6,144 matches
-
consfințită de manuale, e semn de criză morală. Și că "o parte" din oamenii de cultură, cei indisciplinați, creează "o imensă confuzie" nerespectînd ierarhia. În privința patriotismului, Eugen Simion dă "ad usum Delphini" o definiție în cerc: "Patriotismul este un sentiment metafizic după părerea mea și existențial evident. Patriotismul înseamnă tatăl tău, mama ta, familia ta, locul în care te-ai născut, femeia cu care te însoțești, înseamnă copilul tău, literatura ta, poeții tăi, lumea în care te situezi, și așa cum spunea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17012_a_18337]
-
1943, în Bilete de papagal, Adevărul literar și artistic și Informația zilei. Un fel de silogisme ale amărăciunii pricinuite de fauna funcționarilor publici, de la miniștri și deputați la demnitarii mărunți, cu nevestele, copiii, rudele și clientela lor. Pe cît de metafizic e Cioran, pe atît de atașat de conjuncturi e Arghezi. Chiar și după atîtea decenii, poți să recunoști prototipurile reale din portrete. Strădanie, de altfel, inutilă, cîtă vreme autorul, o dată focul vărsat, cum se spune, ne oferă nu niște pamflete
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
ne arată că schimbările din viața noastră încep o dată cu schimbările în interpretarea semnelor prin care ne situăm, ne proiectăm și ne înțelegem pe noi înșine. Autobiografia trece astfel de la o elucidare de sine efectuată în termenii complexului oedipian, al vinovăției metafizice sau prin intermediul diferitelor măști literare la o elucidare ce tinde să-și extragă valoarea din luciditatea și sagacitatea ei." Prin cartea sa, Dan Cristea repune în discuție, cu profesionalism și talent, câteva scrieri autobiografice care fac parte din ceea ce s-
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
au și ei două mâini, două picioare, se îmbracă la fel cu vecinul lor de cartier și discută pe bazele acelorași principii logice". Pentru englez, țara este "mai mult pitorească decât frumoasă, e mai degrabă nuanțată decât inteligentă, fără apetit metafizic, dar cu un simț al comicului dezlănțuit până la gratuitate. Apoi scepticismul ei robust, trupeș... ha! care i-a anulat orice naivitate, ca unei fecioare care știe prea multe înainte de a-i veni sorocul."" Cartea publicată de Liana Cozea, gest donquijotesc
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
aproape organic. Primul, mai aproape de zona decorativului și cu o evidentă spaimă de gol, este completat de cel de-al doilea, mai pregnant în descripții și cu o la fel de evidentă spaimă ontică sau, mai exact, cu o reală deschidere spre metafizic. Prin toate datele sale, pornind de la cele formale și terminînd cu cele de ordin valoric, expoziția artiștilor vâlceni nu trădează nici un complex, nici măcar unul de superioritate, și se înscrie perfect în discursul obișnuit al artei românești contemporane, evident în acea
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17026_a_18351]
-
cea de pe urmă pentru Matiora: atît pentru ostrov, cît și pentru sat, căci amîndouă purtau unul și același nume." Superbul roman al lui Valentin Rasputin, Despărțirea de Matiora, începe cu această frază-emblemă în care e conținută întreaga substanță tragică și metafizică a cărții: sfîrșitul a ceea ce aparent nu se poate vreodată termina. Matiora este un sat, într-un ostrov, care urmează a fi dărîmat, iar pe vechea lui temelie se dă frîu liber apelor. Cei ce trăiesc în sat, bătrîni și
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
morții în planul vieții. Înainte de plecarea lor de pe urmă dintre cei vii, cum se spune, locuitorii Matiorei trebuie să facă față unei alte plecări-despărțiri, infinit mai dureroasă și mai greu de înțeles, fiindcă ea nu este inevitabilă într-un sens metafizic și veșnic misterios pentru ființa umană, ci absurdă și ininteligibilă tocmai pentru că ea nu ține de o ordine superioară a lucrurilor. Rasputin izbutește, în felul acesta, excepțional după părerea mea, să coboare în plin mundan o problemă ontologică, despărțirea-moarte, pentru ca
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
se substituie reciproc într-un balans baroc, pe o punte foarte subțire, în pendularea permanentă dintre ființă și neființă, spre ceea ce - cît de îndrăzneț? - ar putea să se cheme a-fi-nefiind. Autoarea punctează clar această "țintă" ghicită la capătul glisării spre metafizic: "E liniște în ceruri/ căci am murit/ în tine" (Liniște); sau: "Am văzut arzînd focul/ și au rămas doar cenușă/ și flori/ Sprîncenele mele s-au împuținat/ și mi s-au rupt ochelarii/ transformîndu-se/ în marmură incandescentă./ Mi-au crescut
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
vagabonzi: "Să nu-ți lepezi niciodată hîrtia de scris și prietenii cugetam într-o noapte scandalos de cuminte la masă era și mașina de scris dar cerul incolor și comun nu trecea prin camera mea de tortură adia un vîntișor metafizic la care noi nu aveam acces Niță trecea triumfător printre furcile caudine ale vieții (sic) speram ca odată și odată să iubesc și eu ceaiul de mentă și pozele din tinerețe dar iată îmi spun bucură-te de subiecte și
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
pasivitate, de aspirație încordată și de smerenie ipocrită, de o asemenea trăire exemplară prin delegație și vagă năzuință spre dizolvarea în unicat, nu sînt altceva, într-un plan cultural propriu-zis și într-unul simbolic mai larg, decît variantele unui Bingo metafizic, dezangajări leneșe în speranța unor compensații prin milostivenia transcendentă. Alexandra Nechita, pe care Președinetele României a păstorit-o personal, cu un amestec de evlavie și paternalism, este întruparea contextuală a acestui suflet de rentier pe care românii, într-un procentaj
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
și anatomice a corpului nostru. Povestirile pe care ni le spunem în fiecare clipă sînt, înainte de orice, povestiri despre noi înșine. Abia apoi despre ceilalți. O asemenea teorie nu e complet nouă. Dusă pînă la ultimele ei consecințe logice și metafizice, ea se poate dovedi destul de problematică, în măsura în care e incompatibilă cu alte ipoteze despre felul în care se formează identitatea personală sau despre cît de accesibil înțelegerii noastre este universul lăuntric al altei făpturi. Avantajul lui Damasio este că argumentele lui
Misterele conștiinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17098_a_18423]
-
principiile revistei clujene: ținută etică și refuzul provincialismului, perspectiva europeană a valorilor. Din acest spirit critic și ironic s-a născut și Istoria... lui Radu Țeposu și proza lui Ioan Groșan, și Apostroful clujean. Echinoxul nu a însemnat doar poezia metafizică, ermetică, naturistă a lui Ion Mircea, Dinu Flămând, Horia Bădescu, eseurile și cronicile talentatului Petru Poantă, ci și energia lui Uricaru și răbdarea lui Ion Pop, clarviziunea lui Papahagi, apoi " Școala ludică" a lui Vartic, afecțiunea și sprijinul moral ale
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
grafice, în special cu acelea din categoria miniaturii, ale creștinismului de factură orientală. însă indiferent care ar fi ponderea acestor posibile surse, asumate sau doar intuitive, pictura lui Meret are în mod cert acel rafinament al gîndirii și acea implicare metafizică pe care spiritul oriental știe atît de bine să le camufleze în spatele frumuseții imediate și al stereotipului decorativ. Prin discursul ei de o extremă delicatețe, prin subtilitatea limbajului, prin discreția aproape pudică a imaginii și, mai ales, prin autenticitatea și
Transparențele picturii decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17095_a_18420]
-
oferind cititorului și plăcerea de a avea în mână o astfel de carte, poeziile lui Adrian Bodnaru se cristalizează în cicluri tematice ce stau sub semnul unei matematici a experimentului și a demonstrației poetice proprii. Poezii ce oscilează între neliniște metafizică și intuire a devenirii, maschează o tensiune interioară ce debușează adesea în explozive jocuri de aliterații și ritmuri surprinzătoare, în enjambamente șocante, atingând limitele limbajului: "Să-ți faci procură/ de zile scurte/ Și bătătură/ și ceva curte -/ Să mergi la
Toate drepturile rezervate... by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17124_a_18449]
-
imagini feminine la limita dintre joc și miraj: "O stea cu greieri înnoptată/ în fustele-ți de altădată,/ că poate gem de strănepoată/ de un de lună clar." O Săptămână în lumina cartofului adună o poezie simplă, imagistică, de melancolie metafizică și cu evocări eterate: "Un somn de ulei/ în fereastra din câmp -/ Sunt o cămașă cu muzicuță/ În cleiul prunilor." În Nouă nopți cu Tremens viziunea e pe alocuri terifiantă și absurdă, sugerată și prin titlu, beția, narcoza fiind o
Toate drepturile rezervate... by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17124_a_18449]
-
o răscruce a vieții sale, de unde își contemplă eșecul căsătoriei și își așteaptă moartea. Bețivi sînt și ceilalți bărbați din roman, precum doctorul Vigil sau Hugh. Într-un fel, Sub vulcan este un poem despre beție: alcoolul devine o substanță metafizică, el ține laolaltă sufletele personajelor, le ajută să comunice, dar nu în sensul trivial al termenului, de tavernă, ci ușurîndu-le cumva o povară interioară care rămîne totuși, pînă la sfîrșit, insuportabilă. Paharele de tequila, whiskey sau bere mexicană diluează, sau
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
l-am urmărit pe pianistul Christopher Czaja Sager, în Concertul în fa minor de Johann Sebastian; de asemenea, pe parcursul unui întreg recital, ne-a prezentat patru dintre Partite, suitele de dansuri baroce ce situează sugestia inițială a mișcării în domeniul metafizic al pătrunderii adevărurilor celor mari pe care muzicianul solist le tălmăcește cu firescul unei adresări colocviale de o cuceritoare naturalețe. Captivant, pe momentele importante ale acestuia, s-a dovedit a fi și concertul - l-aș putea numi - fluviu, concert cameral
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
chiar cu mare eficacitate, gesturile oamenilor de acțiune; dar, analiza logică și rece se îngemănează prea arareori cu spiritele deschise spre universuri imaginare. Eminescu este o excepție fericită în acest sens. El a fost preocupat pînă la obsesie atît de metafizic, cît și de destinul istoric. Evident, soarta României a fost în centrul preocupărilor sale. Dar, evoluția țării este privită de el în complexul forțelor care au gravitat în această regiune și care i-au influențat decisiv existența. Iar poetul român
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
înclinați să o credem, noi ceilalți, observatori ai oricărei forme pe care nu o animă un principiu esențial, care nu face apel la sentimentele noastre. Noi, cei pentru care doar sufletul, esența ființelor și a lucrurilor, calitatea și semnificația lor metafizică, contează. Trebuie să adaug că în ostilitatea noastră față de adoratorii formei pentru formă se amestecă și neîncredere; neîncrederea neștiutorului față de cunoscător, a profanului față de cel inițiat, față de o orânduire a lucrurilor care îi este inaccesibilă. Dinspre partea lor, acești inițiați
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
în materie de compromisuri rușinoase"; �judecățile severe și adesea sarcastice constituie muzica de fond peste care se suprapun ici-colo încuviințările"; �un gen de reflexie ocrotită de imagine; simultan, o imagine care alarmează un gînd"; �finaluri ce trimit cînd nu la metafizic, totuși într-un limb bogat în sensuri grave"; Ofelică apariție, poeta se vede pe sine "cu părul împodobit cu melci/ ars și amar de sare/ cu gustul valurilor veșnic răcorindu-mi buzele însîngerate""; �o pornire de studios grefată deîndată pe
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
și ideile altora n-au rupt, în chip automat, raporturi sau prietenii. Dar cele dintîi semne de violență au făcut-o. M. Sebastian putea accepta antisemitismul profesorului său - și îl accepta, de vreme ce-i solicita o prefață - cu condiția să rămînă metafizic, o idee, adică, dar se revolta de îndată ce, în virtutea ideii cu pricina, el era trimis, ca evreu, să curețe zăpada. Punițiunea respectivă, rod al unei discriminări concrete, n-o mai putea suporta. Și pe drept cuvînt. îi împărtășim uluirea cînd aude
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
din crucea amiezii o pot induce. Simbolurile sunt tradiționale, imaginile evanescente și rafinate, mișcarea sufletească e ascendentă, religiozitatea are parfum de icoane vechi, totul e o traducere senzorială, proustiană, de undeva de la marginea memoriei, a imaginilor din copilărie. Există vibrație metafizică în fiecare metaforă, și respirație de haiku: Nefiresc de albe,/ Petalele primăverii/ Cine ar îndrăzni să le atingă/ Știind că se va spulbera în vânt?" Poemelor Mariei Calleya li se pot recunoaște și ecouri blagiene, și din Ioan Alexandru, cuvinte
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
educație instituționalizată și prin mass-media. Teorie nu chiar inocentă: "Presupoziția că oricare regim politic este opresiv ni se pare foarte periculoasă și falsă; șefii regimurilor totalitare sînt astfel exonerați de orice culpă, căci ideologia ar reprima individul în virtutea unei necesități metafizice...". Totuși o determinare contextuală a modernismului se impune. E vorba de bifurcarea modernității, care e pe de o parte burgheză, precum o narațiune a rațiunii victorioase și a progresului, iar pe de altă parte estetică, precum o critică a acestei
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
el suferă modificări de comportament și radicale schimbări de optică. Desenul său denotativ, sociologizant și vag etnografic, își descoperă lent propriile sale resurse și își schimbă expresia și tensiunile în funcție de orientarea interesului și a gîndirii artistului către spațiul religios și metafizic. Creator al școlii noastre de grafică, el și-a mîntuit la maturitate și spre bătrînețe toate excesele și cochetăriile cu regimul comunist, altminteri explicabile istoric și psihologic, printr-o riguroasă și profundă activitate artistică și pedagogică.
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
temelie pe care juram atunci. În America, mai tîrziu, am redimensionat unele trăsături ale literaturii americane citite în România, cu singura mentalitate pe care o aveam la îndemînă atunci... Astfel, am înțeles, de pildă, că Steinbeck era mult mai puțin metafizic decît credeam (acel "drugstore" în care se vînd de la agrafe de păr, măsline, cauciucuri de bicicletă, sandwich-uri și coca-cola pînă la Biblie - și care mi se părea o alegorie a Arcei lui Noe! -, mi-am dat seama că există efectiv
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]