666 matches
-
a fost să fie, tot e bine, că venise cu Dacia lui ca să facă o tură prin oraș. Era bazat cocoșelul ei, măcar că un pârlit de maistru la IMGB, neînstare s-o gâdile cum trebuie și mai avea și altă meteahnă, de care suferă aproape toți bărbații: era însurat și avea doi copii, Mirelo, asta e, gâdil-o până s-o scula, iar-și bucură-te că te așteaptă seara cu mașina, când ieși de la cantină, ca să te scoată la plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
colectivului ți se pune de-a curmezișul și te scuipă afară, și atunci jupânu’ nu mai are încotro, cât o fi el de înțelegător și bine intenționat... Rafael o lăsă baltă. Prudență, mă rog, n-ar mai fi insistat pe metehnele madamei Ortansa, care i-ar fi mâncat sufletul, temându-se pasămite pentru slujba asta onorabilă, curată și comodă la o adică, măcar că nerodul de Milică se lipsise de bună voie... Idiotul și cretinul, mai bine nu te-ai mai gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Doamne ferește, cum încercaseși să ți-o închipui. O veritabilă alteță, ce mai, o gladiatoare bună să se lupte cu ursul, pe care uite că reușiseși s-o îmblânzești. Ai smuls din rădăcină buruiana păcatului, făcând-o să se dezică de meteahna ei, și n-aveai decât s-o admiri cum se pocăia postind și miluind copiii cu mâncarea din sufertașe, adusă de-acasă. Îți făceai un merit din convertirea asta spectaculoasă și, totodată, te amăgeai cu gândul că găsiseși un înlocuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
va trebui să se ceară competență și trudă. Eu sunt plin de bunăvoință, dar sunt ignorant și leneș. Renunțând să mai insiste, Fazel preferă să-mi răspundă pe același ton: — E-adevărat, pot să depun mărturie. Și, pe deasupra, ai alte metehne, Încă și mai mari. Îmi ești prieten, o știe toată lumea, adversarii mei politici n-ar avea decât un țel: să te Împiedice să reușești. Russel asculta În tăcere, cu un surâs Încremenit parcă uitat pe buze. Cu siguranță că șuguiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Unul din nemți era pus pe șotii. Ne arăta nouă, copiilor, tot felul de jocuri cu chibriturile, iar pe fratele meu, unchiul tău, l-a lăsat să tragă câteva fumuri din țigară. Poate de atunci s-a ales el cu metehne. Pe de altă parte, poate că mama l-a deprins prea mult cu rachiul. «Ca să nu-l ia frigul pe câmp», zice ea. Când au pornit spre Rusia și Ucraina, nemții erau fercheși și zâmbitori, cu vestonul încheiat la toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
jucători, toți mi se par la fel de „anormali“. I-am spus într-o bună zi părerea mea unuia dintre doctori și a zis că am dreptate. Noi nu ne aflăm aici pentru a ne îndrepta, ci pentru a ne obișnui cu metehnele noastre și că pentru una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă lumea este tocmai incapacitatea de a le recunoaște. Așa cum fiecare își are propriul lui mers, fiecare gândește, simte sau vede lucrurile în felul său. Chiar dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Normal că el mi-a explicat în cuvinte foarte simple și aceasta nu este decât una dintre problemele care mă frământă, dar cred că am înțeles ce a vrut să spună. Probabil că nu ne vom putea niciodată obișnui cu metehnele noastre. Incapabili să găsim în noi înșine un locșor pentru durerea sau suferința provocată de aceste metehne, venim aici ca să sc\p\m de ele. Atâta vreme cât ne aflăm la sanatoriu, nu supărăm și nu deranjăm pe nimeni și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
problemele care mă frământă, dar cred că am înțeles ce a vrut să spună. Probabil că nu ne vom putea niciodată obișnui cu metehnele noastre. Incapabili să găsim în noi înșine un locșor pentru durerea sau suferința provocată de aceste metehne, venim aici ca să sc\p\m de ele. Atâta vreme cât ne aflăm la sanatoriu, nu supărăm și nu deranjăm pe nimeni și nici nu ne simțim deranjați, pentru că știm cu toții că suntem „anormali“. Este o lume cu totul diferită de cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu deranjăm pe nimeni și nici nu ne simțim deranjați, pentru că știm cu toții că suntem „anormali“. Este o lume cu totul diferită de cea în care am trăit înainte de a veni aici. Cei de acolo nu sunt conștienți de propriile metehne și-și văd de viața lor fără probleme, pe când noi, cei din lumea aceasta mică, le etalăm în văzul tuturor, asemenea indienilor care poartă pene pe cap pentru a indica triburile cărora le aparțin. Trăim liniștiți, fără să ne supărăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și să ascult muzică în tihnă. Problema cea mai mare este că o dată ce ajungi să trăiești aici, nu mai ai chef să pleci sau, mai bine zis, îți este teamă să pleci. Cât ne aflăm aici, suntem calmi și liniștiți. Metehnele le luăm ca atare și chiar avem impresia că ne-am vindecat oarecum, dar nu suntem siguri că dacă ieșim în lume, vom fi acceptați așa cum suntem. Doctorul meu spune că a sosit momentul să iau legătura cu „lumea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se mai fac bine, dar și alții care nu au putut fi recuperați în alte părți [i și-au revenit complet aici. Lucrul cel mai minunat este modul în care se ajută unii pe alții. Fiecare știe că are o meteahnă și încearcă să-și ajute semenul. În alte părți, din păcate, acest tip de ajutor nu există. În alte părți, doctorii sunt doctori și pacienții sunt pacienți. Pacientul solicită ajutorul doctorului, iar doctorul i-l dă. Aici, ne ajutăm unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lui de vedere, da. Naoko a căzut pe gânduri câteva clipe. — Am impresia că e mult mai bolnav la cap decât mine, spuse ea. — Și eu cred la fel, am spus, numai că el e capabil să-și adune toate metehnele într-un sistem logic. Este sclipitor. Dacă l-ai aduce aici, ar pleca după două zile. S-ar lămuri imediat în legătură cu tot ce se petrece aici. Este tipul de om pe care-l respectă lumea. — Eu am impresia că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în prezența ei nu mai pot judeca lucrurile la rece. Era atât de tânără și de frumoasă, încât mă simțeam copleșită [i mă consideram un specimen mult inferior ei. Poate nu este o scuză tocmai potrivită, dar îmi știam bine metehnele și n-am uitat prin ce trecusem. Reiko a dat din cap de câteva ori. — Dacă aș fi fost frumoasă și deșteaptă ca ea, aș fi fost probabil o ființă mai normală. Ce-și mai putea dori când avea asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mă fac bine, repede. Dar când am fost eu cu el, n-a fost atât de îngrozitor. S-a purtat normal, nu? Pentru că erai și tu de față. Întotdeauna se purta normal când erai prin preajmă. Încerca să-și ascundă metehnele. Sunt sigură că ținea foarte mult la tine și făcea tot posibilul să-i cunoști doar părțile bune. Cu mine nu se purta așa, își dădea arama pe față și era cumplit de capricios... ba trăncănea, ba cădea, în următoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de trei zile. Zăceam pur și simplu în pat, ca un mort, cu ochii larg deschiși, privind în gol. Nu înțelegeam ce se întâmplă, spuse Naoko lipindu-se de mine. Ți-am scris și în scrisoare că am mai multe metehne decât poți tu să-ți imaginezi. Boala mea este mai gravă decât crezi, are rădăcini foarte adânci. De aceea aș vrea să-ți vezi de drumul tău, dacă poți. Nu mă aștepta. Culcă-te cu ce fete dorești și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dat seama că poate cânta și încă foarte frumos, nu pierdea ocazia s-o facă. Când cei bătrâni erau plecați, iar copiii se jucau, ea se furișa mai departe de cort, printre pomi și cânta. Copiii se cam obișnuiseră cu meteahna ei. — Unde-i Prințăsa?se întrebau când n-o vedeau. — Ssst!auzâți-o, cântă, observa Rozmarin. Cântă frumos, bre! Să mergem la ea, se plănuiau. Când se apropiau, Prințesa se rușina și înceta de a mai cânta. — Mai cântă, Prințăso, o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care sunt pe-afară. Nu știu dacă există Dumnezeu. Tot ce știu.., este că am pierdut un om. Un subaltern, bre, un om de-al meu. Un om normal, un om ca și mine, un om cu durerea și cu meteahna lui. Care a muncit pe brânci, pentru o pâine, care n-a avut și el parte de vreo vorbă bună, de vreo răsplată, de duminici, de sărbători sau de concedii, care n-a avut o casă și o familie, care
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în multe dintre ele. Scriitorul Corneliu Văleanu, fiind și epigramist (membru al Uniunii Epigramiștilor din Româniaă, are un ascuțit simț de observație, o înclinare/aplecare către satiră și umor, șfichiuiește prin întâmplări trăite de dumnealui sau sunt numai pățanii imaginare, metehne omenești în scopul, de ce nu, al îndreptării lor. Un exemplu este chiar în primul capitol: „”, unde autorul critică epigramatic faptul că pensionarului de la noi nu i se asigură de către „cei de sus” pensie corespunzătoare unui trai decent: Scumpii noștri pensionari
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Dimitrie Gusti, dar în contextul și din perspectiva manifestărilor politicoadministrative ale vremii. Dintr-o anexă aflu că între 1925 și 1940 cadrul legislativ al organizării administrației publice s-a schimbat de 34 de ori, adică aproximativ o dată la cinci luni. Meteahnă veche deci, dinainte de comunism, greaua sa moștenire și derutele tranziției... Și mai aflu ceva interesant : prin deceniul doi al secolului trecut, adică în plină înflorire inter belică, procentajul reprezentat de funcționarii publici în populația generală era, în România, de 3
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
întîi de toate, marea majoritate a comentariilor la textele de autor - și nu doar cele „aburiste” - trec prin text ca prin brînză pentru a ajunge la ceea ce îi interesează de fapt pe forumiști : persoana din spatele textului. Aceasta este însă o meteahnă mult mai veche și mai generală, pe care aș îndrăzni să o numesc „româ nească” (ceea ce nu înseamnă că ar fi doar a românilor) : dificultatea unei societăți (încă) orale de a se raporta la neutralitatea textului, nevoia de a-l
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dreptul : e ceva în gena noastră ? și întreaga nație, într-un consens de masochism, răspunde : da, asta-i firea românului, n-ai ce-i face ! Acest determinism atotcuprinzător, plasat fie în „mentalitate”, fie și mai profund, în „gene”, este o meteahnă veche și răspîndită la români. O întîlnim și la mari români, nu numai la cei de rînd. Cioran, de pildă, susținea că nu istoria a plămădit psihologia particulară a românilor, ci, dimpotrivă, această psihologie profundă și eternă a generat istoria
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
încetat și ele. Lefegiii au plecat, bacșișul a rămas... Dincolo de aceste detalii și precizări care intră în treaba lingviștilor, ceea ce rămîne totuși sugestiv este faptul că o parte semnificativă a acestui vocabular rămas în limbajul curent se referă fie la metehnele umane care mai fac încă deliciile gurii satului (meschin, moftangiu, mucalit, hoinar, mahmur, ursuz, haimana, temă bel, caraghios, fistichiu, ciubucar, șiret, chefliu, zevzec, pușlama, mucalit, ciufut, derbedeu, lichea, cusurgiu - și, last but not least, tîrfă), fie la spațiul domes tic
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pentru a înjura, scurt și apăsat, prezentul. Apoi reveneau la trecut. Din păcate, proiectul nu a mai continuat. Tare aș fi fost curios să văd ce ar fi povestit românii în anul 2000 ! Desigur, nimic nou sub soare ! știm această meteahnă a noastră de la atotvăzătorul Caragiale. Ceea ce mă intrigă nu este însă faptul că a observat și el acest lucru - cum ar fi putut să-i scape ? -, ci că și atunci exista această tentație irepresibilă de a începe totul de la „pașopt
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
menirea, aceea de a face să dea în clocot apa din vasul pus deasupra, pe cercul de metal. Mama întorcea capul spre mine, zâmbea la fel de enigmatic ca Gioconda și aștepta să vadă când va începe arzătorul să afume vechea lui meteahnă. Eram sârguincios, conștient de propria mea sârguință și mândru de ea. Și nu doar în privința primusului. Dacă avusesem răbdarea să-i redau rezervorului strălucirea de alamă, multe alte obiecte se pretau la aceeași operație, începând, spre exemplu, cu pintenii de la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
către marginea străzii și, lângă gard, se aplecă să-și dezlege șiretul. Dar chiar și acolo dădeau peste el înghiontindu-l cu câte un genunchi în spinare... Indolența, spunea tata șezând la masă. Dezinteresul! Disprețul pentru semenii noștri, asta e meteahna care o să ne ducă la pierzanie! Dacă nici la un biet concurs școlar nu ești în stare să duci până la capăt ceea ce ai hotărât într-un fel, cum mai putem spera să fie duse la bun sfârșit marile probleme ale
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]