867 matches
-
canal,iar tu, prințul visurilor mele,(expresie de basm sau de „manele”!)ai scos pantoful ... XXVI. BUCOLICĂ, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016. BUCOLICĂ Pădurea izbucnește-n primăvară: Potecile se zvântă-n frunze vechi, Mijesc albastru pajiștile-n soare De toporași, brândușe, tămâioare, Adună cuiburi păsări în perechi A câta oară? Izvoarele au izbucnit în cântec: Și-aruncă-n vale unda cristalină, Ce-n șipot proaspăt, clar se răsucește, Apoi din piatră-n piatră tot șoptește Un
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
fetele pânze să se-albească De in sau borangic, țesut cu drag Flăcăi ce trec, să vadă, să le-admire Că poate soarta vrea ca vreun mire ... Citește mai mult BUCOLICĂPădurea izbucnește-n primăvară:Potecile se zvântă-n frunze vechi,Mijesc albastru pajiștile-n soareDe toporași, brândușe, tămâioare,Adună cuiburi păsări în perechiA câta oară?Izvoarele au izbucnit în cântec:Și-aruncă-n vale unda cristalină,Ce-n șipot proaspăt, clar se răsucește,Apoi din piatră-n piatră tot șopteșteUn cânt de drag
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
lumii chiar când te irită orice! Florilor le surâde când ești descumpănit; Surâde-i plin de-ncredere omului iubit! Păstrează-ți moralul chiar când ești istovit, Și când în juru-ți totul se duce de râpă! Mereu slăvește viața: când zorile mijesc, Când soarele te arde și când ești totu- o apă! Chiar când o umbră neagră asupra ta se lasă, Spre Ceruri tu surâde și soarbe din viață! Inspirat de versuri traduse de mine din engleza in franceza si apoi, predate
SCRISOARE ÎN STICLĂ/ מכתב בבקבוק/VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373323_a_374652]
-
și sumare, îl credea un tip coleric. Cât îl studiase, o făcea să-l bănuiască introvertit, separat de fauna din metrou prin interesul către informațiile oferite de revistă, dar stânjenit de fluxul inerent al privirilor celor din jur, ținea ochii mijiți spre paginile mâncate... Când tânărul își ridică privirea cercetând cam în ce stație oprise trenul, descoperi stația oportună și coborî, nu fără a saluta-o pe Mira. S-o fi recunoscut?! Mai mult ca sigur că nu, dar bănuia că
CAPITOLUL 1 (PARTEA A DOUA) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374935_a_376264]
-
exprimă, uneori cu intonații și accente retorice de Maestru, stil neobișnuit pentru un om de știință. Deloc ”scrobit”, Johan Galtung e capabil să facă un apropo savuros fără ca vocea să-i tremure sau obrazul să-i roșească; doar ochii mici, mijind scăpărător, trădează intenția amuzantă și gluma subtilă, niciodată ofensatoare. Într-un cuvânt, e un adevărat deliciu, un festin al spiritului! După despărțire ai senzația că-n scurt răstimp ți-a dăruit un bagaj de idei așa de consistent încât ai
LUMEA VĂZUTĂ DE GALTUNG de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374993_a_376322]
-
săptămâna patimilor. Oare ce o să le pună pe masă copiilor ei în ziua de Paști? cum să împartă bănuții strânși sub baticele de țigaie din dulăpior? Câte lucruri ar trebui să cumpere, la care din aceste lucruri să renunțe? ...Zorile mijesc odată cu cântatul cocoșilor. Mireasa îmbrăcată în doliu fuge odată cu stelele trăgându-și trena după ea. Soarele aruncă cu săgeți în urma ei...Fugi! Fugi!...îngână zefirul la fereastră. Magdalena se ridică cu ochii umflați de somn, mai obosită decât era aseară
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL V de ANA PODARU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374008_a_375337]
-
iapa de cuarț dintr-un crâng, Cu sălcii ce par să zdrobească Oglinda de lac ce o plâng: „Pe ea o-mblânzești dimineața, Când roua îi calcă-n copite Și bobul se-ascunde-n fâneața Câmpiilor proaspăt cosite.” În zorii ce tocmai mijeau Din negura nopții, călare, Un tânăr, cu ochi ce-i sclipeau, În crângul de sălcii dispare. O vede păscând lângă lac Cum rumegă poamă cu poamă; În rouri, pe coadă cum zac Culorile-i tulburi din coamă. „Trecuturi din mine
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
trecând Adormind, cer visând, te ating tremurând Peste vânt, pe pământ, te cuprind sărutând. Ascultând, te cobor peste umbre ce mor, Tăinuid noaptea grea, zori de ziuă scobor. Din luceferi ce sting, calde raze ivind Te alint îndrăgind ochi albaștri mijind. În iubire pășind, cu cuvinte de-alint Peste cer, cu senin, zori de zi răsărind Mă aplec, răscolind, peste visuri topind Te găsesc, alintând, vechi poeme scriind. Te sărut, căutând, peste fragede guri Când sub cer mă aduni, dintre false
JOC DE CUVINTE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374113_a_375442]
-
odată către pădure și trase în înaltul cerului cât putu de tare. Vrednică mai era fata Împăratului Negru. O zi și o noapte urcă săgeata pe cer și încă o zi și o noapte făcu la coborâre, așa că, abia când miji cea de-a treia zi, săgeata căzu în curtea castelului. Un murmur mare se născu din pieptul tuturor feciorilor strânși să prindă săgeata. Săgeata nu se vedea nicăieri, așa cum nu se vedea nici feciorul care o prinsese. Unul câte unul
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
Poeme > Pitoresc > ȚĂRANUL Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului Pe drumuri colbuite trec cirezi, Amurgu-ncet coboară peste sat, Carul cu grâne intră în ogradă, Lumina-și frânge ultimul oftat. Opaițul vechi mijește la " ferești ", Pe masă mămăliga-i aburindă, Ritualul sacru, simplu și străvechi, Se derulează, de vecii, în tindă. Blând, mângâie un creștet de copil, I-alintă pe-ăi bătrâni c-o vorbă caldă, Țăranu-i ostenit... În așternut, Femeia lui l-
ŢĂRANUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371892_a_373221]
-
Nu-i păsa. Râdea iar și dispărea spre alte nefăcute... Ai lui îl duseseră la preot să-i citească, ba chiar și la doctori. Dar, nimic! Nu se zviduise de meteahnă. Era de-acum flăcău în toată puterea cuvântului. Îi mijise mustața. Înalt ca un brad, se purta curat și la muncă, și la horă. Nu avea însă nici un tovarăș, nici un apropiat. Umbla doar singur cu povara lui. Într-o duminică după amiază, pe când tăia frunză la câini pe uliță, o
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
apropierea orașului Techirghiol, tata a tras caii la fântâna cu cumpănă și i-a adăpat, lăsându-i să se mai odihnească vreo jumătate de ceas. Tot mai erau vreo douăzeci de kilometri până la obor. Dimineața, când zorile au început să mijească de ziuă, m-am trezit și eu din somnul ce m-a furat în hurducăiala căruței. La ferestrele caselor pe lângă care treceam, a început să se aprindă becurile. Aici nu mai era ca la țară, iluminarea cu lampa cu petrol
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
Tu nici nu ști ce aproape eram de casa ta. Picurii îmi pictau pe tricou mizerii selenare. Tu nici nu cunoști cum buzele trenului clujean îmi franjurau inima. Treceam peste spagheticele linii paralele precum un clopot peste țărână.Luna își mijea trompeta la mine. Norii hamletieni aveau tendințe mizantropice. Vedeam cum două pisici mestecau iarba afânată la promoție de seară. În decorul cartierului tău tractorian, eu , ele și șinele de cale ferată. Îmi venea să pun în bolurile goale, mentale , senzațiile
ȘI TU M-AI VRĂJIT PRIN SEC... de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372391_a_373720]
-
mâini,/ toți cei de ieri în cei de-acum,/ cum trec fântânile-n fântâni.// Cei vechi ne-om strecura, tiptil,/ în toate dragostele noi/ și-n cântecul pe care și-l/ vor spune alții, după noi.// În zâmbetul ce va miji/ și-n orice geamăt viitor,/ tot noi vom sta, tot noi vom fi,/ ca o sămânță-n taina lor.// Noi, cei pierduți, re’ntorși din zări,/ cu vechiul nostru duh fecund,/ ne-napoiem și-n disperări,/ și-n răni ce
UCENICI, MARTIRI ŞI MĂRTURISITORI DACOROMÂNI AI SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372834_a_374163]
-
Da, cam atâta iarnă e pe la noi - foarte puțin - cât să bage de seamă unele plante că s-a scurtat ziua-lumină și să-și deschidă generos inflorescențele taman de Crăciun. La Marea Mediterană, mereu înflorește ceva, nu sunt discontinuități. La nevoie mijește măcar câte un zâmbet de om fericit, bucuros să se poată îmbăia zilnic în lumina solară, distribuită gratuit, uniform, fără discriminări. Ce-i drept, nu-i pentru oricine beția asta de bună dispoziție nepăsătoare. „Ce dacă vine primăvara?” par să
PRO-PRIMĂVARA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373030_a_374359]
-
a pescuitului. Ieșeam flămânzi de la școală dar, în drumul nostru spre casă era răul satului, care curgea la vale cu un vuiet ca de simfonie adormitoare. Trecând pe lângă râu și privind în apă, deodată ți se părea că, aproape de mal, mijește un păstrăv. La așa ceva nu putea rezista niciun copil. Lăsam ghiozdanul cu cărțile pe mal, suflecam pantalonii de școlar până mai sus de genunchi și intram în apă. La început, apa te seca la inimă, de rece ce era. Dar
PĂSTRĂVUL MEU de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371070_a_372399]
-
cuprinși de fericire. Cu mângâieri, el încearca dorința să-i trezească și așteapta doar un semnal, chitit s-o cucerească. Înlănțuiți în dans divin, extazul clipei îl trăiesc, el o sărută murmurând: „Pot fi iubirea ta, oricând!” Senină, ochii își mijește, cu un sărut îl răsplătește și îl îmbie cu dulci șoapte: „Vino, dragul meu, la noapte!” Referință Bibliografică: Madame Sans-Gêne / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 234, Anul I, 22 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cârdei
MADAME SANS-GÊNE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371192_a_372521]
-
care izbucnește din interior. Cu toate acestea, poeta preferă versul clasic, care se mulează perfect pe sufletul ei. Alte figuri de stil: personificarea: „trece ploaia de pe un trotuar pe altul / căutându-ți urma” (Tablou de toamnă); metafora: „și pruncilor le mijesc aripi / iar mamelor genunchi de lut / și s-a umplut lumea de patimi / iar piatra-n piatră a gemut” ( Se sting colinde). Admirabile sunt și poemele autobiografice: „Temă de casă” și „Autoportret”, „Amintiri de familie”, care îi reflectă pe deplin
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > DIN JURNALUL UNEI ZILE ( *50 DE PRIMĂVERI ȘI CEVA...) Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1196 din 10 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Strivește-mi tâmpla cu ultima „mână de întuneric” când zorii mijesc doar așa voi purta în suflet semnul zilei aducătoare de noroc... Strivește-mi tâmpla cu dumnezeiasca frumusețe a florilor ce-și dăruiesc parfumul drumeților îngenuncheați la răscruce... * ... n-o să mă doară nici oglinzile sfărâmate ale cerului căzute peste brațele-mi
DIN JURNALUL UNEI ZILE ( *50 DE PRIMĂVERI ŞI CEVA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347764_a_349093]
-
le-aș vărsa, fie ele cât apele unui lac, ar fi mai puține decât acele plânse atunci. Cu toate prejudecățile creștinismului. Cultura primelor secole după prăbușuirea Imperiului Roman de Apus a rămas în expresie tot latină. Acum încep să se mijească zorii Prerenașterii patronată de Carol cel Mare. „Împăratul, scrie biograful său, a cultivat cu pasiune artele liberale, a stidiat gramatica, retorica, dialectica și astronomia. A voit ca copiii lui, băieți și fete, să fie inițiați mai întâi în artele liberale
ANTICHITATEA VERSUS CREŞTINISMUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347241_a_348570]
-
ca copiii lui, băieți și fete, să fie inițiați mai întâi în artele liberale, la studiul cărora se aplica el însuși.” El prescrie înființarea unei școli cu învățământ latin pe lângă fiecare mănăstire. Se organizează învățământul, apar primele manuale etc. Acum mijesc zorii Renașterii. În secolul al VIII-leaapar arabii care dau un nou avânt științelor.Arabii și evreii din Spania mijlocesc apusenilor cunoașterea unor izvoare vechi ale culturii grecești, prin traduceri siriace, apoi în versiuni arabe. Acum încep să înflorească artele, meseriile
ANTICHITATEA VERSUS CREŞTINISMUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347241_a_348570]
-
de aproape licăririle și iată, apa i se scurge repede printre degete și bate înciudată cu palmele apa care sare în stropi limpezi tot mai sus, ploaie de mătase, ce se scurge apoi în dâre argintii peste pielea tuciurie. Râde mijindu-și ochii, ferindu-i de apa sărată și dintr-o dată, timpul pare că se dilată și încremenește așa, cu soarele în crucea cerului, cu lumina ce se cerne fără de sfârșit, difuzând în apă, în auriul nisipului, peste piele, în piele
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
cum era în România anilor 80, când erai luat cu arcanul de oștirea română, imediat după terminarea liceului, unde pentru un an și patru luni serveai patria... vrând-nevrând. Îmi aduc aminte că aveam doar 18 de ani, d-abia îmi mijise mustăcioara și nu prea știam pe ce lume eram și habar nu aveam cu ce se mănâncă armata și nici ce ma aștepta, dar sinapsele mele vibrau la unison la acest “adevăr absolut” transimis din tata-n fiu și anume
US ARMY VS. ROMANIAN ARMY de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378011_a_379340]
-
fluctuând în dor, Același dor nestins de tu...! Din neguri, flăcări se desprind nebune... Mai știi, când soare luciferic Țâșnea sărutul nopții ?!...gura ta !! Pe gura mea arzândă, Într-un furnal topind fiori Pe-un crater de dorință Se materializa, mijind încă un dor... Iar un mângâi nebun la cap Mă descheia la bluză În timp ce greieri somnambuli Își acordau violele Să-mi sune mie, stele...! Buze lascive mușcau din trilul nopții Frânturi de partituri din noi... Ahh !...degetele cum iți mai
CONCERT DE NOI de MARTA POLIXENIA URSULEANU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378084_a_379413]
-
treci tu într-o zi să-l vezi! - Desigur. - Ai avea și un motiv în plus să o faci! adaugă și o luminiță misterioasă i se aprinde în ochi. - Care a fi motivul acela „în plus”? întreb. Pe buze îi mijește un zâmbet insinuant. - Tu ești tatăl copilului. Rămân cu gura căscată. - Îți dai seama ce spui? - Da, și ar fi de dorit să nu afle Voquin! În ceea ce mă privește, n-am niciun dubiu! El a fost întodeauna foarte prevăzător
DRUMUL APELOR, 45 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376331_a_377660]