1,816 matches
-
mai mult incertitudinile prezente. * „Mă simt mai mîndru de victoria obținută asupră-mi atunci cînd am cedat rațiunii adversarului, decît de victoria cîștigată asupra slăbiciunii mele.” (Michel Montaigne) Demnitatea proprie nu trebuie să excludă recunoașterea meritelor altuia. Credem că la fel de meritorie este disponibilitatea de a recunoaște calitățile altora, ca și puterea de a lupta cu propriile slăbiciuni sau defecte. * „Oricine se Înșală nu Înțelege lucrul asupra căruia se Înșală.” (Sf. Augustin) Desigur, Sf. Augustin viza nu atît „neînțelegerea” de tip intelectual
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
temeiul oricărei acțiuni legitimate și justificate de grația divină sau dacă, asemeni tuturor renegaților în situație de sperjur, mai adaugă și de la sine în privința sectei pentru a face să se creadă că știe multe, trădarea lui apărând cu atât mai meritorie... Așadar, ce vor să însemne aceste excese? Elogiul furtului, de exemplu - deja în mod potențial legitimat, ca și restul, de altfel, la ceilalți actori ai Spiritului Liber. De exemplu: găsim niște bani pe jos, ei ne aparțin; proprietarul apare, noi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cumplit; dar cu puterea trebuie să instaurăm o relație inteligentă (inclusiv, și în special, în lupta deschisă), să nu ne limităm la a-i pune în cârcă toate culpele, ci să încercăm să facem o asemenea operațiune cu atât mai meritorie cu cât e mai extremistă. Tempo, 11 noiembrie 1973 Giovanni Comisso: Cei doi tovarăși 1tc "Giovanni Comisso \: Cei doi tovarăși1" Giovanni Comisso 2 a scris Cei doi tovarăși în 1934, adică în perioada în care (în afară de Moravia 3 și de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
maghiare din 1956, dat fiind că studenții de la Filologie au fost mai moderați, nu și-au manifestat entuziasmul ca la alte facultăți. La sfîrșitul studiilor era instituită o comisie de repartizare la locurile de muncă, alcătuită din studenții cei mai meritorii din punctul de vedere al convingerilor politice. Șeful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astăzi extrem de important În fruntea Academiei Române. Atunci era un tînăr activist de partid extrem de vehement și chiar violent În limbaj. Am fost
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
în transpunerea capodoperelor lui Mihai Eminescu, reușind versiuni comparabile cu ale lui Franyó Zoltán. A promovat cunoașterea poeților români contemporani în rândurile cititorilor germani, mai ales prin revista „Rumänische Rundschau”, unde a publicat traduceri din lirica anilor ‘50 și ‘60. Meritorii sunt și tălmăcirile din Tudor Arghezi, din opera căruia a alcătuit antologii consistente, editate la București și la Viena. Traduceri: Im Wandel der Zeiten, București, 1953; Rumänische Volksdichtungen, București, 1954; Vladimir Colin, Märchen, București, 1956, Der kupferne Reiter, Berlin, 1958
MARGUL-SPERBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288018_a_289347]
-
poetului spre spectacole de performdance, spre teatrul de stradă cu caracter experimental și spre cartea-obiect (cu mesaj scurt și intens, o sinteză între text și imaginea pe care aceasta o poate oferi) este deopotrivă un mesaj de dezamăgire și protest. Meritorie și demnă de interes este realizarea unei instituții culturale originale, Grădina Japoneză (deschisă în cadrul Federației Organizațiilor Umanitare), pe care I. o conduce și al cărei „părinte spiritual” este. Grădina este destinată lansărilor de carte, vizionărilor de filme de artă, expozițiilor
ILIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
De luat în seamă prin acuitatea și pertinența comentariului și, adesea, a obiecțiilor sunt și articolele în care urmărește diverse aspecte ale vieții literare și culturale din anii ’20-’30. Demersul său critic, în general adecvat, îi asigură un loc meritoriu în istoria criticii literare. SCRIERI: Prin Munții Mehedinților, Craiova, 1937; ed. îngr. și pref. Al. Dima, Craiova, 1977; Itinerar mehedințean, Craiova, 1947. Repere bibliografice: Vrabie, Gândirismul, 307; Emil Manu, Constantin D. Ionescu, R, 1967, 4; Micu, „Gândirea”, 311-313, 971-972; Șerban
IONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287579_a_288908]
-
popasul în Principate (cărora le-a consacrat șapte din cele 19 capitole ale cărții, acoperind peste jumătate din totalul paginilor), se poate deduce și din onesta-i avertizare a cititorului asupra surselor de informare istorică utilizate, fapt cu atât mai meritoriu cu cât „împrumuturile“ tacite în lucrări de acest gen erau și atunci la modă. Pentru români, el a utilizat informațiile și referirile celor mai avizați, dar și accesibili, autori în materie la acea dată, indicându-le doar numele, nu și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în afara obișnuitelor acțiuni de culturalizare inițiate și de periodicele transilvănene, decât intenția de a ține pasul cu „direcția literară urmată de toți românii”. G.B. a făcut, prin literatura publicată și prin articolele de critică literară scrise de G. Bogdan-Duică, o meritorie propagandă națională în rândurile românilor din Bucovina. Paginile literare și foiletonul gazetei se adresau, în primul rând, cititorilor de la orașe și intelectualilor. Pentru țărani se editează un supliment intitulat „Foaia săteanului”, așa cum se proceda și la Sibiu sau la Timișoara
GAZETA BUCOVINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287184_a_288513]
-
condei de monograf, D. Anghel este văzut, dincolo de tocitul clișeu de „poet al florilor”, prin prisma sensibilității moderne, ultimele sale proze prefigurându-l pe Urmuz. Ion Anestin, a cărui portretizare se axează pe însușirile de umorist, este una dintre restituirile meritorii înfăptuite de D., la fel ca și Gheorghe Banea, scriitor urmărit parcă de un blestem în destinu-i mult încercat. În dezacord cu G. Călinescu - ale cărui opinii le contrează de câte ori are prilejul -, exegetul filtrează printr-o logică personală „contradicțiile”, marcate
DURNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
că diversiunea parodică și în genere (auto)ironică potențează lirismul autentic, iar confesiunea devine, în urma ei, mai apropiată și mai credibilă - după o rețetă pe care poetul o deține în exclusivitate. Creația originală a lui D. este însoțită de o meritorie muncă de traducător (din Rafael Alberti, Irving Stone, Curzio Malaparte ș.a.) și de antologator: culegerea bilingvă Charles Baudelaire, Les Fleurs du mal - Florile răului. Geo Dumitrescu și-a format, încă de la început, un stil, și stilul său poetic s-a
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
lui Eminescu, avea în sumar un articol în care Vulcan evocă începuturile colaborării acestuia. După moartea lui Eminescu se scoate un număr comemorativ, iar zece ani mai târziu, în 1899, publicația îi închină un cuprinzător număr omagial. Contribuția F. este meritorie și în sectorul criticii literare. Primul critic al revistei este, fără îndoială, însuși Iosif Vulcan. El imprimă, de altfel, contribuțiilor critice (note bibliografice și recenzii, articole polemice și cronici literare) un stil, deosebit de cel al periodicelor din România, cu o
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
pe care spațiul nu ne permite să le mai pomenim i-au fost atribuite lui Vigiliu, lucru ce dovedește prestigiul de care se bucura acest important teolog în Evul Mediu. O nouă ediție a operelor sale ar fi o inițiativă meritorie. Un studiu aprofundat al gândirii lui Vigiliu lipsește și acum. Bibliografie. Ediții: PL 62. Studii: G. Ficker, Studien zu Vigilius von Thapsus, Hinrichs, Leipzig 1897; M. Simonetti, Letteratura antimonofisita d’Occidente, Aug. 18 (1978) 505-522. 4. Draconțiu După cazul lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în privința raporturilor dintre Biserică și persani ori alte popoare barbare. De fiecare dată când istoricul întâlnește un document de arhivă, trebuie să-l pună în lumină pentru a atinge un grad și mai ridicat de adevăr. „În mod semnificativ, această meritorie căutare de documente se traduce în cazul lui Soozmen într-o oarecare supraabundență de material”, observă Mazza. b) Socrate și Sozomen Cum Socrate se ocupă de perioada 305-439, iar Sozomen de perioada 324-439, e firesc să ne întrebăm ce raport
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Edițiile repetate și tirajele foarte mari au dus, după opinia lui G. Călinescu, la o „criză” a cărții românești în anii de dinainte și de după cel de-al doilea război mondial. În ansamblu activitatea de traducător a lui G. este meritorie, ea contribuind la procesul de sincronizare a literaturii noastre cu cea occidentală. SCRIERI: Oameni din Ardeal, București, 1915; ed. (Pribegie), București, 1919; Povestea primăverii, București, [1917]; ed. 2, București, 1920; Domnița Fărănume, București, [1920]; ed. 2, București, 1944; Iedera, București
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
Banatului. În Romul Ladea și lumea lui cuprinzătoare (1979) autorul reconstituie obiectiv, cu numeroase date și mărturii, personalitatea sculptorului, precum și atmosfera de efervescență cultural-artistică a cenaclului închegat în jurul acestuia, în localul binecunoscutului restaurant „Spieluhr” din Timișoara. Efortul, mai mult decât meritoriu, îi va fi răsplătit cu Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara. SCRIERI: Trei nopți de râs, Cluj, 1930; Cucoana din tren, Cluj, 1930; Omul și beția, Cluj, 1930; Când găina cântă, Cluj, f.a.; Mă bate nevasta, Cluj, 1932; Două scrisori, Cluj
GROZDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287374_a_288703]
-
licența magna cum laude la Facultatea de Filologie a Universității din București în 1928 și predă apoi limba latină la licee din Târgoviște, Cluj și București. Conferențiar la Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu” din capitală, desfășoară aici o activitate didactică meritorie, pentru care în 1966 este distins cu medalia Meritul Științific. În monografia Lucius Annaeus Seneca. Viața, timpul și opera morală (1944), G. așază biografia și creația filosofului latin sub semnul aceluiași conflict tragic: cugetul sesizează contradicțiile din existența predicatorului virtuții
GUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287394_a_288723]
-
marcat dezvoltarea creației poetice românești de după cel de-al doilea război mondial. Tabloul de ansamblu, alcătuit din șaizeci și cinci de poeți, avansează o propunere viabilă, sugestivă. Toate generațiile și direcțiile poetice sunt ilustrate în versiunile polone realizate de H., la strădania meritorie a selecției adăugându-se aceea a translației. Traduceri: Noce bez snu. Powieșć. Opowiadania [Nopți fără somn. Roman. Povestiri], Varșovia, 1969; Marin Sorescu, Punkt widzenia [Unghi], pref. trad., Varșovia, 1970; Șmierć Ipu. Opowiadania rumunskie [Moartea lui Ipu. Povestiri românești], Varșovia, 1971
HARASIMOWICZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287412_a_288741]
-
poeți consacrați, între care Grigore Vieru, Ioanid Romanescu, Nichita Danilov, Nina Josu, Nicolae Ionel, Arcadie Opaiț, Lucian Vasiliu, Leo Butnaru, Cassian Maria Spiridon, Horia Zilieru, Ion Hadârcă, Ion Beldeanu, Dorin Popa, Liviu Antonesei, Emilian Galaicu-Păun, Ion Miloș, Daniel Corbu ș.a. Meritorie este inițiativa de a evoca scriitori trecuți în uitare: Olga Vrabie, poetă prematur dispărută, Zicu A. Araia, Gheorghe Bezviconi, George Dorul Dumitrescu, Stejar Ionescu ș.a. De asemenea, un bogat material documentar - memorii, jurnale, scrisori și alte texte inedite - readuce în
REVISTA ROMANA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289256_a_290585]
-
parte de mine” și demonstrând că „și o femeie e capabilă să întreție ea singură o revistă și încă în toată gama literaturii”. Rubrici prezente intermitent: „Gânduri”, „Păreri”, „Știri feministe”, „Literatura feminină”. Semnează versuri Adela Xenopol și Virginia Micle Gruber. Meritorii sunt și medalioanele cu care se deschide fiecare număr, consacrate diverselor personalități feminine ale lumii românești, precum Maria Rosnovanu, Cornelia Emilian, Agatha Bârsescu și Maria Slătineanu. Pot fi citite și câteva note de curs, extrase din lecții care fuseseră predate
ROMANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289305_a_290634]
-
pătimașe, care încearcă să oglindească prompt și obiectiv viața literară, așa cum se vede în cronicile semnate de Marin Radu Voinea și C. Pârlea (care scrie și sub pseudonimul Horia Șoimaru) sau în recenziile lui Petre A. Butucea și Stelian Popescu-Segarcea. Meritorii sunt și comentariile lui Pimen Constantinescu despre relațiile culturale româno-italiene (Limba și literatura italiană și Limba italiană în Ardeal). Au mai colaborat N. Crevedia, D. Iov, Mircea Dem. Rădulescu, George Șoimu. I.M.
ROMANIZAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289350_a_290679]
-
Caragiale se afla în concediu. Sora lui, Ana Rosetti, a fost soția lui Titu Maiorescu. Câteva lucrări pe care le întocmește nu sunt, propriu-zis, de literatură. Apărută în două ediții, Povețe către săteni (1885) este de fapt o prelucrare. Realizare meritorie, chiar dacă nu lipsită de erori și omisiuni, Dicționarul contimporanilor din România (1800-1898) (1898) cuprinde, în prezentări succinte, biografia și operele unor scriitori, ale unor oameni de știință sau politici. Autorul s-a folosit, între altele, de biografiile românești alcătuite de
ROSETTI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
de natură socială, adesea ferită de canoanele ideologice ale anilor ’80. Personajele, trecute parcă de pe stradă direct în paginile de carte, au vitalitate, umor, fiind desenate cu migală și aplicație. Albul și negrul se îmbină inteligent, convingător, într-un efort meritoriu al autorilor, dus uneori până la capăt, de a evada din tiparele policier-ului și de a se sustrage schematismului caracterologic agreat oficial. SCRIERI: La revedere, pe curând! (în colaborare cu Mia Morogan), București, 1980; Să nu exagerăm! (în colaborare cu
SALOMIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289449_a_290778]
-
Dealul Spirii (1899-1903), iar din 1904 până în 1914 la Craiova. În 1909-1910 face o călătorie de studii în Germania, Franța și Italia. Detașat la București, funcționează la liceele „Matei Basarab”, „Sf. Sava”, „Dimitrie Cantemir” și „Gh. Șincai”, unde desfășoară o meritorie activitate didactică. Coleg de cancelarie, din 1924, cu E. Lovinescu, frecventează cenaclul Sburătorul și este recenzent (1924-1931) la ziarul „Adevărul” (în care va susține rubrica permanentă „Buletinul cărții”), la „Adevărul literar și artistic” (unde este prezent la rubrica „Mișcarea culturală
SAINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289435_a_290764]
-
inserții speculative, romanul rămâne inferior și celui anterior, Lena, fata lui Anghel Mărgărit (1977), care rezistă doar prin câteva episoade izbutite, teza speranței oferite de „viața nouă” de după 1944 fiind de un conformism strident. Dintre celelalte cărți, Marea bucurie (1947), meritorie prin pictura de mediu (o pensiune berlineză) și schițarea unui portret de personaj balzacian (Luisa Schulze, patroana pensiunii), e precară prin irelevanța situațiilor erotice și inconsistența speculațiilor misticoide. Fratele meu, omul (1965), roman înfățișând dezagregarea lumii burgheze în condițiile socialismului
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]