662 matches
-
montată, Două producții europene au avut loc în acaestă perioadă: cea de la Berlin în 1930 și cea de la Glyndebourne în 1938 și 1939. Aceste două montări au fost foarte importante pentru revenirea operei Macbeth în sfera de interes a publicului meloman. Premieră celei de a două versiuni a operei Macbeth în Statele Unite a avut loc pe 24 Octombrie 1941. De menționat că montarea din 1938 din Marea Britanie a fost prima versiune care combină moartea lui Macbeth pe scena din versiunea originală
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Teheran. Dacă auditoriul nu era prea lămurit cui aparțineau operele ascultate, directorul Casei de Cultură nu a scăpat ocazia să rostească în privat și câteva cuvinte de laudă pe un ton malițios. El recunoscuse piesele interpretate, deoarece era și un meloman pasionat. Dirijorul iranian a efectuat un turneu în țara noastră, conducând orchestre din mai multe orașe mari, exceptând Bucureștiul, deoarece vizita lui a coincis cu moartea regretatului nostru dirijor, maestrul George Georgescu. La radio și televiziune, au fost introduse piese
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
la reviste precum „Bis”, „Fapta” și a colaborat cu fragmente de roman, studii și recenzii la „Revista Fundațiilor Regale”, „Vremea”, „Viața românească”, „România literară”, „Curentul familiei” ș.a. Constelației spirituale a „proustienilor” literaturii române i se integrează și C. Spirit rafinat, meloman, stilist remarcabil și fin analist, lipsit însă de darul fabulației și de forța necesară construcțiilor ample, el este înclinat să sondeze psihologiile cele mai tulburi, preferința pentru incert, ambiguu, echivoc manifestându-se cu consecvență de-a lungul întregii sale opere
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
consensio, sau conformitatea sentimentelor.61 Natura instrumentelor și acustica sălii ne spun mai mult despre aerul epocii decît o reflecție asupra solfegiului. Este poate mai limpede să observi corzile vocale ale unei societăți în calitate de anatomist decît partitura sa mitologică în calitate de meloman. Atîta timp cît temele sale sînt considerate indepedent de instrumentele muzicii de ambianță, consensul riscă să-și prezinte evoluția utilităților cu titlul de vid unificator al anchetelor de opinie. În prezent, se definește ca o adăugare de negări. Nu e
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
poate spune că, plecând de la acel monstru, a devenit, prin scris, un miracol. Mic de statură, îndesat, păros, cu o calviție pretimpurie, bărbos, mare amator de somn, stângaci, total neîndemânatic, lipsit de orice talent, nul la sport, câtuși de puțin meloman și, bineînțeles nepriceput la muzică, inabil până și la scris, într-atât îi sunt mâinile de nevrednice, la fel de nepriceput la ascuțit pana de scris ca și la înhămatul cailor, la vânătoarea de șoimi ca și la a se face ascultat
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Operei și creind astfel șocul noutății. Oricum, curiozitatea profesională m-a îndemnat să încerc o comparație între cele două versiuni, ținând bineînțeles seama de caracteristicile mediului în care s-au născut. Mai întâi o altă comparație se impune din păcate, melomanilor, care cunosc de pe o videocasetă foarte circulată (dată chiar la TVR), celebrul spectacol londonez. Am spus din păcate, nu pentru a minimaliza spectacolul bucureștean ci doar pentru că având în fața ochilor decorurile, costumele și traseele regizorale ale originalului nu poți să
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
la „Luceafărul”. Mai e prezent în „Arta”, „România literară”, „Secolul 20”, „Vatra”, „Viața românească” ș.a. Face traduceri din Stendhal, Hippolyte Taine, Henri Focillon și stilizează transpuneri din Boris Bednâi, Serghei Krutilin, Alexandr Ceakovski. Un timp realizează emisiunea radiofonică „Săptămâna unui meloman”. Deși de origine bucovineană și stabilit în București, Ț. poate fi situat, ca modalitate literară, printre „târgoviștenii” Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu și Costache Olăreanu. Apropierea s-a făcut, după cum scriitorul a fost așezat și în tradiția lui Mircea Eliade
ŢOPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290226_a_291555]
-
ani, în 1961 îi este admisă reînscrierea la facultate, cursuri fără frecvență. Obținând examenul de stat în 1962, intră redactor la „Scrisul bănățean” (devenită în 1964 „Orizont”). Din 1971 se stabilește la București, unde lucrează ca redactor la „România literară”. Meloman și cinefil pasionat, iubitor și „consumator” avizat de cultură de bună calitate, spirit activ și scormonitor, om de o mare civilitate, scriitorul a rămas în memoria contemporanilor ca o figură admirabilă a vieții culturale. La un moment dat, a fost
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
s-a documentat patru decenii, a cercetat sute de monografii și studii apărute în străinătate și în România, periodicele vremii, edițiile critice, corespondența poetului, confesiunile celor care l-au cunoscut pe Baudelaire și a strâns o impresionantă iconografie. Pictor și meloman, R. mărturisește că la originea temerarei sale întreprinderi a stat „o afinitate electivă” cu poetul francez, care a constat în tentativa de „refacere a sincronismului artelor”. Primul tom al lucrării, Estetica baudelairiană, evocă etapele vieții, poetica, activitatea de publicist, eseist
RADULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289101_a_290430]
-
orașul primei sale studenții, unde frecventează cu asiduitate librăriile, magazinele cu obiecte de artă, concertele de la Gewandhaus. În tainele muzicii îl introduce Fany Dobrogeanu-Gherea (căsătorită cu Paul Zarifopol), care studia aici la Conservator. Rafinându-și sensibilitatea, tânărul devine un pasionat meloman. La Sinaia, în timpul verii, îi cunoaște pe C. Dobrogeanu-Gherea și pe I.L. Caragiale, cărora le schițează în fugă portretele. Entuziasmul lui P. capătă noi dimensiuni la Paris, oraș a cărui puternică individualitate, în primul rând artistică, o fixează memorabil. E
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
Opinca” (apărea aici ca Al. S. Georgiad-Obedenaru) și în „Ciulinul”. A lucrat la Biblioteca Centrală din București și, după preluarea acesteia de Academia Română, a fost funcționar aici, între 1901 și 1933. Figură cunoscută a boemei bucureștene, bun cozeur și rafinat meloman, participa la ședințele cenaclului de la „Literatorul” (din 1888), conferenția la Ateneul Român despre Poezia decadentă (1890), colabora cu versuri la revista lui Macedonski și la toate publicațiile de orientare modernă ale timpului: „Generația nouă”, „Românul literar”, „Liga literară”, „Revista literară
OBEDENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
cu prezențe episodice, în distribuția unor filme. Este, poate, și o nevoie de compensație în râvna lui B. de a scrie versuri - dorința de a-și pune în relief vocea lirică, alta decât aceea de pe scenă sau de la teatrul radiofonic. Meloman - compune poemul în proză Năluca ascultând un cvartet de Debussy -, el caută să imprime poemelor lui, lucrate într-o tehnică impresionistă, o anume muzicalitate. O calitate, inventivitatea imagistică, elaborație a unui diletant prețios, se transformă în contrariul ei, câtă vreme
BALABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285556_a_286885]
-
vărsă mirelui în pantofi. Se făcu hora și după asta plecară la biserică. Seara tineretul se adunase în casa nouă unde ușile deschise lăsau un culoar lung cât o sală de cinematograf. Muzica era pe podium, cu două scaune pentru melomani între instrumente. Cei doi socri luară loc unul lângă altul, cu paharul gol în față și garafa plină cu vin. La piciorul socrului mare, dosită, o damingeană și, între picioare, un litru de coniac cu păhăruț în cap. Invitații începură
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
genunchi, pantalonii de catifea brună. Jacheta de vulpe roșie, trupul firav. A traversat strada, a intrat pe alee. Chipul avea o paloare lucioasă, ochii luminau sub fruntea perfectă și părul era lins cuminte spre tâmple. A trecut printre grupurile de melomani așteptând să intre la concert. Răspundea saluturilor printr-o tinerească fluturare a brațului, se grăbea spre intrare. S-a oprit, câteva clipe, în fața unui bărbat. O strigase, se pare. O conversație veselă, se auzea râsul ei vital, luminos, de neuitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a resentimentelor noastre. Lasă. * Aplauzele au Început să slăbească, dar pe fețele din jur se vede același entuziasm perseverent. Mâinile din jur sunt antrenate În aceeași mișcare fără oprire. Dar știu toți că sunt ultimele reverențe reciproce: ale cuviinciosului public meloman, ale violonistei, ale pianistului. — ...parcă adineaori te grăbeai, șoptește Christa. Reacția lui derutantă, așa cum, de altfel, ea o și așteaptă. Să dărâme un scaun atunci când e o liniște desăvârșită. Să vrea să plece În toiul aplauzelor și să nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se prăpădise pe șmecheria italianului. Dar Emil Popescu nici nu se gândea s-o ducă înapoi, cum îi sugera amenințător Elena, ci, tolănit într-un dolce famiente total pe canapeaua mașinii, apăsa la nesfârșit pe claxon, ascultând, cu voluptăți de meloman, mica frază a celebrului marș. Firește, într-o zi arhitectul se plictisi de Verdi și începu să caute altceva. Rând pe rând, Elena fu oripilată de schițarea veselă și primitivă a melodiilor Marseilleza, Yankee Doodle și God Save The Queen
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în Mi major de Bach. De atunci trioul deveni nedespărțit. Venind de la serviciu, Elena îi găsea de obicei pe cei doi deja în mașină. De când cânta Bach, și îl cântă mai bine de un an de zile, vecinii deveniră cu toții melomani, chiar îl rugară să mărească, pentru câteva ore, până la venirea serii, sonorul stației de amplificare. Profesorul nota de zor. Deja publicase în Magazin, la rubrica de convorbiri cu cititorii, o notiță despre fenomenul muzical apărut în spatele blocului din Berceni. Trimise
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
brusc în ochii noștri. Așa s-a întâmplat și cu Tom. Într-o frântură de secundă, Scarlett-Taylor devenise alt om pentru el. Și, în aceeași clipă, în străfundurile minții lui, Tom luă o hotărâre importantă și necesară. Era suficient de meloman încât să recunoască o voce excepțională și să râvnească la ea. Întâi, îl împunse un junghi de invidie pură, un simțământ de pătimașă rivalitate. Dar aproape în aceeași secundă de recunoaștere, sub impulsul afecțiunii reale prin care ne apărăm egoismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Germanistul, latinistul, idișistul, stăpânul limbii lui Dumas, melomanul, inginerul, gânditorul de mamuți industriali, omul de lume, îndrăgostit de frumos, călătorul de jur împrejurul planetei Pământ și îndureratul ce asistă astăzi la spulberarea visurilor mărețe de îmbelșugare a României, în care se investise atâtea speranțe (vândute astăzi la fier vechi), dorohoianul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93031]
-
ce povestește Eschil, care a fost hoplit la Sa-lamina, că vaietele și plânsul se revărsau până departe. În acest timp, auzeam, din când în când, frânturi dintr-un rock, urlat de difuzoare pe terasa restaurantului unde mâncasem. Nu sunt, ca melomanii înrăiți care consideră "barbar" tot ce se află dincolo de muzica lui Bach, un adversar al rock-ului, totuși acolo m-a cam enervat. Pe deasupra, vroiam să-mi continui "cercetările". Romanticul din mine încă spera că, măcar, "ceva" trebuie să deosebească
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
odihnă... Prea de-ajuns! Mănânc moderat, ca și de Revelion și peste câtva timp la TV savurez concertul Orchestrei simfonice din Viena... O adevărată delectare. O orchestră renumită, un dirijor împătimit, multe aranjamente florale în jurul orchestrei, în sală un public meloman și satisfacții pentru spectatori și telespectatori, printre care și eu... Între timp am primit un telefon de la Doina Teodoru, reamintindu-ne de acel trecut sumbru în care ne-am petrecut existența problematică, Doina aflându-se atunci în situația dificilă când
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Nu era o neglijență. I se irita pielea la gât atât de tare, încît nu mai suporta gulerul cămășii. Dar încerca să ascundă asta punîndu-și cravată la pijama. Cei care l-au văzut la concerte și la operă ― fiindcă era meloman ― povesteau că se ducea să asculte muzică în smoking. Și tot singur. Singurătatea lui devenise o legendă. Intra în clasă întotdeauna absent, cu un aer suferind, pe care-l accentua pielea, de un galben nesănătos, de pe obrazul său neras și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
autointitulată „Capul de rățoi” - indică o asumare existențială, absolutistă a frondei ludice împotriva logicii, a automatismelor și a simțului comun. Din amintirile Elizei Vorvoreanu (sora lui Urmuz) se desprinde portretul unui om modest și introvertit care parodia curent automatismele burgheze, meloman, pictor și compozitor diletant, care frecventa asiduu concertele și expozițiile artistice (de notat entuziasmul pe care i-l procură contemplarea sculpturii lui Brâncuși Cumințenia pămîntului), pasionat de tot ce era nou, de invenții și descoperiri, iubitor, în copilărie, al cărților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mii de pagini exegetice, studiat în școli și universități, tradus în numeroase limbi de mai largă sau mai restrînsă circulație, precursor al tuturor „revoluțiilor” artistice ulterioare... Dubla personalitate - diurnă și nocturnă, de grefier „burghez” la Curtea de Casație și artist meloman diletant -, solitudinea excentrică, oarecum ascetică, aerul cvasimistic de inocență conservată cu încăpățînare, dincolo de pragul maturității, enigmele biografiei, sinuciderea la o vîrstă tînără ș.a.m.d. îi vor asigura lui Urmuz o aură postumă în care tot mai mulți emuli nonconformiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
voi cuprins de o mare mânie, fiindcă știe că mai are puțin timp!" - Fîs!... Pentru ce ne ispitiți, domnilor? De unde vi s-a năzărit vouă "mare mînie"? Nu-l zăriți cât de destins, cu pielea perfect întinsă, și cât de meloman e? Pentru ce ne vârâți fantasmagoriile voastre gogonate în cap? - Decât să vă prindeți toată ziua nasurile-n Psalmi, mai ceva decât în niște menghine, mai bine ați vînzoli-o pe Simioneta, picolița restaurantului "Hora", cordissima și teleleica... - Horla cu neputincioșii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]