1,344 matches
-
despre dragoste, destinată, după cum se pare, să imortalizeze fermecătoarele doamne de la curtea napolitană”590, în care influența lui Dante se resimte puternic. În cele optsprezece scurte cântece avem o pendulare între fantezia mitologizantă și notele de realism. Naratorul boccaccesc 591, metamorfozat într-un cerb, se plimbă într-un decor idilic primăvăratic, meditând asupra necesității de a se feri de chinurile nemiloase ale dragostei, când i se pare că aude un glas ce le cheamă pe doamnele din Napoli la marea curte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
iubire: „I am pus iubirea la picioare;/ Mi-era acea făptură dragă,/ Izvor de bucurie-ntreagă,/ Har, viață, binecuvântare,/ Din cer lumească întrupare,/ Iar eu eram deplin al ei.” 666 O lasă să-i guverneze viața și să i-o metamorfozeze, să o transforme într-un spectacol al celor mai alese sentimente și al celor mai nobile elanuri. Femeia este cea care dezlănțuie forța creativă, prefăcându-l pe cavaler într-un artist veritabil: acesta compune cântece pe care le intonează iubitei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe poet în versurile prologului operei fiindcă, prin traducerea Romanului Trandafirului și creionarea Cresidei, imagine a femeii trădătoare, nestatornice, l-a ofensat grav: i-a criticat și ridiculizat pe cei care îl slujesc, și mai ales pe femei. Zeița Alceste, metamorfozată în poem sub înfățișarea unei margarete 678, floare preferată a poetului, ia apărarea creatorului, promițând că el se va revanșa prin ilustrarea unor povestiri despre femei vrednice de a fi considerate fidele dragostei, pentru care, de altfel, s-au și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
feminin, Andreuola (IV. 6), decide ca după moartea persoanei iubite, în semn de adâncă prețuire și afecțiune, să se retragă la mănăstire, alegând o cale închinată divinității și recluziunii. Femeia are un rol benefic, pentru ea bărbatul acceptă să se metamorfozeze, să se transforme dintr-o brută într-un ins manierat și educat, așadar rolul civilizator nu-i poate fi negat (Efigenia va avea o influență mai mult decât pozitivă asupra lui Galeso, care, deși fiul unui nobil, se comporta rudimentar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mesager al creștinismului, un adevărat apostol, rolul ei alegoric fiind prefigurat chiar din relatarea primelor evenimente ale narațiunii, căsătoria celor doi este mai mult decât o acțiune diplomatică, una misionar-creștină, la care își dau girul și prelații vremii. Femeia se metamorfozează în simplu instrument al voinței masculine, părerea ei nu contează, mariajul devine pentru tânără, de la început, un supliciu, fiind nevoită să-și părăsească țara, părinții, pe toți cei apropiați. Constanța își cunoaște foarte bine statutul, dovadă definiția feminității pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
știrbi onoarea). În Povestirea doftorului identificăm un model de virtute, dar și imaginea unei victime a prejudecăților epocii, Virginia. Ca și în alte situații, nu avem de-a face cu o creație originală, ci cu o preluare, dar care se metamorfozează original în condeiul scriitorului englez. Povestirea apare la Tit Liviu în De la întemeierea Romei, însă Chaucer a cunoscut-o din Le Roman de la Rose, operă medievală pe care a tradus-o, pentru prima oară, în limba engleză. Virginia, fiica unui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
eroinei, „cer” 864 - aspirația spre dimensiunea celestă a divinității, „<<Ne-oarba>>, sfânta plină de lumine/ Cu mintea și virtuțile întregi”865 - asocierea cu imaginea luminii, ca simbol al cunoașterii desăvârșite, al purității absolute, „cerul lumilor”866, deoarece exemplul ei va metamorfoza o societate străină de sentimentul iubirii, al virtuții. Chaucer pleacă în creionarea eroinei sale de la celebrele culegeri medievale cu vieți de sfinți, cunoscute și sub denumirea Legenda Aurea, dar prin dialog o face mai credibilă decât personajele feminine din creațiile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și pot zice că n-am trecut de pragul porții” 903 : argumentează că tânărul amant se afla în butoi deoarece venise să-l cumpere, astfel ea făcând o afacere bună pentru întreținerea familiei. Monna Ghita, din povestirea a patra, este metamorfozată, din dorința de iubire, într-o ființă capabilă a se descurca în situații delicate și chiar critice din spațiul căminului: își păcălește soțul gelos, oferindu-i o cantitate considerabilă de vin, apoi, când își vede deconspirat planul, recurge la amenințări
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Blecher, sunt valabile și în cazul textelor lirice ale autorului. Astfel, putem constata că nu numai proza scurtă anticipează romanele de mai târziu, ci și încercările lirice ale scriitorului. Poezia Gând aduce în prim-plan o ipostază neobișnuită a femeii, metamorfozată datorită absenței iubirii: Mâinile tale pe pian ca doi cai Cu copita de marmură Mâinile tale pe vertebre ca doi cai Cu copita de trandafiri Mâinile tale în azur ca două păsări Cu aripi de mătase Mâinile tale pe capul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
central este zborul vor mai apărea și în scrierile ulterioare ale autorului. Personajul lui Blecher crede blagian în zbor, văzând în acesta posibilitatea de a ,,stăpâni zarea", cauta asemena lui Brâncuși esența zborului, zborul ca fericire. Imaginea celor doi îndrăgostiți, metamorfozați din realitatea opresivă, exprimă clar, programatic aproape, ideea blecheriană despre modul în care poate scăpa de identitatea care i-a fost dată: prin scris, autorul de text creează realitatea dorită. Aceeași idee o întâlnim, mai recent, la Mircea Cărtărescu: ,,Cărțile
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lumi, asociind libertatea scrisului cu cea a zborului. Pentru a înțelege intenția și în același timp misiunea auctorială a textului narativ Întâmplări în irealitatea imediată, dar și a celorlalte două texte ce vor urma, pornim de la fragmentul celor doi îndrăgostiți metamorfozați din contingent, lecturând și interpretând textul prin altul, de data aceasta poetic, aparținând tot lui Blecher, cuprins în volumul Corp transparent, apărut în anul 1934 Eternitate. Două versuri ale textului poetic amintit: Este un început albastru/ În acest peisaj terestru
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
prin altul, de data aceasta poetic, aparținând tot lui Blecher, cuprins în volumul Corp transparent, apărut în anul 1934 Eternitate. Două versuri ale textului poetic amintit: Este un început albastru/ În acest peisaj terestru" traduc clar ideea blecheriană de a metamorfoza realitatea pornind de la ceea ce inevitabil avem deja. De realitate nu putem scăpa, dar există în aceasta acel ceva, ,,interesantul de viață" de care vorbea Kierkegaard care ne ajută să mergem mai departe. Acesta este planul seducătorului Blecher. Naratorul-personaj al Întâmplărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
spațiului în care au dorit să se claustreze. Influența sanatoriului lasă urme și asupra celor sănătoși, nu numai asupra celor bolnavi. Aproape că cei sănătoși devin mai bolnavi decât bolnavii adevărați. În acest sens, Solange va experimenta viața după Emanuel metamorfozându-se într-un bolnav autentic. Inima sa, după cum personajul însuși declară, se cicatrizează asemenea rănilor bolnavilor: ,, Mi-e sufletul înghețat, Emanuel... a înghețat ceva în mine... mi-e rece... mi-e rece aici înăuntru, și arătă cu mâna pieptul"301
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Editura Paralela 45, 2012. Gide, André, Jurnal. Pagini alese 1889-1951, prefață, traducere și note de Savin Bratu, București, Editura Univers, 1970. Gide André, Tezeu; Din file de toamnă, traducere și prefață de Irina Eliade, București, Editura Univers, 1971. Kafka, Franz, Metamorfoza și alte povestiri, traducere de Mihai Isbășescu, București, Editura Polirom, 2012. Kafka, Franz, Procesul, traducere de Gellu Naum, București, Editura RAO, 2007. Mann, Thomas, Moartea la Veneția: nuvele, traducere de Lazăr Iliescu și Al. Filipide, București, Editura pentru Literatură, 1965
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
directe, al comunicării instantanee, dar și al manipulării eficiente. Marlowe era așadar un vehicul ideal pentru un tip de proză bazată pe observarea rapidă a realității și pe și mai rapida ei descriere. Treptat, vocea devine persoană, iar naratorul se metamorfozează într-un personaj al cărui univers mental ocupă o bună parte din spațiul narațiunii. În ciuda prezenței masive a eroului în textul ca atare, dificultatea definirii și plasării sale într-un context ferm e aproape insurmontabilă. Deși conceput drept o oglindă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
s-a născut detectivul Marlowe a dat la iveală și astfel de considerații de un optimism pe care prea puțini dintre oamenii cu bani de la Hollywood l-au împărtășit vreodată. Mai realistă pare cealaltă soluție: ca scenariștii înșiși să se metamorfozeze în producători și regizori. Viitorul i-a dat dreptate, și în această privință, romancierului. Strălucirea din anii ’60 și ’70 a cinematografiei hollywoodiene, saltul calitativ al filmelor se datorează tocmai pătrunderii masive a unor artiști ai cuvântului în zona decizională
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
prins în plasa existenței dominate de violența și moartea aproape intrate în rutina cotidiană. Încercarea de a reface împrejurările asasinării lui Chris Lavery, împușcat în baie, e dominată de o răceală transumană, de o indiferență înspăimântătoare. Actul metafizic s-a metamorfozat în pură tehnologie a extincției, iar perspectiva lui Marlowe este a martorului împietrit, a ființei devenite ea însăși parte a mașinăriei morții. Aplecându-se asupra cadavrului, el nu are nici cea mai mică tresărire. Singurul sunet auzit este cel al
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și - ca niciodată - ne demonstrează că poate fi un sensibil pictor liric, capabil să ofere veritabile „pasteluri după natură”, sedus de culoarea locală și de forța unică a peisajului. El nu cade, firește, într-un panteism ieftin. Natura nu se metamorfozează într-un participant activ. Ea nu este un complice al detectivului. Pur și simplu, autorul simte nevoia să presare niște intermezzouri de acest gen, așa cum prozele desfășurate în peisajul urban al Los Angeles-ului excelau în descrierea marelui malaxor de vieți
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
confruntarea cu Iorga, dacă adăugăm și abordarea satirico-alegorică, tipologizantă, a "Savantului", din Tablete din țara de Kuty (al cărei substrat polemic, de asemenea, nu poate fi ignorat), ne apare într-o coloratură diversă, relevantă pentru abilitatea scriitorului polemist de a metamorfoza realul-cotidian în autentică literatură. 2) La nivel intradiscursiv, situația se prezintă mult mai complexemplu Totuși, se poate observa că cele mai multe din textele argheziene antiiorghiste au, ca dominantă polemico-strategică, disimularea (aici includem și figurile concesiei). Aceasta corespunde, în planul intenției, unui
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
povestirii, faptul că petrecerile sunt pricini de întârziere (chiar înainte de plecare eroii noștri se pun pe petrecut încă o zi). Acest lucru poate să însemne și că ospitalitatea înseamnă beție, pierderea reperelor, ca ea are un farmec care împietrește, imobilizează, metamorfozează. Aventura lui Elpenor ne arată cu pregnanță că omul slab cedează acestei ispite. Antidotul vrăjii este această iarbă fermecată a cărei rădăcină este neagră iar floarea albă ca laptele, floare pe care muritorii o smulg cu greu și pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
vas nu scade niciodată, coliba este transformată în templu.( În locul stâlpilor strâmbi au apărut coloane, acoperișul se face de aur, curtea se acoperă de marmură, ușile par sculptate și toată casa strălucește de aur"144*, iar Filemon și Baucis sunt metamorfozați în copaci despre care legenda ne spune că erau stejar și tei ("Baucis a văzut pe Filemon înfrunzind și bătrânul Filemon pe Baucis de asemenea acoperindu-se de frunziș. Din frunțile lor reci s-a înălțat câte un vârf de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în cele din urmă ce înseamnă orice Itacă 224. Astfel Itaca cea unică devine multiplă. Experiența timpului a pulverizat singularitatea ei într-o miriadă de imagini variate, schimbătoare, strălucitoare care luminează drumul călătorului. Acest loc paradigmatic al ospitalității a fost metamorfozat de către timp, deformat de către amintire, reconstruit de imaginație, transfigurat de dorință. Itaca, capăt și țintă ale căutării ospitaliere, a revelat ospitalitatea timpului, adică puterea sa de întâmpina, păstra și hrăni înalta dorință a unei primiri definitive. Arhitecturi ale dorinței Economia
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Rousseau va cunoaște în repetate rânduri experiența relației musafir - gazdă, care dacă nu este fondată pe libertate absolută și autonomie, devine repede neclară. Transparența interacțiunii dispare, făcând loc promiscuității create de multiple incomodități și dependențe, viața sub același acoperiș se metamorfozează în alienare. Să stai la o gazdă înseamnă, mai întâi de toate, să suporți plictiseala conversațiilor inutile. Pentru cel care nu-și dorește decât "să ducă o viață dulce și tihnită" care nu depinde decât de sine, "vorbăria fără mișcare
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este un Ev Mediu de legendă, de miraculos așa cum îl poate reprezenta generația sa. El a putut fi încurajat în acest sens de către Lecointre-Dupoint, editorul legendei în 1839, semnalând că deja în epoca lui Jacques de Voragine, adevărul istoric era metamorfozat de către legendă, că realismul se retrăgea spre profitul supranaturalului și al miraculosului: "Exercițiile ascetice, penitențele și macerațiile sfinților, caritatea lor ardentă, abnegația lor eroică, nu ar fi captivat singure un auditoriu van și ușuratic, care nu respira decât bătălii, iubiri
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de ecou, care pune în legătură locul și un altundeva, e vorba aici de refuzul ermitului de a acorda ospitalitate cavalerului. Ermitul trimite la figura secretului prin izolare și repliere de sine450, dar și la cea a santinelei (ermitul se metamorfozează în dragon care păzește intrarea la comoară). Arnaud Lévy a arătat 451 foarte bine că zgomotul era legat chiar de noțiunea însăși de secret (secretul pe care îl transformăm în zvon) și gălăgia acestei transgresiuni și intruziuni apar aici ca
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]