1,582 matches
-
-ți vezi mâna sfâșiată / Și să nu poți nici să speri, nici să plângi, nici să vorbești”), se alătură sentimentalismului duios, lamartinian, din versurile de dragoste, dar dau curs și indignării stârnite de ipocrizia și parvenitismul vremii. Abstracția și convenționalul minează o astfel de poezie, consonantă, prin unele accente, cu atitudini din lirica lui Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, B.P. Hasdeu. SCRIERI: Poezii, Iași, 1865; Poezii, pref. Iacob Negruzzi, Iași, f.a.; N. Nicoleanu, Poezii și proză; V. Cârlova, Poezii; C. Stamati, Poezii
NICOLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288443_a_289772]
-
Gr. H. Grandea, care și-l asociază pe editorul D. I. Cerbureanu pentru a scoate o revistă dedicată republicării celor mai valoroase opere ale literaturii române. Fiecare număr este consacrat unui scriitor. Grandea semnează studii biografice, în general bine documentate, dar minate de un anacronic entuziasm romantic și lipsite de spirit critic, care însoțesc o antologie de texte reprezentative, alese tot de el. Seria este deschisă de prezentarea vieții și operei lui I. Heliade-Rădulescu. Sunt selectate poeziile O noapte pe ruinele Târgoviștei
NOUA BIBLIOTECA POPULARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288479_a_289808]
-
Ca moment de atac el alege etapa propunerii sau elaborării unor noi proiecte, stadiul când se distribuie și se asumă responsabilitățile, când Încă lucrurile sunt confuze și nu s-au stabilit etapele și articulațiile. Strategia lui este să persifleze, să mineze inițiativele, să intimideze, Într-un cuvânt să descalifice. Sirota consideră „descalificarea nihilistă sau perversă” un comportament de uzurpator contra demnității umane, iar pe inițiator un manipulator al unei „ideologii fără scrupule”. Atacul vizează diferite categorii de actori sociali, pe purtătorii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
1939, cu Gânduri de totdeauna, plachetă ce trădează încordarea experimentului, formele lirice oscilând între confesiune, dialog și epica de inspirație legendară. Tema iubirii „dincolo de fire” și inserțiile mitologice, deși absorbite de ingenioase colaje imagistice (în descendența lui D. Bolintineanu), sunt minate frecvent de expresia stângace, de versificația imperfectă și de fantezia prea ancorată în livresc (Nirvana, Legenda nufărului). „Poemul național” România (1940), închinat monarhului, nu aduce vreo noutate, fiind mai mult un exercițiu declamativ. Cele unsprezece părți ale poemului, urmărind succesiunea
PAMFIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
românesc. Cărțile sale, bine apreciate în epocă de Mihail Sadoveanu, N. Iorga și îndeosebi de I. Bianu, care le-a susținut publicarea sub egida Academiei Române, s-au dovedit a fi, la examenul critic mai sever al folcloriștilor de mai târziu, minate de unele deficiențe, cum ar fi sistematizarea puțin riguroasă a materialelor după specii și localități, reproducerea textelor din memorie, modificarea lor prin inoportune îndreptări cărturărești, absența, în unele cazuri, a precizărilor privind sursele etc. Totuși, lui P. i se recunoaște
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
un caracter in absentia și aspirând să devină ținta unor iubiri inaccesibile, nu reușește să supraviețuiască dincolo de intențiile auctoriale. Un alt bărbat, Mori, cucerește ușor, rând pe rând, pe Anita, Arabella, Lilly și Luiza, textul alunecând spre melodramatism, trăsătură ce minează premisele romanului. Unii critici au remarcat un soi de senzualism pur, primar la aceste personaje. Protagonistul din Catarge, care s-ar putea numi Peripateticul (și în sens negativ), reapare în celălalt roman, Sonată dobrogeană (1942), unde întreaga schelărie epică este
PAPATANASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288677_a_290006]
-
urmă cu legenda, cu istoria (Orfeu, Nestor, Arhimede). Meditația sa caută acum alegoria generalizatoare, elogiind rațiunea împotriva forței, spiritul împotriva absurdului, în poezii concentrate și semnificative pentru existența cetății sau pentru temele eterne. Subintitulate și „parabole civice”, poemele sunt totuși minate de un anume scepticism al vârstei, de o oboseală, de o nostalgie dureroasă a unicității într-un prezent mereu repetabil. Și totuși, J. produce încă versuri memorabile, precum acea mică piesă de orfevru, Hanibal, în care faimosul comandant de oști
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
literatură nu cu gândul „de a se realiza” ci pentru că simțeau imboldul lăuntric de a spune altora, tuturor oamenilor muncii din țara noastră, ce simt, ce văd. Sunt printre ei oameni porniți de la țară, cum este Vasile Fulgeanu sau Aurel Minai, trecuți apoi prin frământările vieții, Încercând mai multe meserii. Găsim printre ei intelectuali, care altădată s-au mulțumit doar să-și practice meseria pentru un codru de pâine, cum ar fi Adam sau Gh. Hera-Bucur. Sunt unii activiști de partid
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lupi” • Radu Petrescu. - Luptăm pentru pace • Ștefania Tornea. - Istvan Asztalos „Vântul nu suflă din senin” 11. Traian Săvulescu. - La aniversarea a 75 de ani de viață a poetului și academicianului A. Toma. În: Viața românească, nr. 2, febr. 1950. 12. Minai Beniuc. - Linia ascendentă a poeziei lui A. Toma. Ibidem. 13. N. Moraru. - Sub steagul clasei muncitoare. Poetul A. Toma a Împlinit 75 de ani. În: Contemporanul, nr. 175, 10 febr. xxx O sărbătoare a poeziei românești. Ibidem, nr. I76, 17
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lumina acestor obiective, care sunt sarcinile tinerilor scriitori și a celor ce răspund de munca cenaclurilor literare. Astfel, de un real folos pentru cititorii revistei sunt articolele Sarcinile tinerilor scriitori de Traian Șelmaru, Obiectivele principale În activitatea unui cenaclu de Minai Novicov, Pentru o Înaltă principialitate, pentru măiestrie artistică de criticul sovietic M. Mihai Iov, precum și articolele, privitoare la problemele organizatorice ale cenaclurilor, semnate de H. Zincă și I. Moise-Aldan. (Ă). Revista Își desfășoară activitatea În două direcții principale. În primul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
aspecte literare: mai rar decât În anii precedenți 45, poezii 46, reportaje, proză deloc, dramaturgie 47 foarte rar și câte una-două cronici literare, note sau comentarii de N. Moraru, Eugen Luca, I.Vitner, S.Damian, Ovid S.Crohmălniceanu, Silvian Iosifescu, Minai Novicov, consemnate de noi la momentul potrivit. Așa se face că pe baricadă au rămas În acest an doar două reviste lunare: Viața românească și Almanahul literar de la Cluj. Situația nu se va schimba cu mult nici În următorii doi
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
constă în faptul că nu ascultă. Nu ne ascultă pentru că, în fond, personalitatea noastră nu-i interesează. Puterea lor este că știu atât de bine să se poarte „ca și cum” ne-ar asculta, încât suntem convinși că ne ascultă. Oamenii care minează sinceritatea nu ascultă. Desigur, ne privesc în ochi, însă percepem intuitiv absența lor. Doar că nu putem spune ce ne face să simțim asta. De fapt, o persoană care nu mai ascultă... nu mai clipește! Rolul principal al clipitului, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
vorbim că Marlowe însuși ar putea fi învinuit pentru o lungă listă de abateri de la „dreapta cale” propovăduită de noua intoleranță ideologică a postmodernității. Peter Wolfe a reușit să pună în evidență - deși demersul său e unul mai degrabă demolator, minat de poncifele resentimentare ale inchizitorilor ideologici postmoderni - un element de continuitate între romanele lui Chandler. Pasiunea devastatoare pentru o fostă soție duce la crimă atât în The Lady in the Lake, unde Al Degarmo o ucide pe Mildred/Muriel, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
piesă de teatru și romanul Meridian, din care publicase fragmente în „România literară”. După absolvirea Conservatorului, tânărul actor își urmează profesorul la Chișinău, unde, se pare, nu a reușit să joace. Anii 1933-1937 sunt pentru el ani de boemă artistică, minată de puternice angoase. Face parte, împreună cu Arșavir Acterian, Pericle Martinescu, Horia Stamatu ș.a., dintr-un grup ce-și zice „Corabia cu ratați”, al cărui salut - „Oisive jeunesse!” - era un vers din Rimbaud. Totuși, se dovedește foarte activ: își reia colaborarea
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
Imnul R.P.R., turnat parcă din același material de Matei Socor și Aurel Baranga, toate cântecele noastre valoroase, care au străbătut până la ultimul cătun din munți, prezintă o melodie geamănă poeziei. Versurile maestrului A. Toma, ale poeților noștri de frunte ca Minai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Maria Banuș, Eugen Frunză, Dumitru Corbea și alții, trec astfel din gură în gură, pe aripile melodiei. Dar chiar și în alte genuri muzicale, această frăție dă roade minunate cum o dovedește cantata lui A.Vieru Mierla
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Lenin». «Mai-mai» însemnând «cât pe ce» e folosit impropriu: Mi-a spus Cincinalul, măi vere să știi Că face mai-mai jucării.. (...). Dar toate aceste șovăiri vor dispare pe măsura creșterii experienței artistice a poetului”. G. Călinescu 74 - Despre poezia lui Minai Beniuc: „Preocuparea de a se încadra în viață în calitate de poet, de a-și afirma necesitatea și sarcina socială este obsedantă la M. Beniuc, cu atât mai impresionantă înainte de 23 august 1944. Limitele sale în această fază sunt sentimentul de a
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
prundișul malului, glasuri, un scurt scârțâit metalic. Copilul se zbate, o să scape din mâna aceea care îi astupă plânsetele, o s-o cheme pe maică-sa, a recunoscut glasul tatălui, acolo, jos. Nu mai vrea lumea asta în care totul e minat de cuvinte. Nu vrea să-nțeleagă. Prin gâfâiala agitației, aude deodată o melodie. O muzică abia perceptibilă. Un cântecel aproape mut, pe care femeia îl murmură la urechea lui. Încearcă să prindă cuvintele. Dar vorbele au o frumusețe ciudată, lipsită
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
experiență devastatoare, făcând să transpară esența miraculoasă și tragică a omului. Personajul rămâne suspendat în nedumerirea sa dramatică sau doborât de certitudini sumbre, dar opera atenuează sentimentul efemerității și inutilității. Creatorul, conștiința supraindividuală, nesupusă trecerii și crizelor, domină existența particulară minată de „boală”, echilibrând viața, dându-i unitate și sens. Critica vremii a fost surprinsă de apariția prozei lui B., dar aproape unanimă în a a-i sublinia originalitatea și valoarea. Luată în ansamblu, opera sa este singulară în peisajul literar
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
au făcut carieră, este acela consacrat lui C. Hogaș. Despre romanul Ion al lui Rebreanu, tot așa, emite opinii bine gândite. La Ion Agârbiceanu relevă suflul de idealism etic. Epicul Hortensiei Papadat-Bengescu îl consideră a fi, în ciuda acuității privirii auctoriale, minat de psihologia falsă, efect al unei viziuni intens subiective. Un „suflu tragic de mister și sombră pasiune” îl frapează în proza febrilă a lui Gib I. Mihăescu. Ironizat de E. Lovinescu, B. îl execută la rându-i pe criticul „amorezat
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
revărsat, albastră, în casă;/ tot ce-am simțit după aceea a fost numai lumină și mătasă”. Ceea ce s-ar fi vrut însă expresia unor trăiri profunde, hrănite de suferință și dezolare, alunecă adesea în pastișă sau afectare, într-un retorism minat de numeroase stângăcii. Placheta de versuri Flaute de mătase, apărută tot în 1923, se înscrie în alt registru tematic, acela al iubirii pure, realizat însă prin exploatarea aceleiași recuzite simboliste. Ca într-o taină desprinsă de timp, pătrunsă doar de
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
noi, / Marea mi-e martor că n-am de gând, / Oricât m-aș strădui cu pieptul printre pietre antice, / Să-mi asigur victoria / Prin nici un fel de vicleșug.” Gândul obsesiv al efemerității vieții naște năzuința unei trăiri frenetice, tumultuoase, chiar dacă minată de conștiința fragmentarului, în care doar arta pare a fi scut de apărare și cale spre nemurire. Odată cu Infernul discutabil (1966), lirica lui A. dobândește semnele din ce în ce mai evidente ale unei neliniști existențiale fundamentale: evenimentele și lucrurile, binevoitoare până atunci, își
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
mare și pe uscat 1, eu nu-i port pică... Labienus se pune și el pe râs. — Las’ că și mie mi-a reproșat limbajul comun și expresiile prea banale! Sallustius se încruntă. Nu e obișnuit să fie întrerupt. Ter mină mârâit: — I-aș ierta orice numai pentru că i-a scris lui Cicero că do rește să servească republica, dar în nici un caz să-i supraviețuiască. Republica! suspină Vipsania. Ce cuvânt magic! Trezește încă nostalgii, deși aproape nimeni nu mai știe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
asupra lui Libo: — E vorba de moștenirea lui Otacilius, nu? Printre sughițuri și suspine, acesta încuviințează. — Într-un asemenea caz, legea e de partea lui, spune avocatul. Scribonius geme sfâșietor, imagine vie a deznădejdii. Asinius Gallus îi contemplă un timp mina necăjită, apoi se în toarce la locul său murmurând încet, ca pentru sine: — Legiuitorul a vrut să-i apere pe copiii acestor oameni care, fiind în continuare sclavi în fața legii, nu pot contracta o uniune recunoscută ca atare. Scribonius Libo
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-și ascundă înțelepciunea și ascuțișurile ironiei în dosul unei măști de naivitate. Îl trăda însă privirea. Dincolo de sclipirile ochilor, pentru cei ce vor fi știind să vadă, în ființa prozatorului se buluceau, dramatic, lumi aflate la antipod și sentimente minate de contraste izbitoare. Nu atât conflictele șocante dintre protagoniști învolburează prozele elaborate de Al. Poamă, cât mai ales calmul adânc al resemnărilor sale meditative dau sens paginei, ca în romanul intitulat Filigran, de pildă, rămas probabil în manuscris. Lecturat de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
un accident? Roxanne se Întoarse cu fața la Pată Neagră. —Ce li s-a Întâmplat? spuse ea Încet și fixă camera pe el. —Trei din ei lucrat demult pentru SLORC, spuse Pată Neagră, căutat mine. Ei mergeau În fața soldați, dreapta, stânga. Când mina exploda, nu mai era pericol și soldații foarte bucuroși. Drumul era bun pentru mers. Îi aruncă o privire lui Rupert. Rupert era șocat. —Treaba lor era să calce pe mine? —Cei din trib Karen nu altă alegere. Pată Neagră arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]