4,293 matches
-
alt lucru neluat în seamă de Marta Petreu este contextul psihologic în care se desfășoară cea de-a doua parte a cursului. În prelegerea a XII-a, Nae Ionescu afirmă: „Înaintez foarte încet și foarte greu în domeniul acesta al metafizicei; și constatarea aceasta, în loc să mă facă să grăbesc ritmul problemelor pe care trebuie să vi le înfățișez, mă îndeamnă mai degrabă să întârziez încă. Am impresia că - în domeniul acesta așa de arid, așa de spinos, în care nu mergem
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
creație și nu idei preluate de la autoarea engleză. Or, elementele de inspirație underhilliană nu apar încă în curs. O lectură atentă a frazei în contextul ei arată că Nae Ionescu încearcă să justifice motivul pentru care, în loc să avanseze cu problematica metafizicii, se oprește asupra uneia dintre modalitățile cunoașterii metafizice: calea mistică. Finalul cursului aduce clarificări suplimentare. Înainte de a se despărți de studenții din acel an, le explică motivul pentru care „a cam lipsit de la curs“. Pentru că „n-am avut ce să
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
și imanentism, nu a fost istoricește elaborată în mod conștient ca o soluție de mijloc între cele două mai vechi, așa cum o analizează el într-un curs universitar. Nae Ionescu continuă prin a spune că activitatea religioasă, ca și cea metafizică în genere, „nu este o activitate conștientă“. Sensul este deci mai mult decât clar și evident. E greu de crezut că Marta Petreu nu are acces la înțelesul unor fraze atât de simple. De unde se poate deduce că e vorba
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
de Evelyn Underhill. În operația de a dovedi intenționalitatea plagiatului Marta Petreu a fost ulterior depășită de un precursor al ei, istoriograf didactic și critic marxist al filozofiei românești. Acesta s-a ostenit nu doar să extragă din cursul de metafizică toate cuvintele sau propozițiile în care i s-a părut că Nae Ionescu își relevă contribuția personală în metafizică, ci și să respingă - printr-o ridicolă demonstrație „logică“ - afirmația acestuia asupra apartenenței unei idei celui care o asimilează și o
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
al ei, istoriograf didactic și critic marxist al filozofiei românești. Acesta s-a ostenit nu doar să extragă din cursul de metafizică toate cuvintele sau propozițiile în care i s-a părut că Nae Ionescu își relevă contribuția personală în metafizică, ci și să respingă - printr-o ridicolă demonstrație „logică“ - afirmația acestuia asupra apartenenței unei idei celui care o asimilează și o trăiește. Astfel lămurite, revelațiile Martei Petreu ne îndreptățesc să luăm termenul apocálypsis în înțelesul său figurat - care i-a
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
în celebra frază a doamnei de Pompadour, après moi le déluge (un „plagiat“ și aceasta, căci modelele ei pot fi găsite din antichitatea clasică până în epoca modernă). 7. Falanga Răspunzând celor care au încercat să conteste concluziile pasionalei confruntări între Metafizica lui Nae Ionescu și Mistica lui Evelyn Underhill, Marta Petreu și-a acuzat preopinenții de „diletantism filologic în discutarea problemelor de sursologie“. Și avea probabil dreptate în privința unora dintre ei. Dar, așa cum s-a văzut mai sus, același lucru i
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
totdeauna sub limita frecventabilității. Procedeul naște multiple întrebări. De ce a trebuit să i se administreze 50 de lovituri la tălpi? De ce numărul inițial, de 25, a fost dublat după împotrivirile stârnite de prima sentință? Justifică o carte precum cursul de metafizică toată această mobilizare punitivă? Care au fost cauzele exorcismului practicat de Marta Petreu? Faptul că majoritatea probelor și argumentelor au trebuit să fie măsluite dovedește că opera sau autorul în sine nu îndreptățeau o asemenea violență. Singurul ei motiv rămâne
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
deduce din aceasta că Nae Ionescu înclina să creadă în realitatea lui. Concluzia nu e certă; ținuta generală a articolului arată că nu încerca decât să ilustreze inconsistența logică a afirmațiilor lui Florian. Totuși observația sa trădează cunoașterea profundă a metafizicii lui Schopenhauer. Într-o scrisoare trimisă cu un an mai devreme, Nae Ionescu mărturisea că îl iubește pe filozoful german nu numai pentru „perfecta lui probitate intelectuală“, ci pentru „profunzimea cu care pune el problema morală, chiar dacă nu izbutește să
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
al vremii și să prindă formele acestui ritm spiritual. Cine izbutește să formuleze preocupările spirituale ale unei epoci, acela este într adevăr filozof și metafizician.“ Am văzut deja cum și-a formulat poziția față de creativitate și originalitate în cursul de metafizică din anul universitar 1928-1929. Peste puțin timp, în conferința Creațiune și păcat, va da acestei poziții o întemeiere teologică. Nae Ionescu observă că idealul creativist derivă din analogia pe care omul o stabilește între sine și Creator. La baza ideologiei
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
el neagă ideilor o dimensiune istorică proprie: „Toate elementele sunt coexistente, totul există de la început până la sfârșit; spiritualitatea umană nu inventează probleme și nu inventează atitudini, căci ele sunt de la început într-un depozit general.“ În cursul de istorie a metafizicii din 1930- 1931, în celebra prelegere inaugurală Moda în filozofie, Nae Ionescu își duce gândul mai departe: „Dacă un act de invenție personală se ivește și pătrunde, însemnează că există mediul corespunzător, însemnează că el corespunde oarecum unei necesități existente
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
în viața socială și însemnează, ceva mai mult, că actul acela de invenție nu este, propriu-zis, o invenție personală, ci este, pur și simplu, formularea unei tendințe care există efectiv și constitutiv în masa socială.“ Discutând raportul dintre echilibrarea spirituală (metafizică) și formele de cultură, Nae Ionescu abordează chestiunea influențelor la scară istorică. Astfel, consecvent ideii de autenticitate, el contestă că o formulă culturală se poate naște, în sens propriu, din altă formulă culturală: „aceasta însemnează cu totul altceva: însemnează că
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
ultimele noutăți în domeniul hainelor sau la prezentarea colecțiilor unor creatori recunoscuți. Alte tipuri de turism practicate, adesea, în grupuri de zeci și sute de persoane, au în comun anumite pasiuni, un anumit hobby și anumite teme de spiritualitate, de la metafizică la principiile ecologice. Este cazul turismului de new age, practicanții săi preferând, adesea, retragerea sau chiar izolarea față de restul populației. De exemplu, întâlnirile motocicliștilor din țară și de peste hotare, întrunirile adepților yoga sau petrecerea în comun a vacanțelor de către persoanele
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
negativ. Un alt sens al formulei propuse este dat de însuși faptul că toate personajele, chiar și cele "pozitive", lasă impresia de goliciune dezolantă (în spațiul interior, ca și în cel exterior), de mișcare centrifugală. Ele dețin, cu siguranță, o "metafizică a gesturilor" (Antonin Artaud), a semnelor misterioase, subordonate unei realități obscure 8. Subordonarea aceasta, comună tuturor, ar fi un liant dacă forțele centrifugale nu ar acționa în profunzime. Protagoniștii nu respectă regula jocului. Or, jocul are un caracter închis, limitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
dincolo de memorie, exploatată de literatura romantică (v. Memoriile de dincolo de mormânt), descoperă sentimentul duratei interioare, al devenirii și al integrării trecutului în viitor. După o îndreptățită observație a lui Antonio Machado, intuițiile poetice sunt temporale prin excelență: "poetul profesează o metafizică a existenței, în care timpul capătă valoare absolută"42. În felul acesta, diformitatea oglinzii și capacitatea ei deformantă capătă dimensiuni suverane, existente pe întreaga axă a timpului. Emil Botta trăiește drama unei deveniri circulare, a unei metempsihoze (alt subiect romantic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
plecați la Domnul, ci reprezintă și o confluență a regulilor cu popoarele lor de morți și de vii. Diviziunea armonioasă a suprafeței picturale în cerul duhurilor și câmpul pământului nu înseamnă doar o percepere fizică a lumii, ci și una metafizică, în care albastrul este cutreierat deopotrivă de duhurile celor duși și de un car cu boi, purtându-și iluzoriu stăpânii prin vămile văzduhului. Regăsim în același plan motivul european și românesc al îndrăgostiților strigoi, colorați pe pânză de-a dreptul
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
se comporte cognitiv — remodelând cultural resursele inteligenței — ca țăran. Prin felul de a se exprima, Țuțea trimite cu gândul la un personaj al lui Creangă, modificat de experiența lagărului comunist, de cunoașterea cultă a Bibliei și de lectura temeinică a metafizicii lui Kant. Faptul că, pe de altă parte, Țuțea a fost adesea apropiat de Socrate vine tot din afectarea colocvialității discursului, din capacitatea de a exprima sensurile supreme cu cele mai umile cuvinte, limbajului filozofiei fiindu-i uneori preferat, ca
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
cu misterul. FEMEI Cărui bărbat nu-i plac femeile? În primul rând le iubești pentru farmecul lor, și în al doilea rând le iubești pentru că fac oameni. FILOZOFIE Eu încerc o experiență: încerc să mă deparazitez de filozofie, de păduchernița metafizicii. Cioran s-a deparazitat mai demult, deși face filozofie. Un prieten al meu zice: te deparazitezi, dar folosești sculele ei. Da, dar dacă mă urc în tren nu înseamnă că zeul meu e calea ferată. În Evul Mediu s-a
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
scop” și chiar fără destinație. Destul de greu de pătruns acest conflict vizibil între gratuitate și frenezie organică, între abstracție și febra senzorială cu care Hortensia Papadag-Bengescu își înzestrează primele eroine. Într-o alăturare imposibilă, avem de-a face cu o metafizică a simțurilor a cărei protagonistă ideală și idealizată arde din toată ființa sa pentru “amantul din eter”. După cum bine aprecia Al. Protopopescu: “Tipul de “fecioară tare” viitoarele “fecioare despletite”este osândit alături de masculinitatea agresivă.”¹ În felul lor, Bianca, Myriam, Alisia
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
univers, ținând seama de un sistem al valorilor care promovează viața. În rest: nu putem cunoaște în esența ei Ființa, astfel că, de la Parmenide la Heidegger, ontologia este o disciplină filozofică a supozițiilor mereu reluate, și cu atât mai mult, metafizica; iar estetica este o filozofie a subiectivității umane. Ca atare, gnoseologia nu descoperă adevăruri absolute, ci fabrică propriile sale adevăruri fenomenologice pe fondul a ceea ce ne apare și afectează. Prin urmare, dacă etica și juridicul sunt științe, creații specific umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este o filozofie a subiectivității umane. Ca atare, gnoseologia nu descoperă adevăruri absolute, ci fabrică propriile sale adevăruri fenomenologice pe fondul a ceea ce ne apare și afectează. Prin urmare, dacă etica și juridicul sunt științe, creații specific umane, ontologia, estetica, metafizica aparțin domeniului imaginației, la capătul înalt al căreia se află poezia. Astfel, Aristotel introduce Poetica printre disciplinele filozofice, definindu-i însă tot odată și pentru întotdeauna esența, valoarea profund umană: "Poezia este mai adevărată și de un sens mai înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
se află în mișcare înlesnesc eliberarea de lumea din afară prin transformarea ei din concretitudine și exterioritate, în interioritate, și anume, mișcare sufletească având mers indefinit inefabilul, care pare a nu sfârși niciodată. Este o supremă stare filozofică, și anume, metafizică. * Martin Heidegger vorbește, pe drept cuvânt, de "poetul-gânditor", denkender Dichter precum Pindar, Shakespeare, Hölderlin, Eminescu, Tagore și de "gânditorul-poet", dichtender Denker. așa cum au fost presocraticii, Empedocle și Parmenide în primul rând, apoi Platon și Nietzsche, care au vorbit înaripat despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
zbor de ciocârlie, de vultur sau, la cei foarte rari, zbor de pasăre măiastră, așa cum are loc în lirica lui Hölderlin sau Eminescu zboruri care efectuează epoche-ul, punerea în paranteză a nesemnificativului, a comunului, a zilnicului. * Gândirea poetică vorbește despre metafizică în vibrații și iradieri cu ajutorul intelectului "eroic". Poezia gânditoare nu vorbește despre metafizică, ea creează spații, universuri metafizice care sunt deschideri totodată sensice și melodice înaripate. Gânditorul rostește Ființa, poetul întemeiază Ființa, așa cum recunoștea Heidegger: "esența poematică a gândirii salvează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
măiastră, așa cum are loc în lirica lui Hölderlin sau Eminescu zboruri care efectuează epoche-ul, punerea în paranteză a nesemnificativului, a comunului, a zilnicului. * Gândirea poetică vorbește despre metafizică în vibrații și iradieri cu ajutorul intelectului "eroic". Poezia gânditoare nu vorbește despre metafizică, ea creează spații, universuri metafizice care sunt deschideri totodată sensice și melodice înaripate. Gânditorul rostește Ființa, poetul întemeiază Ființa, așa cum recunoștea Heidegger: "esența poematică a gândirii salvează domnia adevărului Ființei". O scoate din vremuire și o transformă în prezent etern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
La Eminescu, suferința apare sub cele mai felurite hipostaze. Ea începe încă din prima tinerețe cu evocarea morții copilei de la Ipotești, în Mortua est! injustiție cosmică ducând la negarea de către poet a oricărui sens și a însuși creatorului. Această suferință metafizică va marca întreaga viață pe poet, așa cum a remarcat cu multă subtilitate Svetlana Paleologu Matta în cartea sa, Eminescu și abisul ontologic. Din abisul ontologic profund tragic, suferința l-a aruncat pe Eminescu în sus, viziune formulată de contemporanul Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
adevărata viață, își manifestă energiile spirituale eliberatoare numai în interacțiune cu cititorul, în fenomenologia activă a receptării; a unei receptări iluminate. Iar marea poezie, cea deschizătoare de noi orizonturi onto-axiologice este, repetăm, poezia ideatică, poezia zborurilor metafizice. Nu însă o metafizică mimată, teatrală, chinuită, ci autentica viziune de mare adevăr și elevație. Acea poezie pentru a cărei lectură "trebuie să te îmbraci în haine și suflet de sărbătoare", cum afirma o iluminată cititoare. Acea poezie în care "intri ca într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]