820 matches
-
noroc și cu ajutorul dictaturii proletariatului, se poate ieși de aici; alegeți așadar punctul de vedere comunist. Freud sau Marx sînt o afacere sigură. Dar putem continua și chiar reveni din acest punct la subiectul nostru în ultima sa etapă. Violența mimetică este lupta veșnică a tuturor împotriva tuturor; din fericire a existat o excepție, una singură, sacrificiul lui Iisus; alegeți perspectiva Sfintei Scripturi. S-au înscris cinci din cinci prin mișcare, gură-ureche, colocvii, articole, simpozioane: difuzare garantată. Religia în general e
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pe calea monopolului exercitat de stat, prin intermediul faptului politic, iar imaginea ne ajută să ne eliberăm de politică. În beneficiul publicității, al fantasmelor de consum și de statut. Un control în schimbul altuia, dar ici direct și rigid, colo suplu și mimetic etc. Este, dacă vreți, un progres pe calea individualizării. Protestantul îl avea în cap pe Dumnezeu, republicanul, Legea, telespectatorul, pe Dow Jones. Deznodînd legăturile religioase, tipăritura a reînnoit legătura civică pe punctul de a face, mai tîrziu, din iluzia politică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
federații europene de partide și distingerii lor de fenomenul partinic european. La rîndul său, Daniel-Louis Seiler a adoptat o concepție mult mai nuanțată, sugerînd noțiunea de confederație 80. Europartidele sînt totuși aspru judecate, fiindcă, după Seiler, ar încerca să simuleze mimetic existența partidelor naționale la nivel comunitar. Nu împărtășim această analiză (secțiunea a patra a capitolului de față). În contrast, Panayotis Soldatos nu le denumește confederații, ci chiar protopartide. Pe de o parte, ele nu sînt "partide politice europene" deoarece profilul
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
pe o orbită superioară. Imitația, ca multe altele, este o boală a copilăriei. Aceste boli sunt rareori mortale; în chip obișnuit, ele au efecte benefice: întăresc și imunizează organismul, contribuind la maturizarea lui. În deceniile 4-6 ale secolului XIX, procesul mimetic atinge toate sferele existenței, iar faptul apare absolut firesc după încheierea păcii de la Adrianopol, deschizătoarea unei ere de extindere nemaicunoscută a contactelor noastre cu Apusul. Modelul adoptat e, prin excelență, cel galic. La Iași și la București, limba franceză este
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
imanent al formelor și să-l încadreze într-o strategie a dezvoltării. Clarviziunea corifeilor a lucrat în consens cu mentalitatea colectivă a epocii, larg deschisă spiritului de imitație, care pleacă mai totdeauna de la „forme“ spre „fond“. Oriunde și oricând, actul mimetic trebuie să înceapă de undeva. Și el începe de obicei cu ceea ce e mai lesne de imitat, urmând ca ulterior să cuprindă treptat și restul. Vizitând Principatele în 1836, francezul Stanislas Bellanger observa că unele case bucureștene făceau, de la distanță
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
pe care am citat-o mai sus, actuală În primii ani după revoluție și dispărută, din păcate, prea repede de pe „masa discuțiilor” publice, ne-aprofundată și, În fapt, ne-Înțeleasă. Dispărută iute deoarece nu era În siajul - Încă o dată, excesiv de mimetic, de slugarnic, aproape! - temelor „importate” din Vest sau din S.U.A., teme fără de care Românul inteligent nu mai poate face doi pași! Aceasta ar fi fost o „temă a noastră” și ne-ar fi ajutat infinit mai mult În redresarea conștiințelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
jumătatea căruia se născuse.” Deplasarea de accent ne situează în miezul problemei, și anume „contemporaneitatea” căreia omul, dar mai ales opera îi servesc drept interpretant. În acest caz, nu este vorba doar de un efect specular sau de un dispozitiv mimetic, ci de unul hermeneutic. Cu o intuiție pe care o vom discuta puțin mai încolo, Ioana Pârvulescu sesizează ecartul care desparte deopotrivă opera și autorul de timpul său. Cu alte cuvinte, dacă gradul zero al con- temporaneității unui autor ar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Caragiale s- ar suprapune peste lumea lui Caragiale, persoana empirică evocată de cei care l-au cunoscut sau i-au văzut piesele peste cea a autorului de comedii în care gâlgâie un râs gros. Aceasta pentru că pe baza unui contract mimetic pe care autorul părea să-l fi semnat cu contemporaneitatea s-a văzut în opera scriitorului o expresie a epocii, tranzitivă, descriptivă, captivă temporal, și prin aceasta tranzitorie, efemeră. Apropierea de lumea ziarului mergea în această direcție a unei opere
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mergea în această direcție a unei opere perisabile cum este prin definiție articolul de ziar condamnat să trăiască preț de o zi, actua- litatea fiind materialul cel mai friabil în fața timpului. Ceea ce a putut să înșele a fost acest caracter mimetic prin care opera scriitorului părea că desfășoară necontenit un pliu al lumii ziarului, realizând o aparență înșelătoare așa cum anumite coleoptere mimează perfect mediul în care vie- țuiesc. În cealaltă carte, Ioana Pârvulescu încearcă să reconstruiască o receptare „contemporană” a operei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o ruptură pe care mulți au văzut-o pe bună dreptate după o logică ireproșabilă ca fiind fatală operei. Ea risca să rămână fără suportul esen- țial, fără realitatea care a emanat-o pentru că opera era văzută prin acest contract mimetic cu timpul ei în ceea ce acesta avea mai concret, actualitatea, faptul divers, anec- dota. Referentul uitat postulează această critică, opera s-ar fi găsit în situația de umbră a unui obiect care a dispărut, o simplă fantoșă redusă la o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
al gustului. Simțurile sunt cele care decid în ceea ce privește relatarea, ele constituie filtrul prin care evenimentele intră în câmpul nostru de observație, iar naratorul anunță o dereglare sistematică a lor. Tonul relatării păstrează o neutralitate aproape clinică, ceea ce conferă acea siguranță mimetică prozei realiste. Considerațiile accentuează înainte de toate rolul de observator lucid al naratorului, chiar și atunci când gradul său de contrariere este maxim. Putem spune că naratorul chiar înregistrează ceea ce se află în cuprinsul câmpului său vizual, însă se întâmplă ca imaginea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
naturaliste ale lui I.L. Caragiale deschid un alt câmp de observație, în care dipozitivul hermeneutic remar- cat deja, al lui „simț enorm și văz monstruos”, funcționează de o manieră particulară. Derivat al realismului, natu- ralismul este fondat pe același contract mimetic prin care realitatea este înregistrată fotografic. În eseul său „L’Écran”, din 1866, Zola utiliza ecranul transparent ca metaforă a personalității artistului care nu „redă” realitatea, ci doar o „transparență voalată” (limpidité trouble) . La rândul ei, fotografia introduce însă în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sia simbolică a unei generalizate cecități mentale. Mon- struozitatea se regăsește topită în substanța cotidianului socialist al Epocii de Aur, regizorul a activat ceea ce Ivasiuc numea o „cunoaștere de noapte”, echivalentă cu „văz mon- struos”. Altfel, regizorul precizează un contract mimetic cu deformarea care ar aparține lumii pe care o investighează camera : „Este o oglindă netedă în țara unde ne face plăcere să ne privim în oglinzi strâmbe.”<footnote id=”2”> 2. Ibidem, p. 338 (în Contrapunct, 19 octombrie 1990). În
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dans la prose littéraire” din volumul Essais de stylistique structurale (1970), Michel Riffaterre decelează două modalități de întrebuințare a clișeului : 1. ca element constitutiv al scriiturii unui autor, marcă a literarității prin raport cu limbajul curent ; 2. ca o funcție mimetică a unor stiluri și idiolecte semnalat prin semne tipografice precum ghilimelele sau italicele, printr-un comentariu sau chiar de context. O didactică și sintetică trecere în revistă a întregii problematici a raportului dintre clișeu și literatură o avem în capitolul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a produselor activității se constituie în sursă de indicare a particularităților percepțiilor, reprezentărilor, gândirii, imaginației, simțului estetic al copiilor etc. De exemplu, în etapa preșcolarității: desenele copiilor se constituie în indici ai nivelului imaginației acestora, ai capacității de a reda (mimetic sau motivat, conștientizat) aspecte ale realității etc.; repovestirile, lecturile după imagini, desenarea personajelor reale sau fictive etc. reprezintă premise ale analizei capacității de comunicare, a raportării la axa real imaginar, pozitiv negativ etc. 6.3.19. Metoda biografică 223 Metoda
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
augmentate anumite elemente/procese etc.); * modelarea prin analogie concretizată în scheme, modele grafice trimițând către raporturi stabilite între elemente, procese, fenomene etc. * modelarea matematică valorificând simbolurile din domeniul invocat, sub forma unor ecuații, formule etc.; * modelarea simulatorie 229 cu valențe mimetice, redând adaptat particularităților de receptare/decodare a subiecților educației anumite procese, geneza anumitor fenomene etc. (de exemplu, filmele didactice cu subiecte din biologie, geografie etc.). ( În cadrul demersului instructiv-educativ pot fi utilizate modele: tridimensionale: păpușa, jucării-animale, lucruri etc., machete, logo, jocuri
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
federații europene de partide și distingerii lor de fenomenul partinic european. La rîndul său, Daniel-Louis Seiler a adoptat o concepție mult mai nuanțată, sugerînd noțiunea de confederație 80. Europartidele sînt totuși aspru judecate, fiindcă, după Seiler, ar încerca să simuleze mimetic existența partidelor naționale la nivel comunitar. Nu împărtășim această analiză (secțiunea a patra a capitolului de față). În contrast, Panayotis Soldatos nu le denumește confederații, ci chiar protopartide. Pe de o parte, ele nu sînt "partide politice europene" deoarece profilul
by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1019_a_2527]
-
antropologia politică din ultima jumătate de secol. Or, din momentul când popoarele din componența Uniunii au avut libertatea să aleagă, ele au ales altceva, și-au descoperit propriile tradiții, valori, reflexe sociale, repunându-le în circuit, fie și în forme mimetice deocamdată. Cred că și noi, când vorbim de regimul comunist, de această istorie dramatică, trebuie să fim atenți la raportul dintre aparență și realitate, fiindcă vom descoperi mai peste tot elemente de cultură autentică, de știință competitivă, de onorabilitate morală
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
întrecând „armoniile gândirii” (Inimei). Acompaniamentul grav, elegiac, al neliniștilor stârnite de spectacolul „eternităților contradictorii”, o gesticulație patetic-romantică, ce transformă în procesiune sacramentală căutările sau umbletul în lume al omului, irizările simbolice, sugestia reușesc, în Drumul, să transmită prezența misterului. În ciuda mimeticelor Nevroze și a clișeelor simboliste (Parc mort, Căderea frunzelor), a neputinței de a ocoli conceptul și alegoria, C. reușește să dea o cosmică arcuire curgerii spre neființă a lucrurilor. Copacii, luna sunt paznici stranii ai morții, un alb suprafiresc își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
are o importanță capitală deoarece infuzează și inovează "zestrea". Calibrarea vechiului cu noul în cultură reprezintă testul de guvernare a unui popor. Lumea globalizată are nevoie de identități naționale și individuale flexibile, deoarece omul este o salcie gânditoare, și nu mimetice. Autonomia culturală nu constituie un bun tranzacționabil. Măsura cu care o cultură absoarbe mai ușor idei străine și mai bune practici globale, amestecându-le cu propriile tradiții, constituie un avantaj competitiv în noua ordine mondială. Identitatea culturală este un mod
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
la nivelul jointului dento-protetic, realizarea unui contur corect al restaurărilor uni- sau pluridentare, asigurarea unui management eficient al țesuturilor dento-parodon-tale prin redarea convexităților maxime vestibulare și orale, reconstrucția punctelor de contact interproximale și conservarea spațiilor corespunzătoare papilelor interdentare, asigurarea simetriei mimetice cu elementele hemiarcadei omologe, prin reproducerea cu fidelitate a diametrelor cervico-ocluzale, mezio-distale și vestibulo-orale, a conturului, a reliefului în ansamblu și a elementelor de relief particulare și a încadrării restaurării în armonia arcadei. Un avantaj al utilizarii punților mixte este
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
pe Rio Grande, în jurul Gibralatarului, la Bagdad și, mâine, într-o sută de alte locuri, nu văd nicio altă disciplină mai urgentă, niciun alt viitor mai măreț. Nu știu dacă nevroza incintelor e fizic contagioasă sau doar înclină către invidii mimetice. Știu doar că ea poate alimenta conversațiile de dimineață și de seară, lucrările cartografilor (în Israel, o hartă rutieră e perimată, de regulă, după trei ani), și migrena automobiliștilor (în fiecare lună se inventează noi itinerarii). Pentru toți cei vizați
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
224, Michel Foucault este interesat doar de teritorialitate sau locuri "reale" din punct de vedere spațial pentru a-și construi termenul ("locuri desenate în chiar procesul de instituire a societății"). El definește heterotopiile prin contrast cu utopiile care sunt mai mimetice ("Utopiile sunt amplasamente fără un loc real. Sunt amplasamente care întrețin cu spațiul real al societății un raport general de analogie directă sau răsturnată"). Heterotopiile sunt "...un soi de utopii efectiv realizate în care amplasamentele reale care se pot găsi
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
interspațiul temporal au capacitatea de a anula durata cronologică și de a da timpul de la început prin integrarea tuturor membrilor colectivității în obicei. „Jocul, mai întâi liturgic, poate să capete o dimensiune festivă, odată cu participarea întregii comunități, mobilizate în jurul ritualurilor mimetice sau agonistice. Punerea în scenă a sacrului trece prin ilustrarea dramatică a hieroistoriilor sau prin confruntările simbolice care mimează luptele forțelor divine de la începutul lumii”. Aceeași reiterare prin invocarea gesturilor arhetipale se întâlnește în baladele fantastice și în basme, unde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
adaptare” la acele „perioade” psiho-fizice ale tinereții sau copilăriei, pubertate și adolescență. Când au sclipit, au „performat”, uimind, uneori chiar stupefiindu-i pe adulții din preajmă, părinți, educatori, dar și pe alții, gazetari de exemplu, În goana după „senzațional”. Forme mimetice de care se Îndrăgostesc unii pedagogi, maimuțăreala, uneori extrem de iscusită, abilă, inventivă, a valorilor lumii adulte, a problemelor ei, a creației chiar. (Nu vorbim aici, bineînțeles, de acele zone În care precocitatea este „la ea acasă”, cum este matematica, talentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]