480 matches
-
doua. Cum va remarca unul dintre contemporanii săi, gura mieroasă a lui Racikovski, „vorba sa umilă“ se plămădise În acea zi de februarie a anului 1897, când acceptase propunerea procurorului. „Aceasta va fi primul său falsificat, pastișarea procurorului, de un mimetism stupefiant.“ De‑acum Încolo, În drumurile sale, gările se vor perinda văzute de la fereastra trenului: la nici patru ani de la arestarea sa (după o Încarcerare măsluită), Racikovski va ajunge director‑adjunct al Siguranței Statului de la Petersburg, ca deja În anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Pentru că omul crede în sine însuși în măsura în care cred ceilalți în el. Ai auzit vorbindu-se de un saurian căruia zoologii i-au pus eticheta de Moloch horridus? — Da - i-am spus eu -, e un mic animal inofensiv care ia, prin mimetism, înfățișarea unuia dăunător, își zbârlește coada și adoptă un aer de ferocitate când se vede atacat și încearcă să înfricoșeze prin spaima lui. — Exact. Ei bine, așa e prostul negativ sau defensiv. Când i se năzare o prostie, și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a ta! De altfel, avea tot albumul de Jazz Gedichte al lui Jens Gerlach din anii '80, dedicate clasicilor jazz-ului: Scot Joplin, Tom Turpin, Billie Holiday, Charlie Parker, Jay-Jay Johnson, Miles Davis. Și, în timp ce asculta discul care impunea un mimetism rasial feroce, Alimentară, în picioare, cânta transfigurată, evident în traducere proprie, cu voce guturală și clapetând o trompetă imaginară: Sunt o frunză îngălbenită, Uitată pe arborele cunoașterii, O piatră de pavaj Tăiată din granit negru; Iubitul meu, Ascunde-mă toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unui „altfel natural”. Nota particulară a „noului curent” este dată de un refuz al provinciei și al provincialismului artistic asociat cu o tendință de refulare (ea însăși, adeseori, provincială) a identității tradiționale. Refuzul în speță îmbracă foarte adesea formele unui mimetism snob, bovaric și/sau veleitar, afectînd un blazon inexistent. Ca atitudine, el se exprimă printr-un bovarism al noutății reformatoare (donquijotesc la Macedonski, cabotin la Minulescu), printr-o alienare cu substrat ontologic-existențial (la Bacovia), prin refugiul în „paradisuri artificiale” morbide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în graiuri străine ceea ce era mai imitabil, deci mai prost...” (în Cronica, an II, nr. 50, 24 ianuarie 1916), poate fi pus alături de ironicul rechizitoriu „Vorbe goale“ publicat în revista avangardistă Punct (an II, nr. 14, 20 februarie 1925), unde mimetismul futurist este repudiat în favoarea „revoluției sensibilității”. Un articol publicat în Adevărul, an XXXIII, nr. 11100, 9 iunie 1920 („Vînătoare de cuvinte“), respinge diagnoza unora dintre „cei mai de talent doftori ai criticii” cu privire la „vocabularul sărac” al literaturii române, pledînd nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
slovei chirilice și ai inscripțiilor de pe piastru și irmilici, Balcanul întreg, Balcanul contimporan, în frunte cu noi, românii, se avîntă prin idee spre cunoașterea primelor taine și, prin analiză, la cunoașterea sufletului”. Deducem că „blestemul locului” cade asupra însuși a mimetismului modern - revoluționar, vanitos, violent, barbar, năvalnic, imitativ și lipsit de gust: „Și atunci, vanitatea imensă a începătorului, revoluționar și năvalnic ca orice începător, ne copleșește. Sperăm în violența primară a sufletului elementar și nou ce ne împinge. Cultura, credem, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că moderniștii radicali se întîlnesc cu tradiționaliștii în respingerea „formelor fără fond” din secolul al XIX-lea. Dacă însă Gîndirea renova tradiționalismul sămămătorist adăugîndu-i o componentă spiritualistă, cvasimistică, bizantin-ortodoxă, în articolul „Premergătorii“, Vinea contestă realitatea oricărei tradiții „clasice”, denunță provincialismul, mimetismul literaturii culte preexistente și minoratul autohton, pledînd pentru o viziune conformă pulsului sincron al noii Europe moderne: „Astfel am ajuns să învățăm despre clasicii noștri la a căror tradiție criticii creduli ne recheamă adesea cu seriozitate. Astfel se vorbește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
revista Punct, „Vorbe goale”, îi prilejuiește următoarele considerații: „Ne bucurăm că - cel puțin la finele acestui întins capitol - sîntem de acord cu un fruntaș hipermodernist. Cu ceilalți energumeni, nu știm de vom reuși vreodată...”), la capătul unor evaluări drastice ale mimetismului „poeților noui”: „Adoptarea concepției relativiste din domeniul strict științific de poeții noui e mai mult exterioară, superficială. Ei n-au pătruns spiritul științei, esența acesteia. Extravaganțele și rătăcirile extremiștilor sînt cea mai evidentă negațiune a pretențiilor de atitudine științifică”. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că pînă și sectarismul de la „Sagittaire” este relativ și conducîndu-se după legi interioare, pe care numai autorul de antologie le cunoaște” („Două epiloguri la Antologia poeților de azi”, în Opere 3, Mențiuni critice, București, Editura Minerva, 1971, p. 217). Deși mimetismul occidentalizat e respins ca simptom de inadecvare provincială („noțiunea aceasta de generație, de școală și altele ni se par sunînd cam fals pe meleagurile noastre”), sînt invocate - ca argument de autoritate - noile tendințe din cîmpul criticii franceze contemporane: „Este el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
impresionism critic, doctrina criticii ca operă de artă, își trage podișul de sub picioare, căci nu face decît să înlocuiască un irațional (emoția artistului) printr-un alt irațional (emoția criticului), astfel că deplasarea rămîne în același plan”. Critica este înțeleasă ca „mimetism liric al ideilor”, bazat pe o relație de identificare empatică și iubitoare cu miezul viu al operei poetice, se întîlnește virtualmente - schimbînd ce e de schimbat - cu atitudinea unui critic postbelic precum Lucian Raicu: „mimetismul liric - dacă rămîne o mimică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
plan”. Critica este înțeleasă ca „mimetism liric al ideilor”, bazat pe o relație de identificare empatică și iubitoare cu miezul viu al operei poetice, se întîlnește virtualmente - schimbînd ce e de schimbat - cu atitudinea unui critic postbelic precum Lucian Raicu: „mimetismul liric - dacă rămîne o mimică a ideilor, și nu o variație pe aceeași temă cu a poemului - poate fi unul din drumurile criticei. El se bazează pe faptul că dacă actul poetic este în esență un act erotic — în sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
identic, iuți la mînie amîndoi. Singura deosebire: părul. Blond Închis, părul lui Gildas Îi venea acestuia pînă la umeri. Loïc, care semăna cu mama lor, Încărunțise foarte repede și avea părul tuns scurt. În afară de acest detaliu, erau identici. Un adevărat mimetism. RÎse și ea. - Așa, așa, hliziți-vă, necredincioșilor! ripostă Gildas. Numai că În noaptea asta, tradiția se respectă: viitoarea mireasă va dormi singură. - Bărbații la bistro, femeile la nani, decretă Loïc plin de afectare. - Ei, băieți, protestă Christian făcînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aspirând la condiția lui, arogându-și prin acte nesăbuite dumnezeirea, maimuțoiul n-ar avea și el dreptul, la rându-i, să aspire la condiția umană de vorbitor și poliglot. Și atunci când maimuțăreala e fidelă și temeinică, ea poate merge până la mimetism fizic, devine cameleonică. Așa cum în natură animalele îmbracă culorile mediului, cum două ființe ce tind una spre alta ajung să semene foarte bine: de exemplu, soții ce par frați gemeni, câinele ce ajunge să semene fizionomic cu stăpânul, fiul adoptiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din rase și subspecii geografice. Aspectele evoluționiste ale cazului respectiv erau astfel puse mai clar În evidență prin metode de clasificare mai flexibile și investigațiile biologice au scos la iveală noi raporturi Între fluturi și problemele esențiale ale naturii. Misterele mimetismului exercitau o atracție deosebită asupra mea. Fenomenele sale dovedeau o perfecțiune artistică asociată de obicei cu obiectele făcute de mâna omului. Gândiți-vă la imitarea picăturilor de otravă, prin niște macule ca niște bășici, de pe o aripă (completate cu pseudorefracția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
acolo unde cu o clipă înainte părea că nu era nimic. Trebuia să fie atent, pentru că deseori culorile lor se confundau cu nuanțele din jur, iar formele lor nu se deosebeau de cele ale frunzelor, ale florilor sau ale crengilor. Mimetismul lor putea fi atât de uimitor, încât era cu neputință să descoperi, pe un metru pătrat de teren, locul exact în care se așezase unul dintre ei. Și, deodată, ceea ce părea a fi o bucată de lemn putred sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
adio gaudeamus igitur și sticla albă rece În cămașă piele de găină milițianul Întors cu spatele Împotriva vîntului să-și aprindă țigara laptele răcoros blînd deschide cămara nașterii veghea păstorilor Îngerii cu ramuri de măslin pace pace În țara făgăduită mimetismul cu care Îmi Însușesc gînduri și vorbe și Întîmplări străine nevoia de a mă acoperi cu o mască vie de a Îngropa Într-un nisip auriu acest excrement uman care a fost cîndva o fetiță după felul cum strînge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
e de prost gust, călugărașii Sfîntului Francisc se spînzură de propriile lor rozarii. Dar ce grozav trebuie să fie să știi, chiar dacă oamenii altor locuri nu te vor citi niciodată, că cei din țara ta ar Începe printr-un ciudat mimetism să semene cu tine, că vei ajunge să-i contaminezi În structura lor cea mai intimă, cum contaminați incurabil am rămas de Eminescu, de Arghezi, de Bacovia, și dacă din tot ceea ce posed, din tot ceea ce mă Înconjoară nici lenjeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
s-a simțit atacat pe două fronturi: al lui și al Maiei. "Ai compromis Institutul, tovarășa Marievici. Cu noi nu ține să scoți hora-n drum. O să te fac să speli scările". Milucă s-a arătat și el adept al mimetismului și-al plagiatului. "Cărți din cărți se mî-fac. Atîta nevoie de inventivitate e mî...". Adverbul nu l-a mai găsit. De la Descartes cetire: Bene vixit qui bene latuit. Trăiește bine cine-și incifrează bine ideile opozante. Ce n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
produs unele rezerve în sînul breslei 9, dar și ca text în sine. Eseu comprehensiv, această sinteză ne propune o lectură a ultimelor două secole de istorie românească, stînd sub semnul națiunii și redefinindu-se mereu. Relația cu Occidentul comportă deopotrivă mimetism și respingere defensivă, voință democratică și refuz al modelului apusean. Acest demers al autoarei n-ar putea fi corect înțeles fără a lua în seamă finalitatea lui critică. Orice istorie națională implică o anume pedagogie, observa Catherine Durandin, califîcîndu-și singură
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în ianuarie 1994, prin adeziunea la Parteneriatul pentru Pace, de la care Bucureștiul așteaptă garanții de securitate și reveniri economice pe planul civil și militar. Noțiunea de integrare implică voința de a fi recunoscut ca parte întreagă: aderarea nu este un mimetism, iar Biserica Ortodoxă, alăturată puterii, poate dovedi clar specificitatea culturii și moravurilor națiunii. Pragul dintre revendicarea suveranității și retractarea fundamentalistă asupra valorilor proclamate ca superioare este repede depășit. Sistemul de valori păstrat de reformatori orientează spre o politică de bună
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
afima și propaga pe cele mai scurte și sigure căi pînă în cele mai îndepărtate colțuri ale societății. Mișcările și ordinele plecate de la centru sînt executate cu o conformitate cu atît mai perfectă cu cît organizarea e mai rațională iar mimetismul mai solid garantat. "Acolo este și pericolul sectelor: reduse la propriile lor forțe, ele (mulțimile) nu vor fi niciodată în stare să facă prea mult rău. Dar e suficient un bob de drojdie de răutate pentru a dospi un imens
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a-i dezarma și de a-i dezorienta. El încearcă astfel să abată de la sine o ostilitate care se originează într-un narcisism excerbat, într-o exagerată iubire pentru propriile lor persoane. Să mergem mai departe. O întreagă serie de mimetisme, de jocuri de imitație au o funcție analogă. Clovnul și cine nu este clovn într-un moment sau altul al existenței sale? metamorfozează o situație tensionată, tragică chiar, în situație comică. Bufonul înșeală cenzura. Pe un ton glumeț, el proferează
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
propria natură. În această categorie intră tot ce este mască, parodie, travesti, deghizare, la fel și orice formă de umor. Toate sînt îndreptate împotriva indivizilor avînd o autoritate asupra unui grup. Ca și în cazul jocurilor copiilor, de altfel. "Dar mimetismul, scrie Freud, este cea mai bună artă a copilului și motivul jocurilor sale. Un copil are mai puțin ambiția de a străluci printre egalii săi decît pe cea de a-i imita pe adulți. Raportul dintre copii și adulți este
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mai mare era pentru o femeie ce nu-mi plăcea pentru că nu era genul meu"407. Trebuie deci să tragem concluzia că ești gelos, pentru că iubești? Nu, este exact contrariul: iubești pentru că ești gelos. Dintr-un alt punct de vedere, mimetismul, ca reproducere cu alte materiale, a gesturilor și situațiilor create de un prieten, de părinți, de un coleg de studii, constituie încă un mod de a pune stăpînire și de a controla o persoană sau un obiect care ne scapă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
limfocitelor T răspunzătoare la stimulul antigenic reprezentat de VEB nu are în mod inerent semnificația patologică, întrucât aceste celule sunt prezente în stare latentă la majoritatea adulților sănătoși VEB - pozitivi. Potențialul patogen al limfocitelor T necesită activarea acestora, posibil prin mimetism molecular. O secvență pentapeptidică descoperită în structura antigenului viral nuclear prezintă similitudini cu un epitop al proteinei bazice mielinice, o componentă majoră a tecii de mielină. Mai mult, VEB induce expresia pe suprafața limfocitelor B și alfa - B cristalin, o
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]