608 matches
-
duce la mîntuire), sentimentalism sau (și) sobrietate, răceală. Eugen Ionescu e caracterizat printr-o contradicție și, apoi, o cascadă de calități: „omul acesta lucid, caustic, corosiv cu alții, era uneori leșinat de dulceag în sentimentele lui amoroase pînă a fi melodramatic, el care detesta melodrama ca pe un gen vulgar”, „Eugen era un copil bun, ireproșabil de cinstit sufletește, oropsit ș...ț, înzestrat cu o vie, strălucitoare inteligență, fidel în prietenie, credincios în dragoste și împătimit de carte, de frumos, de
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
servi povestea reîncalzită ( a cîta oara?) fără să riști căscatul multilateral dezvoltat al publicului. De fapt, filmul lui Sergiu Nicolaescu este făcut din toate aceste "inspirații", din petece, amintiri, aluzii, clișee, un film obosit, fără tensiune, deși subiectul o cere, melodramatic pînă la rizibil. Retrospectivele cu crîmpeie din lumea interbelică sunt surogate atît de proaste, sunt atît de inabil contrafăcute încît ele lasă impresia unui spectacol de varieteu pe teme nostalgic-ironice împletind cuplete cu Stela Popescu și Alexandru Arșinel și parcă
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
El o iubește de-adevăratelea pe Elena Andreevna, dar ea aparține "somității" aproape mumifiate. Asta n-ar fi, poate, nimic (deși, e de ajuns). O surprinde cochetînd și sărutîndu-se cu doctorul Astrov. E sfîșietor. Kordonski nu-l îndrumă spre zona melodramatică. Împănează și aici, și în multe alte momente, cu spirit ludic și cu gag-uri. Tragicomicul din actul patru e jucat cu rigoare și patimă. O transformare în utilizarea mijloacelor se produce în partea a doua. Masca acestui arlechin, împodobit
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
a furniza agenției informațiile cele mai compromițătoare cu putință. Însă ceea ce nu înțelege este că poliția secretă este decisă să-l distrugă cu orice preț și prin orice mijloace pe acest intelectual intransigent în opțiunile sale morale. Finalul accentuează alura melodramatică și fățiș tezistă. Roman a devenit la rândul său purtătorul stigmatului rasial ca și dl Klein, descoperindu-i-se o origine iudaică, circumstanță agravantă dacă o adăugăm la lipsa de sinceritate în fața Partidului. Scenă de final, voit exemplară: pe un
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
patriotice prin care un dezastru militar și nu numai a fost ulterior prezentat drept o glorioasă epopee. Sfîrșitul României Mari e situat la încheierea celui de-al doilea deceniu al perioadei interbelice, a cărei analiză face, indirect, încă mai ridicole melodramaticele tentative de a o prezenta drept "adevărata epocă de aur". Capitolul despre anii 1940 - 1947 se cheamă "De la o tutelă totalitară la alta, frontiere și regimuri instabile", iar cel din anii 1948-1989, "Comunismul în România: stalinism fără milă, naționalism fără
O istorie a României apărută la Paris by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8110_a_9435]
-
Richie, în curs de publicare la Editura Humanitas în colecția Nipponica, e prima traducere dintr-un autor rămas, în mod surprinzător, necunoscut cititorilor români. Iată un fragment în avanpremieră din povestirea „Kimiko" . [...] Strada Gheișelor este plină de tradiții - tragice, comice, melodramatice - fiecare casă are propriile ei amintiri - iar Kimika le știe pe toate; unele sunt de-a dreptul înspăimântătoare, altele te fac să râzi sau te pun pe gânduri. Povestea primei Kimiko aparține ultimei categorii. Nu e neapărat cea mai grozavă
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]
-
să-și dea seama de mutația de valori produsă în gustul publicului avizat din ultimele decenii. Considerat un titlu doar ceva mai spectaculos din seria cărților despre „generația pierdută", o romanță ca atîtea altele, orchestrată în gama minoră a literaturii melodramatice, Marele Gatsby a cîștigat cu trecerea vremii nu doar în succes, ci și în valoare" (pp. 93-94). Punctul de maxim interes al cărții lui Mircea Mihăieș îl constituie însă nu studiile despre scriitorii anglo-saxoni de pe cele două maluri ale Atlanticului
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
citească un mic text confesiv din jurnalul Katiei, postat pe laptop, și utilizează acest avantaj într-un moment oportun. Începînd din acest punct, Peter intră deplin în jocurile Katiei, îi forțează confesiunea, care nu este mai puțin trucată pornind de la melodramaticul text confesiv, nimic altceva decît un fragment de scenariu. Din improvizație în improvizație, scenariul construit ad hoc cuprinde o patetică mărturisire a unui cumplit adevăr, Katia are cancer într-o fază avansată. Ca și în telenovele, personajul balansează dramatic, noua
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
cartier cu droguri, sechestrări de persoane, violență, construind un policier, un thriller modern, fără prea mult balast psihologico-filozofic, din fericire, însă mult prea apăsat încât să preia controlul filmului lăsând în spate celelalte povești care, în schimb, capătă un iz melodramatic de telenovelă. Bunicul pare decupat dintr-una din ele - unul dintre cele mai proaste roluri ale lui Gheorghe Dinică -, la fel și o pare din discuțiile neispirate dintre mamă și fiică, unde se strecoară și o serie de truisme covârșitoare
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]
-
-se celelalte avataruri ale romanului basarabean. Constantin Stere e sentimental și memorialistic în Smaragda Theodorovna, George Meniuc e nostalgic și poetic în Disc, Vasile Vasilache e comic și satiric în Povestea cu cocoșul roșu, Aureliu Busuioc e neorealist și ușor melodramatic în Singur în fața dragostei, Serafim Saka e socializant și psihologizant în Linia de plutire, Vladimir Beșleagă e analitic și panoramic în Zbor frânt, Ion Druță e simbolic și patetic național în Clopotnița, iar Emilian Galaicu-Păun e experimentalist și postmodern în
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
Există și texte ce propun un soi de tragism care nu ajunge la marginea posibilităților, întrucât eșuează în patetic și, în final, în comun. Ștefan Caraman creează personaje liniare, dominate de o singură latură, dar care se rup dramatic (și melodramatic) prin moarte, suicid, fugă, crimă, ca un tribut senzaționalului, în lipsă de duh adevărat. Poate nu acesta ar fi cel mai mare păcat al prozatorului, dar aspectul de necizelare, de lipsă de control narativ, pachetul de țigări abia desfăcut și
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
că, în felul acesta, s-ar putea întâmpla să se aprindă lampa aceea stinsă. Mai reparase el în felul acesta un televizor...". Ar fi fost bine dacă povestirea aceasta haioasă a lui Vasile Gogea n-ar fi devenit în final melodramatică și ruptă de ritm. Umorul scriitorului e constant de-ea lungul tuturor prozelor și uneori realizează pasaje formidabile, ca în această utopie cu aluzii clare (majoritatea prozelor sunt publicate prin diverse reviste în anii '60, '70): "Domnilor, știți care va
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
Ulysses al lui Joyce. Mi-am savurat micul triumf, deoarece ani în șir colegi și prieteni ridicau mirați din sprâncene, derutați că un „băiat atât de fin” (cum mă ironizau) poate fi sedus de o povestioară cam de doi bani, melodramatică până la sațietate, de un sentimentalism desuet și care, culmea, se și termină prost. Ce mă fascina - și mă fascinează încă - în capodopera lui Fitzgerald e claritatea de cristal a stilului. Puține alte cărți sunt mai înșelător-accesibile decât această narațiune despre
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
de îndată" mimează certitudinea spre a o submina). Atît de "degradant", încît poate fi calificat cu concursul unui vers al lui Nichita Stănescu, "un fapt de rușine". Chiar și o lectură curentă ar fi "descalificantă fatal și compromițătoare mortal" (sintagme melodramatice). Cu atît mai puțin adecvată e o lectură "de plăcere", care ar găsi motive "de vrajă" (vocabulă suspectă, superstițioasă). Spre a urma o metaforă ștrengărească de toată frumusețea: "După așa ceva nu-ți mai rămîne, cu siguranță, altceva de făcut decît
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
regizorul abandonează firul polițist după ce ni l-a fluturat ca pe o momeală prin fața ochilor. Din buzunar scoate însă altceva, un love story între o victimă potențială, Veli (Ada Condeescu), și junele corupător, Luca, o poveste descărcată de orice reziduu melodramatic. Tensiunea vine din faptul că Luca își dorește poate pentru prima oară să păstreze trofeul, poate și pentru că Veli nu este la fel ca toate celelalte fete, senzualitatea ei, felul de a se purta dezinvolt, o anumită nervozitate de animal
Fantele și marioneta by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5138_a_6463]
-
sub acest aspect prin criza identității celui ce se simte pururi un exilat din sinele său. O asemenea "perspectivă bivalentă, estetică, pe de o parte, culturală și etică, pe de altă parte", e ilustrată, între altele, grație unor texte, precum Melodramaticul Bérenger pe urmele lui Ruy Blas, Donquijotismul unui postromantic, Teatrul neogotic și «fantomele» sale. Punctul de pornire biografic îl alcătuiesc cele două etnii "interioare", "concurente", ale scriitorului, română și franceză, cărora le corespund două categorii de spiritualitate religioasă, ortodoxă și
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
Eyold, fiul său. Marie Arnet (Mélisande) pare reținută față de Golaud, și prea ușor îi este crezută nevinovăția. Adulterul Pelléas (Russell Braun) realizează un rol de june prim, tot atît de convingător. Prezența cîntăreților este atît de firească, lipsită de poze melodramatice, încât spaimele lor nu înfiorează publicul. La un moment dat, Golaud, fratele mai mare, spune despre amanți: "Sunt copii, se joacă ca niște copii, vorbesc ca niște copii". Punerea în scenă realizează într-adevăr această sugestie: numai un copil poate
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]
-
Și, în plus, e și un caz mai excepțional. Toată lumea a fost alungată din rai, așa încît această prăbușire s-a banalizat. Dar numai unii cad de la putere". Elita acestor "cîțiva" ține morțiș a ne aduce la cunoștință pățaniile sale "melodramatic de traumatice", cu o frenezie pesemne "lecuitoare". Pentru cititori este o ocazie "relevantă dacă nu de-a dreptul revelatoare". Întrucît cel ce a deținut puterea "se presupune că e un fel de deținător de Secrete, iar literatura secretelor e mereu
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
sa negativă. Un baroc ce se silește a se opune trecerii devoratoare a timpului printr-o strategie subtilă a acceptării, a supunerii, a resemnării. Din care pricină poate părea întrucîtva ridicol, reductibil la o mecanică gestuală, la o poză (anti)melodramatică ce s-a remarcat și la Bacovia (un enciclopedist, Quatre-mère de Quincy, afirma: Ideea de baroc atrage după sine pe aceea a ridicolului împins la exces"). Alurei trufașe, podoabelor, atitudinilor de singularizare dominatoare, euforiei luxului le răspund modestia, sobrietatea, decepția
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
trist, necăjit, îngândurat, înspăimântat, turbat ori rugându-mă ori înjurând ori blăstămând: vara, iarna, în continuu cu câte 25-35 de kilograme de hârtie în spate, călcând câte 50, 60, 70, 80 de km pe zi." Pe acest personaj caraghios și melodramatic, care avea ceva de don Quijote, dar și de Sancho Panza, Cornel Ungureanu îl evocă din toate unghiurile și cu toate mijloacele posibile, citindu-i cu luare aminte versurile și articolele, scrutând vechi fotografii, înregistrând pe bandă de magnetofon mărturiile
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
gândește totuși, frecvent, și la familia numeroasă din care provine, rămasă captivă în România comunistă. Abia în 1968 (la vârsta de 68 de ani) , fiul rătăcitor se întoarce în sfârșit, pentru scurtă vreme, acasă. Revederea cu mama sa este - inevitabil - melodramatică: " De câtăva vreme, mama Leanca s-a mutat la București, la una din fetele ei. Gârbovită lângă sobă, împletește cu andrelele ceasuri în șir. Uneori își întoarce capul spre ușă și ochii i se umplu de lacrimi. Nu mai are
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
a fiului lor Dinu la aceea nesigură, plină de spaime și socoteli pe care elita societății românești a trebuit să o îndure ca pe un coșmar. Ca pe un blestem cumplit. Nici o secundă tonul lui Dinu Cernescu nu devine unul melodramatic cînd își amintește adolescența și prima parte a tinereții. Dimpotrivă. Umorul, spiritul ludic aduc în prim plan farmecul unor chipuri pitorești, a l unor locuri din București care ascundeau forme de supraviețuire, de sens al vieții. Impresionant. Rafinamentul și eleganța
Ce este infinitul pentru dumneavoastră? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6848_a_8173]
-
din urmă, l-au închis comuniștii, alungându-l din țară. Prin comparație, cei doi soți realizează, încă o dată, falimentul propriului proiect, încununarea kitsch a unei vieți banale, de oameni care vor să se ridice, harnici, dar fără substanță. Finalul, ușor melodramatic, îi lasă căutând butonul care le-ar permite să ia ziua de la capăt. Firește, citite după mai bine de cincizeci de ani, povestirile se încarcă de naivitate. Lumea lor e mult prea diferită de lumea noastră. Însă temele generice din spatele
Fiecare la locul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2703_a_4028]
-
Capitolele românului poartă numele câte unui personaj și păr niște fire care se intersectează de-a valma într-un ghemotoc care se cere descâlcit. Regăsim aici amintiri, fragmente eseistice, povestiri de vise, scrisori, un mozaic eteroclit menit să recompună istoria melodramatica a unor personaje care parcă nu au niciodată parte de ceea ce își doresc. La un moment dat, ca motto de capitol, este amintit un celebru vers al The Rolling Stones "you can't always get what you want", frază pe
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
părăsit de iubită), și el se estompează curînd. Odată cu capitolul IV, în care se relatează întîlnirea jocheului Stewer cu Vania Sokanian, fiica patronului său, întîlnire ce ia înfățișarea unui veritabil coup de foudre, la orizont se profilează o poveste sentimentală, melodramatică, a unei iubiri ardente, "imposibile", la nivelul aparențelor, datorită situării celor doi pe trepte sociale extrem distanțate. Din același moment însă, dezechilibrînd și mai mult compoziția, fasciculul de lumină se va opri cu precădere asupra Vaniei Sokanian, ceea ce, dată fiind
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]