907 matches
-
avea obiceiul de a crea meniuri cât mai originale, schimbând deseori numele felurilor de mâncare. Astfel, ardeiul iute apărea ca „focos“, cârnații cu piele au fost numiți „patricieni“, iar cei mărunți, fără piele, „mititei“... Indiferent cine le-a dat numele, micii ne-au venit de la turci, și o elementară logică bazată pe geografie ne îndeamnă să credem că bulgarii și sârbii, aflați mai la sud, i-au primit înaintea noastră. Un alt argument în acest sens este că la noi nu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
rămase încremenită. La dracu’! Existau șanse destul de mari ca Jack să o ia razna văzându-i cum beau șampania cititorilor în timpul orelor de program. Dar nu era Jack, ci Mai. Tocurile ei erau enorme, iar șoldurile minuscule. Dar nu la fel de mici precum talia. Ashling era înnebunită de invidie și de admirație. Mai părea atacată de tăcerea completă care trona în birou și de felul vinovat în care se zgâia toată lumea la ea. —Jack este? Tăcerea persista. Nu, bombăni domnișoara Morley, ștergându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
auzit multe legende despre ei. Se spune că îți apără grădina, așa că mi-am dorit și eu unul. Într-o zi părinții mi-au îndeplinit dorința. Au venit acasă cu doi pitici de grădină. Ce mult m-am bucurat! Erau mici de-o șchioapă, făcuți din ipsos și vopsiți în culori vii. Semănau cu cei din filmul „Albă-ca-Zăpada” După ce le-am găsit locul potrivit în grădină, mam dus în casă, dar.....în urma mea am auzit șușoteli. Mam întors și i-am
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mundan. Ca atunci când mama și tata devin atât de dificili unul cu celălalt: niciodată nu pot ști cât anume se datorează faptului că eu îi privesc. Oare chiar erau mai delicați unul cu celălalt atunci când Sally și cu mine eram mici sau asta se întâmpla pentru că eu nu eram conștient că îi judec pe vremea aceea? Acum ceva vreme, aș fi vorbit cu mama despre faptul că mă simt așa ciudat, dar acum pare mereu ocupată cu munca ei și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
târăsc un violoncel prin Europa ar fi un coșmar. Se va rezolva. E destul de ciudat, dar cred că-mi va lipsi Ben destul de mult, dacă ar fi să mă mut de acasă. Deși ne certam în ultimul hal când eram mici, acum ne înțelegem destul de bine și, de fapt, e un tip chiar mișto. Cu toate astea, mereu a fost cu capul în nori, iar în ultima vreme a fost mai ciudat decât de obicei - s-a-nchis la el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ea. — Să-ți port copilu’? Hai să fim serioși, Charlie, faci mișto de mine, nu? am zis io. Glumești sau ce? Nu-ți fac io ție nici un copil, moș prostănac... e-al lu’ Warren, normal. Ați făcut vreodată când erați mici trucu’ ăla cu mâna trecută în sus și-n jos peste față, care se face din veselă tristă, cât puteți de repede? Ești tot un zâmbet când urcă și după aia al naibii de deprimat cu gura-ntoarsă-n jos când coboară iar mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
șine, macazuri, locomotive cu aburi și trenuri rapide, expresuri de zi fugind spre mereu neștiute depărtări. Plătind datorii. Miliarde. Se apropie Crăciunul și vântul bate lihnit peste triaje. Zgribulită stă vrabia, zgribulit stă bărbatul. Ce mari sunt mâinile lui, ce mici picioruțele vrabiei, lăsând urme În zăpadă, hieroglifele unei mișcări țopăite. Urme de viață. Vântul acoperindu-le cu pudra chiciurei. Doamne, cineva trebuie să fie fericit În pustiul acesta cutreierat de vânt. Poate mecanicul care doarme În cabina locomotivei-plug, duduind, pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Vasăzică Eugenita, pianista, ei? Bine, Augusto, bine; vei stăpâni pământul. „Of, diminutivele astea - gândi Augusto -, diminutivele astea groaznice!“ Și ieși pe stradă. IV „De ce e diminutivul un semn de afecțiune? - își zicea Augusto în drum spre casă -. Poate pentru că dragostea micește obiectul iubirii? Îndrăgostit, eu? Eu, și îndrăgostit! Cine-ar fi spus-o?!... O fi având însă dreptate Víctor? Oi fi îndrăgostit ab initio? Pesemne dragostea mea și-a precedat obiectul. Ba mai mult, tocmai dragostea asta l-a suscitat, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
treburile sau plăcerile sale, și văzu că nu-i dădeau atenție, involuntar, desigur, și nici nu le stătea gândul la el, pentru că nu-l cunoșteau, fără îndoială, simți că eul său, acel eu din „Eu sunt eu!“, i se tot micea și se micea și i se replia în corp și, înăuntrul lui, își căuta un mic ungher unde să se ghemuiască și să nu fie văzut. Strada era un cinematograf și el se simțea cinematografic, o umbră, o fantasmă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sale, și văzu că nu-i dădeau atenție, involuntar, desigur, și nici nu le stătea gândul la el, pentru că nu-l cunoșteau, fără îndoială, simți că eul său, acel eu din „Eu sunt eu!“, i se tot micea și se micea și i se replia în corp și, înăuntrul lui, își căuta un mic ungher unde să se ghemuiască și să nu fie văzut. Strada era un cinematograf și el se simțea cinematografic, o umbră, o fantasmă. Și totdeauna o baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a Înmuia câteva inimi și de-a deschide un capitol nou. În orice caz, datoria noastră este de-a continua să Încercăm. N-avem dreptul să renunțăm. 17 Viață de noapte Întrucât șoferul folosise expresia „să-i omorâm cât sunt mici“, Fima Își aminti de moartea ciudată a lui Troțki. Intră În bucătărie să bea un pahar cu apă Înainte de culcare și verifică dulăpiorul cu găleata de gunoi de sub chiuvetă, ca să vadă dacă nu mai apăruseră și alte cadavre. Apoi, văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ridică din umeri. Îmi imaginam că faci păsări care dau din aripi și chestii din alea cu patru cupe care se-nchid și se deschid, în care-ți bagi degetele, și care-ți prezic viitorul cum făceam cu toții când eram mici. Și atunci cum credeai că fac bani cu chestiile alea? —Sinceră să fiu, Jen, nu ne-ai arătat niciodată lucrurile astea. Fără să-și dea seama, Maria se trăsese cu un pas mai lângă Lisa. Mă amuza să le văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ai mai multe? Am o fiică și un fiu vitregi. —O! Mă lovi un gând. — De-acolo am luat lindinii. M-am simțit o proastă. Nici măcar nu mă întrebasem de unde luase Ed lindinii. Groaza de a fi descoperit că am mici vietăți care mi se cațără prin păr m-a împiedicat să întreprind vreo investigație rațională. Dar acum era atât de evident. Aveam de gând să-ți spun, explică Ed. Numai că nu așa direct. Cum ai fi putut s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
se pricepe nimic. Și concluzia asta se impune și se răspîndește ca bucuria dragostei, ca floarea de păpădie În octombrie, ca holera: să nu-l privim pe Michelangelo decît o dată, să nu-l ascultăm pe Mahler decît o dată, cînd sîntem mici, că-i deprimant, să nu-i citim pe Ionescu, Joyce ori Tolstoi decît o singură dată (sau deloc), să nu dirijăm a IX-a decît o dată, c-o știe toată lumea. Unii, mai neavizați, mai trîndavi, ar fi-n stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dispensarul unde-am fost azvîrlit - așa al unsprezecelea pe țară cum terminasem facultatea -, la Gura-Bărbuleț, lîngă cimitir, un sat apatic Într-un glod galben și gazda nu pricepea de ce mă enervez, păi noi sîntem obișnuiți cu lampa de cînd eram mici, zicea, mirat, Îmi venea să-l gazez ori să-i Înfig o seringă Guyon În bulb, și-l Înjuram pe Ceaușescu chiar și atunci cînd eram cu vreo iubită În poziția grănicerului, visam America, visam grăniceri trăgînd În aer, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nimic), Freud, mama, tata, ostilitate, inhibiții, dezinhibiții, faptul că un bărbat nu Înțelege că fantasma erotică-i ca o ecuație einsteiniană, că-n actul sexual totul este important, chiar „și un ceas cu cuc pe perete”, ce facem cînd sîntem mici, facem complexul oedipian etc. Nu-s iertate nici culmile orgasmului, care-n epoca la care a fost adunată cartea se numeau de aur, cînd macaralele rîdeau În soare. Din prefață, autoarea ne atrage atenția că a insistat să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o idee cum a fost. — Da, zise Duncan, Încercînd să zîmbească. — Domnul Wilson nu mai are acoperiș la casă. — Domnul Wilson? — Îl cunoști. Unde ne duceam noi, zise Viv, văzîndu-l pe Duncan că se luptă să-și amintească, cînd eram mici. Bărbatul și sora lui care ne dădeau dulciuri. Nu-ți amintești? Aveau o păsărică În colivie. Cereai voie s-o hrănești. —... o fată cu multe hălci pe ea, spunea nevasta lui Leddy, cu obiceiuri dintr-alea! Mi s-a Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
niște bani pe care li i-ar datora tata. Și de ce nu mi-ai spus? Din sufrageria surorii mele se aude melodia monotonă de generic a serialului Coronation Street. Și mie, și lui Julie ne plăcea serialul ăsta când eram mici: a fost o perioadă când ne certam Îngrozitor pentru afecțiunea lui Ray Langton, un mecanic cu păr negru ondulat, până când a fost storcit sub una dintre propriile mașini. Nu m-am mai uitat la serial de douăzeci de ani. — Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
atins, după cum spuneam, culmea, după încheierea afacerii învestiturilor, nici nu se gîndea pe atunci la pierderea puterii principilor temporari. Nobilimea, cu ocazia acelor discordii, se ridicase împotriva lor și, pe ici pe colo, se eliberase de tot, formînd în Europa mici noi principate. Dar din epoca păcii restabilite, în vreme ce puterea papală, dînd înapoi de la apogeul atins, ca să spunem așa, începu să decadă, și să decadă prin acel mijloc care în ochii oamenilor părea că vrea să crească, deci prin rezervări și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cu răspundere nelimitată (art.2513 al Codului Civil italian) Companii cooperative cu răspundere limitată (art. 2514 din Codul Civil italian) Societăți cooperatiste realizate sub forma consorțiului (10, D Lgs. C.P.S. 14/12/1947 n.1477, art 27, Codul Civil italian) Mici societăți cooperatiste (decretul lege 515 din 4.12.1995) realizat de persoane fizice(exclusiv) nu mai puțin de 5 și nu mai mult de 8 persoane. Ele trebuie să aibă de asemenea un scop mutual de a fi privite ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
întors spre mine. Era o tăcere parcă fără de hotar. Locul acela, pe care îl știam atât de bine, cartierul în care m-am născut și am copilărit, cu bara de bătut covoare la care făceam gimnastică toate fetele când eram mici și cu maidanul tocmai bun pentru o miuță între băieți, devenise un tărâm necunoscut, care încremenise pânditor, așteptându-mi reacția. Și totuși, auzeam de undeva un bubuit surd și regulat, ca o bătaie de inimă. Tânărul mi-a întins o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
malul apei. Pe malul apei se-mpletesc... Împleti-m-aș! Lângă terasa cu mici și cu bere! Mai aștept, poate, poate. Măcar de n-aș fuma atât! Dar nu pot, aprind țigară de la țigară, beau două beri până să vină micii. O să mă doară capul de la bere, micii or să-mi facă greață. Mi-e deja greață, de emoție. Totuși Înghit cinci mici. Cristina vrea și-o cafea, asta nu-i bine, n-am să mai fac față. Fără cafea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Împleti-m-aș! Lângă terasa cu mici și cu bere! Mai aștept, poate, poate. Măcar de n-aș fuma atât! Dar nu pot, aprind țigară de la țigară, beau două beri până să vină micii. O să mă doară capul de la bere, micii or să-mi facă greață. Mi-e deja greață, de emoție. Totuși Înghit cinci mici. Cristina vrea și-o cafea, asta nu-i bine, n-am să mai fac față. Fără cafea pentru mine, mai bine Încă o bere, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
degetul arătător și gros spre celălalt împrăștiind un miros puturos de tutun de proastă calitate, mai bine șterge din livret anii ăia petrecuți în Rusia că o să fie mai bine. Vremurile se schimbă după dorința ălor mari, iar noi ăștia micii tre să ne strecurăm cum putem până trece urgia. Poate așa ai să scapi cu bucata aia de vie a ta neluată. Păi de ce să o ia? Că am lăsat sudoare multă acolo de cădeam și eu și nevasta lați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dinspre Roma, eram veselă că te găsisem, se făcea că era o după-amiază de vară; spre amurg, nu știu cum, ne urcarăm În Turnul din Pisa - tu cred că-l știi din ilustrate - priveam de sus, din turnul Înclinat, oamenii se vedeau mici cum nici unul din ei nu putea să-și Închipuie, poate era mărimea lor adevărată, tu te gîndeai că asta era și statura dictatorilor care au bîntuit acest secol, că pentru unii s-au ridicat statui la care uitîndu-ne de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]