Curtea Veche, București, 2011, p. 62). 53 Într-un studiu clasic, Frank Rahill consideră că declinul melodramei se datorează nu atât lipsei de inspirație a autorilor sau eroziunii situațiilor melodramatice, cât concurenței nemiloase a cinematografului (The World of Melodrama, The Pennsylvania State University Press, New Haven & Londra, 1967, p. 100). În opinia lui Jacques Goimard, de exemplu, cinematograful, ca și spectacolul cu caracter melodramatic, ar urmări să trezească în spectatori
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]