472 matches
-
umanism sovietic și dacă se poate crede în ireversibilitatea glasnosti-ului. În Est, au mai fost cunoscute dezghețuri urmate de înghețuri sîngeroase, s-au mai trăit deja momente de destindere aspru pedepsite după aceea. Totuși, reflecția încrucișată între Est și Vest, militantismul care susține rolul normativ al CSCE creează, puțin cîte puțin, o cultură romantică democratică ce mizează în același timp pe om și pe națiuni. Comitetele de susținere a luptelor individuale ale disidențelor au instituit o obișnuință a amestecului, fapt care
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
suferit neașteptate înfrîngeri în ultimii ani. Încercările de unificare economico-politică a Europei sînt contracarate de noi valuri de manifestări naționaliste care se întind din Suedia pînă în Europa de Est, astfel că forțele proși anti-Europa sînt foarte clar delimitate. În lumea arabă, militantismul fundamentalist se opune activ regimurilor laice occidentalizate, în vreme ce în fostul bloc comunist, conflictele între forțele naționaliste, etnice, religioase și politice au degenerat în războaie terifiante. Sărăcia și opresiunea se extind concomitent în regiunile subdezvoltate ale lumii, iar defavorizații lumii sînt
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
senin, plin de armonie, ci e impregnat de mari convulsii și nedreptate, cu deosebire la adresa soțiilor și a copiilor, și că a proteja în continuare această imagine idilică despre grupul domestic este o mare inechitate socială și general umană. Datorită militantismului feminist în primul rând, dar și altor conjuncturi, violentarea femeilor și a copiilor în cadrul familial a trecut în mare măsură din „nevăzut” în „transparent”, în perimetrul cercetărilor asidue și al dezbaterilor publice. Altor tipuri de violență intrafamilială li se potrivește
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
antropologi, juriști etc.), a oficialităților și a oamenilor de cultură în general despre „valorile familiale”, începând de la apărătorii fervenți ai valorilor familiale tradiționale până la extrema cealaltă, care pledează împotriva oricărei îngrădiri și constrângeri cu privire la opțiunea de viață, contestând deci și militantismul pentru mariaj, fie el în formă mai puțin tradițională. Apărătoarele acestei poziții susțin că promovarea valorilor familiale maschează deliberat sau nu perpetuarea dominației bărbatului în spațiul domestic. Pe de altă parte, există valorile și atitudinile oamenilor, despre care discută experții
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și economică în lumea modernă și asupra reacției multor societăți împotriva dominației occidentului (Fukuyama 2002:28). În 2005, drumul către modernitatea occidentală nu pare la fel de drept sau de inevitabil pe cât părea cu un deceniu sau mai mult în urmă. Emergența militantismului islamic poate fi doar o revoltă pasageră și cu influență disproporționată împotriva autorității culturale occidentale, dar, din perspectiva anului 1990, ea a fost pe cât de neașteptată, pe atât de violentă. Cu toate acestea, în anii 1990, Fukuyama a repus în
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Held și a colegilor săi este un semn important că, pe lângă schimburile economice, globalizarea are importante consecințe politice pe care liberalii nu le pot ignora (Held 1995; Archibugi și Held 1995; Archibugi 1998). Terorismul non-statal Indiferent dacă actualul val al militantismului islamic este sau nu ultimul capitol al unei îndelungate revolte împotriva Occidentului, este sigur că acesta reprezintă o provocare directă atât a ideii că democrația liberată este o destinație istorică universală, cât și a presupunerii că globalizarea este inexorabilă. Oricât
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de state care refuză argumentul conform căruia modernitatea occidentală este universal valabilă sau că punctul terminus al dezvoltării politice este întotdeauna democrația liberal-capitalistă. Mai recent, realiștii au subliniat extinderea puterii și a competențelor statului ca rezultat al ultimului val al militantismului islamic antioccidental o răsturnare semnificativă pentru liberalii care anticipaseră declinul iminent al statului-națiune în viața modernă. Islamismul este o provocare directă la ipotezele liberale privind finalitatea economiei și a politicii într-un consens capitalist liberal. Provocările neprevăzute de acest fel
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
parte critic, adică reactiv. El reacționează la Istorie. Vom accepta, totuși, că, În ciuda proiectului politic al literaturii franceze recente și contemporane, momentul celui de-al doilea război mondial a produs un impact atît de mare asupra producției literare franceze, Încît militantismul ei de pînă atunci s-a văzut pus serios În chestiune. Pentru cîtva timp, proza franceză care a contat s-a retras din lume, a negat istoria. Am putea vorbi despre apariția unei mici glaciațiuni a literaturii franceze, tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Hervé Guibert, scriu Bernard-Marie Koltès - cunoscut mai ales ca dramaturg - și Tony Duvert. Antepenultimul și ultimul Își asumă detașat homosexualitatea, marcînd apariția unei literaturi a alterității diferite de ceea ce făcuse Simone de Beauvoir sau, mai tîrziu, Monique Wittig, prin abandonarea militantismului, iar noul feminism, inaugurat probabil de Anne F. Garréta, stă În așteptarea debutului anilor 1990 pentru a ocupa tot mai mult scena literelor franceze. Temperatura noii literaturi publicate de către Jérôme Lindon la Minuit crește pînă la cele douăzeci de grade
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
zece rînduri la zece pagini - brodează În jurul relatărilor, fidel istoriografice sau ficționalizate, despre sfîrșitul Romei. Dincolo de poveste, de lapidarele pilde, de limpezimea clasică a stilului (În ciuda plăcerii baroce a oximoronului), cartea lui Quignard constituie o intervenție politică, Înscrisă Într-un militantism surd, puțin discutat Încă la noi, al Europeanului față cu Americanul. Cartea aceasta, scrisă frumos, scrisă muzical, autarhic, armonic, literatură ritualizată asemenenea operelor unui Julien Gracq, Michel Tournier sau Marguerite Yourcenar, este din cîteva puncte de vedere pro-europeană și antiamericană
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se uită?"(1944), "Scutul păcii" (1949). Poetul continuă să publice volumele "Poeme de pace și luptă" (1953), "Cântecele pădurii tinere"(1953), "În satul lui Sahia" și "Bălcescu" versurile cuprinse în poemele citate se leagă de restul operei printr-un accentuat militantism social, dar realizarea estetică lasă de dorit : Și când pe holde nesfârșite macii / Îngenuncheați la umbra noastră sfântă, / vor asculta uimiți cum toți săracii/ Ca o pădure care crește cânta/ Celor căzuți pentru libertate". 2 "De mine se teme în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se deplasa ostentativ către "polul noosic" al comunității, iar "noosul istoric" devenea o categorie operantă în orice reflecție asupra duratei. Este, probabil, atitudinea cea mai radicală în ceea ce privește rolul intelectualității, un rol care începuse deja să fie redefinit în direcția unui militantism specific către finele secolului XIX. C. Rădulescu-Motru și N. Iorga, mai târziu S. Mehedinți (Trilogia științei, 1936) și D. Gusti, între alții, au formulat opinii interesante despre condiția și misiunea acestei categorii sociale, iar Mircea Eliade și alți fruntași ai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
atenția asupra menirii sociale a clasei mai luminate. Menire paradoxală, căci manifestă interese de identitate și permanență, în timp ce încurajează diferența, discontinuitatea, revoluția, dacă e să vorbim în termenii sociologiei lui P. Bourdieu. Aceasta presupune pe de o parte angajament, implicare, militantism, iar pe de altă parte respectul cel mai deplin față de adevăr. La timpul său, Maiorescu nu ezita să formuleze chestiunea tranșant: "Critica, fie ea și amară, numai să fie dreaptă, este un element neapărat al susținerii și propășirii noastre, și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mai primejdios" rezultat din alchimia spiritului uman. La antipod, se pot aminti atâția gânditori, mai ales din sfera atinsă de ideologia marxistă, care vedeau în istorie un instrument de cunoaștere și un mijloc de a înrâuri masele pe linia unui militantism de clasă. Istoriografia romantică făcuse din cunoașterea trecutului (o știm de la Michelet, însă și de la Karamzin, Palacky, Kogălniceanu etc.) un mijloc esențial de autodefinire și un instrument regenerativ. Kogălniceanu, de pildă, recunoștea în demersul istoriografic o necesitate inexorabilă, căci fără
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
încă din paginile „Jurnalului literar” și apoi în marea lui sinteză îl menționa pe I., „excelentul deocamdată jurnalist literar”. Călinescu intuia astfel una dintre coordonatele activității lui I., care s-a mărturisit el însuși, mai târziu, drept „ziarist militant”, înțelegând militantismul ca „mediere” între personalitatea culturală și opinia publică, ca factor de „orientare” și „educare” a gustului, nu doar de informare. Intervențiile lui, chiar și atunci când înclină spre forma de studiu, păstrează un aer de propedeutică și de onorabilă vulgarizare didactică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
propun tipologii în funcție de formele și gradele participării politice: gradele: acestea merg de la excluderea din câmp (indivizi neinformați, nesocializați, neînscriși, absenteism structural) la nivelul cel mai ridicat, al profesioniștilor; formele: simpatizantul, votantul, militantul, manifestantul, profesionistul. Ele nu sunt independente de grade: militantismul implică un grad ridicat de participare. La fel, absenteismul poate fi mai mult sau mai puțin radical: de la ne-înscrierea pe listele electorale la absenteismul tactic, manifestat doar la un tur electoral. După Alain Lancelot și Dominique Memmi, "Participation et
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
abandonată, contrazisă, relativizată, deconspirată, distrusă. Nu e însă la mijloc o deconstrucție autotelică, subordonată unor explorări pur „tehnice”: B. e, în primul rând, în felul lui foarte personal și nonconformist, un scriitor angajat (desigur, nu în sensul restrâns, legat de militantismul politic), hotărât să transmită, prin artă, ceea ce s-ar putea numi un „mesaj umanist”. E vorba de un umanism la fel de personal - și de „nou”, la noi - ca și modalitățile în care scriitorul mânuiește tehnicile narative, un umanism diferit de orice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
dietă la Weltanschauung. Totuși, ideea că aproapele tău e diferit nu a fost complet absorbită nici de societatea americană, în care folosirea publică a unei alte limbi decât engleza mai păstrează aura atavică a pericolului în pofida ultimelor trei decenii de militantism multicultural și în pofida restrângerii teritoriilor pe care se poate auzi o singură limbă. Să urmărim acum ceea ce caracterizam mai sus drept reacție surprinzător de francă, dată fiind prudența (pentru a nu spune mai mult) cu care americanii își comunică public
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
care unul destinat copiilor - Răscrucea vârstelor, 1966), precum și de o culegere de nuvele. Debutând la începutul anilor ’50, P. a dat - la fel ca mulți dintre colegii săi de generație - o lirică declamatoare, „confecționată”, puternic marcată de comandamentele oficiale de militantism politico-patriotic și de accesibilitate propagandistică a expresiei. Ulterior, când presiunea dirijismului politic a mai slăbit întrucâtva, poetul s-a străduit să-și pună în valoare filonul de sensibilitate genuin, relativ comun de altfel. Structural mai degrabă romantic, cultivând constant, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288774_a_290103]
-
metoda "din ușă în ușă", reuniunile de cartier sau utilizarea chestionarelor produc un "efect" suplimentar, care constă în mobilizarea forței proprii, în manifestarea capacității sale de mobilizare. Cele două aspecte privind conținutul informativ și relația socială sînt indisociabile, tot așa cum militantismul și comunicarea sînt resursele majore pentru activarea campaniei. Evoluția încadrării juridice a activităților politice, în Franța, înregistrează transformarea practicilor de comunicare. Chiar legea din 19 iulie 1977 interzicea publicarea sondajelor în ultimele zile ale campaniilor. Mai recent, legile din 1988
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
propriilor idei, cât o transpunere a acestor idei într-un cod acceptabil și accesibil unei mari părți a societății, cu deosebire elitelor urbane educate. Înnobilate ca sacrificiu pentru binele comun, și ca ipostază locală a valorilor de libertate ale Occidentului, militantismul dezinteresat și participarea civică directă la lupta pentru democrație câștigă tot mai mulți aderenți, ceea ce se va dovedi decisiv pentru progresul Opoziției politice. La 13 decembrie 1990 se reunește la Ateneul Român Congresul de constituire oficială a Alianței Civice, a
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
revendicau refacerea unității politice pierdute a românimii, Aaron a inițiat primele tentative de ieșire din paradigma provincialismului regional. Eforturile sale s-au înnodat, pe de o parte, în matricea intelectuală și istoriografică a Școlii Ardelene, iar la celălalt capăt, de militantismul mesianic al romanticilor pașoptiști. Florian Aaron, în Idee repede, chiar dacă este încă înrădăcinat în paradigma Școlii Ardelene, reprezintă totuși placa turnantă înspre romantismul pașoptist. Dislocarea completă din cadrul latinist al Școlii Ardelene este opera lui Kogălniceanu, care prin Cuvânt pentru deschiderea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
după cum am arătat, în avangarda reflecției istorico-politice românești, odată cu efuziunea romantică, revendicările unității politice a tuturor românilor erau deja disponibile în repertoriul ideatic al epocii, manualele de istorie nu afirmă explicit acest deziderat. Aaron, de exemplu, atât de pasionant în militantismul pe care îl desfășoară în Idee repede..., în Manual... se remarcă printr-o sobrietate profesorală văduvită de patosul naționalist exprimat anterior. Iar în cazul lui Albineț, cu toate că Precuvântarea pe care o atașează ca prolog la manualul său de istorie a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ci și pentru rĕsboiul istoric dintre națiunĭ și dintre rase" (Michailescu, 1888, p. 79), inculcându-i în același timp o conștiință mistică în privința destinului istoric al Germaniei și în "menirea providențială a raseĭ" (p. 80). Aceasta este formula germană a militantismului și militarismului patriotic după care trebuie modelată educația națională românească. Nu doar pedagogii români, ci întreg continentul european privea, terifiat și admirativ deopotrivă, la formidabilul succes al mecanismului de înregimentare a educației în slujba statului pus în mișcare de germani
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
celor două generații și viziuni istoriografice semnalează dislocarea produsă înăuntrul consensului naționalist al interbelicului între facțiunea istoriei angajate scopului politic reprezentantă de școala veche (historia militans) și facțiunea istoriei critice, neangajată politic, reprezentată de școala nouă (historia cogitans)20. Între "militantism și veracitate", astfel poate fi descrisă zbaterea de aripi a istoriografiei interbelice românești (clio inter arma) (Zub, 1989, pp. 256, 83). Plasăm în sarcina capitolului următor rolul de a arăta modul în care memoria națională românească se configurează pe coordonatele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]