2,739 matches
-
-mi în stație mașina Salvării, Mitică, ce să fac! El ridică din umeri, ocolindu-mi privirea, îi ocolește privirea, se uită la ea ca la cineva străin, își desprinde brațul cu delicatețe și se depărtează, în timp ce doctorul o cuprinde pe Mioara prin spate cu tentaculele brațelor și o poartă pe sus spre Salvarea care o așteaptă cu brațele deschise. Mitică se pierde în direcția ceasului istoric, al cărui cadran luminat era parcurs de limbile uriașe în sens invers, ca și cum cineva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe banda cu vopsea albă pe care scria prezent și cu o mână întinsă pe banda trecutului. Viitorul meu se afla în viitorul trecut care avea să devină viitorul prezent, iar atunci când viitorul devenea trecut, pășeam deja în prezentul viitor. Mioara Alimentară râdea pe cealaltă parte a cercului, semn că le dăduse cu tifla medicilor care voiau doar să o ducă acasă unde o aștepta Mama. Fără îndoială, eram legat de această femeie, atâta vreme cât avea să mă poarte timpul cinic, aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
această femeie, atâta vreme cât avea să mă poarte timpul cinic, aceste benzi gri și elastice, ele însele sătule de a fi descoperite de cei ce se întrebau, asemenea mie, cum de revine în același loc, ca un bumerang. Am părăsit cu Mioara Caruselul și, tăcut ca și cum ne-am fi înțeles telepatic, am pornit în amonte împotriva curentului cu numele tinerețe, maturitate. Penalty! Care, unite prin fonemul i = timp; lovitura de pedeapsă spre poarta cealaltă! Rușinosul sfârșit al timpului! Trecuse degeaba, dacă-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în amonte împotriva curentului cu numele tinerețe, maturitate. Penalty! Care, unite prin fonemul i = timp; lovitura de pedeapsă spre poarta cealaltă! Rușinosul sfârșit al timpului! Trecuse degeaba, dacă-și finaliza drumul deplorabil. Scandalos de jenant! Vino, Autorule, mi-e frică! Mioara, mereu mă porți pe terenuri mișcătoare, ar putea să ne înghită cu totul. Timpul nu înghite. El te poartă, dar lovitura de pedeapsă nu există, Autorule de foiletoane cu parfum de eseu! Ai să vezi! Și m-am văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Traian, în spate Bisericuța Monument. Grupul statuar, ceasul cu vopseaua scorojită și limbile înghețate la ora lui Chagall, 1154. Și părculețul s-a umplut de lume, lume în carne și oase din timpul de acum, în care eu respiram cu Mioara Alimentară ambianța transfigurată a spațiului-timp. Era ca la o promenadă într-o seară sărbătorească. Mulțimi de Mioare, de la bebeluși până la bătrâna de acum, toate în rochii albe! Eu, de asemenea, multiplicat la diverse vârste dar, dincolo de aceasta, eram tot noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Chagall, 1154. Și părculețul s-a umplut de lume, lume în carne și oase din timpul de acum, în care eu respiram cu Mioara Alimentară ambianța transfigurată a spațiului-timp. Era ca la o promenadă într-o seară sărbătorească. Mulțimi de Mioare, de la bebeluși până la bătrâna de acum, toate în rochii albe! Eu, de asemenea, multiplicat la diverse vârste dar, dincolo de aceasta, eram tot noi pe trotuarul celălalt, cel de pe partea muzeului dar, la o singură vârstă, exemplare gemene de Mioare, gemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de Mioare, de la bebeluși până la bătrâna de acum, toate în rochii albe! Eu, de asemenea, multiplicat la diverse vârste dar, dincolo de aceasta, eram tot noi pe trotuarul celălalt, cel de pe partea muzeului dar, la o singură vârstă, exemplare gemene de Mioare, gemeni de mine, iar prin fața teatrului se plimbau în toate sensurile alți gemeni-Autori, la fel și exemplare de Mioare, ținând la braț momâi de Mioare, ceea ce însemna că spațiul rămăsese același dar, în urma timpului, care ne prezenta în ipostaze oglindite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dar, dincolo de aceasta, eram tot noi pe trotuarul celălalt, cel de pe partea muzeului dar, la o singură vârstă, exemplare gemene de Mioare, gemeni de mine, iar prin fața teatrului se plimbau în toate sensurile alți gemeni-Autori, la fel și exemplare de Mioare, ținând la braț momâi de Mioare, ceea ce însemna că spațiul rămăsese același dar, în urma timpului, care ne prezenta în ipostaze oglindite invers: copilul discuta cu maturul, bătrânul cu nou-născutul. Pulberea țesăturii timpului se risipi și alt voal, care avea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe trotuarul celălalt, cel de pe partea muzeului dar, la o singură vârstă, exemplare gemene de Mioare, gemeni de mine, iar prin fața teatrului se plimbau în toate sensurile alți gemeni-Autori, la fel și exemplare de Mioare, ținând la braț momâi de Mioare, ceea ce însemna că spațiul rămăsese același dar, în urma timpului, care ne prezenta în ipostaze oglindite invers: copilul discuta cu maturul, bătrânul cu nou-născutul. Pulberea țesăturii timpului se risipi și alt voal, care avea la rândul lui să se pulverizeze fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spirit, întreg spațiul se dovedea a fi la marginea unui secol demult prăfuit, lumina era altfel, chipurile multiplicărilor noastre erau luminate asemenea sfinților. Eu mă uitam la mulțimile eu-lui meu, cu mirare asemuind frumosul cu armonia pe care o propagă, Mioara și Mioarele de asemenea, aceste miraje se diluară încet în pânza zilei odată cu răsăritul soarelui din apele Dunării; își scutură stropii umezi ai iubirii sale fierbinți pentru oameni și cu părul ud se înălță cu fața curată, spre cer. Levitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spațiul se dovedea a fi la marginea unui secol demult prăfuit, lumina era altfel, chipurile multiplicărilor noastre erau luminate asemenea sfinților. Eu mă uitam la mulțimile eu-lui meu, cu mirare asemuind frumosul cu armonia pe care o propagă, Mioara și Mioarele de asemenea, aceste miraje se diluară încet în pânza zilei odată cu răsăritul soarelui din apele Dunării; își scutură stropii umezi ai iubirii sale fierbinți pentru oameni și cu părul ud se înălță cu fața curată, spre cer. Levitam ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
anostă pe care sunt obligat să o public dintr-un sentiment de fariseism vădit, pentru a dovedi că pot să salt ceva decât să trăiesc cu umerii îngreunați de vârsta insalubră la care mă aflu. Așa că să dăm drumul aberațiilor Mioarei să zburde... Eram singură, casa mi-o smulseseră gunoierii în toiul luptei și mi-o aduseseră la locul ei de baștină. Mama mă aștepta urmărindu-mă cu binoclul. În fundul grădinii culegeam dudele care mai rămăseseră pe ramuri. Vino, Autorule, las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dudele care mai rămăseseră pe ramuri. Vino, Autorule, las-o pe Mama! Ți-aud prezența, cum scrii! Vino cu mine! Jurnalul se scrie singur, Autorule! Ne aflam în câmpia care parcă era câmpia Bărăganului. E așa cum vreau eu! îmi răspunse Mioara. Ceea ce vedeam se scria deja, pentru că fiecare carte e precum Scriptura. Toate sunt dinainte scrise așteptând Autorul: câmpia devenise ca marea, avea valuri dulci, ne clătina ușor și nu știam de unde vin, unde se pierd și nici cauza. Așteptam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ne clătina ușor și nu știam de unde vin, unde se pierd și nici cauza. Așteptam un fenomen cosmic. Lumea era atât de mare încât vedeam toate acțiunile care vor fi la final, răspunsuri. Nu era momentul să o las pe Mioara pentru a fi în mijlocul copilăriei acum când se oferea un material mai interesant decât însăși existența mea. Pământul se opri din mișcare. Val după val, împietri. Dâmb lângă dâmb, câmpia devenise o mare cu valuri de pământ, cu crestele inegale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-i astfel viitorului text, unduirea unul val senin. Își frecă palmele, gest care se imprimă foto în memoria viitoarelor gene ale neamului românesc și, lăsându-și capul pe spate, privi fără să vrea prin cerul de straturi geologice. Văzu cum Mioara Alimentară și Autorul creat de ea, creând ceea ce numai lui îi era dat, Puterea de a ști, și, pentru că îi pătrunseseră violent secretele îndoielii, îi șterse înciudat de pe fața Pământului, gonindu-i în antenaștere. ...Eram în oglinda deformată a orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
putut să ne spună că nu lumea era urâtă, ci noi, priveam prin prisma urâțeniei în același timp în care la celălalt capăt Povestitorul ne studia reacțiile, uitând de liniștea dureroasă a lumii lui, primul semn al începuturilor nașterii noastre. Mioara, ești afară. Nu, sunt în casă, Mamă, nu, ești într-un afară al tău, cel spre care tinzi, un concept, dar gratiile astea ce sunt, Mamă? Tot un concept Mioara. Sfărâmă conceptul Mamă. Nu pot Mioara, de la Platon încoace s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dureroasă a lumii lui, primul semn al începuturilor nașterii noastre. Mioara, ești afară. Nu, sunt în casă, Mamă, nu, ești într-un afară al tău, cel spre care tinzi, un concept, dar gratiile astea ce sunt, Mamă? Tot un concept Mioara. Sfărâmă conceptul Mamă. Nu pot Mioara, de la Platon încoace s-au căutat variante, e un concept rezistent, din ce e făcut, Mamă, din gândire omenească, și o variantă ar fi să mori, precum Iona în monodrama lui Sorescu. Și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
al începuturilor nașterii noastre. Mioara, ești afară. Nu, sunt în casă, Mamă, nu, ești într-un afară al tău, cel spre care tinzi, un concept, dar gratiile astea ce sunt, Mamă? Tot un concept Mioara. Sfărâmă conceptul Mamă. Nu pot Mioara, de la Platon încoace s-au căutat variante, e un concept rezistent, din ce e făcut, Mamă, din gândire omenească, și o variantă ar fi să mori, precum Iona în monodrama lui Sorescu. Și unde a ajuns Mamă? În conceptul libertății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mamă, din gândire omenească, și o variantă ar fi să mori, precum Iona în monodrama lui Sorescu. Și unde a ajuns Mamă? În conceptul libertății totale, vreau acest concept. Vrei să mori? Da. Atunci mori! Și se născu conceptul de Mioara în conceptul de Oraș. Cum să-l fac cunoscut Autorule, odată cu mine? Nu în secolul ăsta al conceptelor. Nu se poate un concept fizic? Ba da! Și Brăila deveni în oglindă, mai clară în urâțenia sa pentru că acum puteam vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
suferinței, dar să-și păstreze suferința cu degetele unite în simbolul Trinității, cerând în gând ajutor Celui de Sus, să-i elibereze de povara încărcăturii speranțelor deșarte. Pentru că Cel de Sus era ascuns în uitare. În conceptul de uitare? Nu, Mioara, în uitare fizică, de forma pluridimensională. În jurul ei se află cercul celei de-a cincea dimensiuni, timpul material. El era un dragon care-și mușcă din propriul trup, odată cu el scheletul se fragiliza, se îmbolnăvea de osteoporoză și odată cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ub bolta cerului, Brăila a încercat să supraviețuiască. Se auzea muzica polifonică a dorinței sale de a nu muri, iar când acordurile finale se înecau în apele impasibile ale Dunării, se auzea monoton bocetul coral. Nu vreau să moară! spuse Mioara, care plutea transfigurată printre măsurile de 12/8 ale horei bătrânești din partea I, Moderato-melancolico a Sonatei a III-a pentru pian și vioară de George Enescu. Dedesubt, Hecuba plângea, corul îi împărtășea durerea în spațiul-oglindă al orașului în care Homer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care Homer se plimba la braț cu Sofocle admirând viitorul trecut al lui Enescu, înconjurat în prezentul continuu de Andante Sistemo e Misterioso din partea a II-a a Sonatei care ne doare frumos pentru că natalul Bărăgan cântă în limba română. Mioara se apropie delicat de Maestrul preocupat de a imortaliza cu inflexiunile melodice corul atenienilor din Oedip, actul al IV-lea. Heterofonia, contopind mișcarea cu nemișcarea, brăzda spațiul atemporal, urmărită cu încântare de toate ființele din apa netedă a oglinzii. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cunoașterii directe. Nu face politică, sportul nu e punctul lui forte, frumosul stă în interpretarea lui. Țelul e drumul către El. Cine-i neînțelesul? Omul, Mamă! Pentru că nu se raportează la cineva sau ceva. E lăsat de capul lui. Nu, Mioara, Dumnezeu se raportează la El însuși și e fericit. Ar fi vrut să se raporteze la creația Sa. Dar a fost părăsit în uitare. E trist pentru că nu are putere. Tocmai El? Cloșca nu-și distruge ouăle. Atunci, Mamă, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
raporteze la creația Sa. Dar a fost părăsit în uitare. E trist pentru că nu are putere. Tocmai El? Cloșca nu-și distruge ouăle. Atunci, Mamă, eu sunt un concept uitat? Vin doar când vreau eu. În rest, un concept de Mioară în hibernare. Tu nu hibernezi? Eu nu mi-am creat iarnă, Mioara. Dacă mi-ai creat o iarnă, celelalte anotimpuri unde sunt, Mamă? Celelalte anotimpuri nu există, Mioara. Tu ești o iarnă continuă, un frig continuu cu soare zgârcit. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru că nu are putere. Tocmai El? Cloșca nu-și distruge ouăle. Atunci, Mamă, eu sunt un concept uitat? Vin doar când vreau eu. În rest, un concept de Mioară în hibernare. Tu nu hibernezi? Eu nu mi-am creat iarnă, Mioara. Dacă mi-ai creat o iarnă, celelalte anotimpuri unde sunt, Mamă? Celelalte anotimpuri nu există, Mioara. Tu ești o iarnă continuă, un frig continuu cu soare zgârcit. Eu sunt o vară continuă, pentru că mă raportez la înghețul din tine. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]