516 matches
-
tel. 0256-308 908), de luni până vineri între orele 9-19 și sâmbăta între 9-13, se mai pot face și săptămâna viitoare programări pentru consultațiile și operațiile cu laser pe care le efectuează dr. Francesco Guerreschi (Universitatea din Siena) - astigmatism, hipermetropie, miopie, presbiopie - și dr. Francois Pinori (Spitalul Municipal din Nisa) - hernie de disc, tunel carpian, lombosciatică, cervicobrahialgii, cefalee, menisc, pinteni calcaneeni, periartrită scapulo-humerală. ( I. B.) Deschidere Sâmbătă, 18 septembrie, de la ora 10, la Catedrala Greco-Catolică din municipiul Lugoj se va desfășura
Agenda2004-38-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282901_a_284230]
-
importantă pentru înțelegerea fenomenului a fost nu abjurarea creștinismului ortodox, ci - dimpotrivă - exaltarea lui. Așa se explică, printre altele, numărul mare de preoți și de țărani din cadrul Mișcării Legionare.( p. 11) De aici se poate deduce, într-o oarecare măsură, miopia politică a savantului cpare s-a încăpățânat să vadă în Garda de Fier în primul rând o "sectă mistică" și apoi doar o "mișcare politică". Ideea, susținută de Sorin Alexandrescu, este considerată simplistă de Andrei Oișteanu care nu se arată
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
pater semper incertus. Etnologic vorbind oamenii aciia nu sunt greci: sunt albanezi ori în genere ilirii și tracii cei peninsulari cari s-au grecit, au trecut drept greci, dar n-au fost greci. Am zice că grecul se distinge prin miopie fizică, abstracție făcând de daltonismul intelectual pentru tot ce e virtute, pentru tot ce e onestitate, pudoare. De ce grecii sunt miopi? Pentru că în anticitate ochiul lor nu putea pricepe nici toate culorile, chiar Homer nu le cunoaște pe toate, pentru că
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
toate, pentru că zestrea lor fiziologică e din altă epocă a pământului și ochii lor fizici au fost epuizați de civilizația bizantină și nu mai pot ține pas cu dezvoltarea înainte a altor ochi omenești. La toate rasele îmbătrînite și decrepite miopia se va găsi des. Nu se pot altoi, pentru că uscătura nu se poate altoi. Sunt stârpituri morale, stârpituri fizice, stârpituri intelectuale, catâri etnici. fizic stârpituri, intelectual catâri, incapabili a pricepe ori a produce un adevăr, moralicește mlaștine infecte de nerușinare
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
luat batista în palme și am adus în căușul lor apă. I-am dat-o pe față, frecându-l ușor cu batista udă la tâmple. S-a trezit, a deschis ochii miopi și albaștri ca ai mamei, de la ea moștenise miopia, ca și mine, de altfel. S-a uitat mirat la mine, ca de pe altă lume și mi-a zis: - Nelule, să nu-ți fie frică de moarte. Ea este ca un leșin din care nu te mai trezești niciodată. Iadul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am privit o rază de soare care cădea pe caietul cu poezii și m-am gândit că așa arăta grația lui Dumnezeu - picurând din cer în raze perpendiculare. Aveam în mâini dovada că tatăl meu era om. La oraș considerasem miopia un noroc. Fără ochelari poți să-ți imaginezi că orice imperfecțiune a tavanului este o lume miniaturală de animale care aleargă de colo-colo, fugărindu-se odată cu punctele mici și negre ale aberațiilor de retină. Acum nu mai aveam nevoie de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
RONDELUL MEDIOCRITĂȚII Cînd prețuiești culoarea cenușie În munca, arta, modă, căsnicie, Consider că-i curată miopie, Că-ți place a banalului domnie. Din colorată lumii panoplie De ce să crezi că tinzi spre armonie Cînd prețuiești culoarea cenușie În munca, arta, modă, căsnicie? Un lucru aș dori eu să se știe: Nuanță asta, orice-ar fi să
RONDELUL MEDIOCRIT??II by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84332_a_85657]
-
furculiță, făceau cu repeziciune înconjurul mâncări din față. I-am invidiat această precizie, eu care pot așa de ușor uza de toate mijloacele de investigație și care nu știu nimic!” În romanul la persoana întâi , eul narant suferă de o miopie care se agravează, astfel încât văzul, pricipalul simț al analistului este aproximat. Pe măsură ce îi slăbește vederea, naratorul, ca și orbul, capătă dexteritate și precizie în mișcări, la cunoașterea tactilă, Sandu traseul unei clime simbolice având în vedere logica. Misterul sinuciderii
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
fragilizează unitatea statală. Vă invit să gândim în perspectiva vremurilor viitoare: cum anume vom consolida această unitate statală? Istoria ne oferă unele exemple limpezi: se poate în două feluri, prin omogenizare sau prin încurajarea diversității. Din două, una: eu, în miopia mea naivă, nu văd deocamdată alt curs politic posibil. Consolidarea unității de comandă de la centru pretinde ca diversitățile să fie "ținute în frâu" prin autoritarism. Întrebarea este dacă o asemenea poziție are perspective și dacă se poate cu adevărat consolida
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
indică lipsa deprimantă de pregătire pentru provocările pe care ni le rezervă viitorul din partea multor companii, în abilitatea lor de a se pregăti în privința forței de muncă. Acestea sunt fie mult prea preocupate de ce se întâmplă acum și aici, o miopie pe termen scurt pe care cartea da față o descrie și condamnă, fie nu au leadershipul vizionar adecvat pentru a le pregăti eficient pentru schimbările care vor surveni. Atitudinea poate fi expusă pe scurt după cum urmează: „Când se va întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
două zile claustrată în odaia ei, ceea ce îi displace cât se poate, nefiind pregătită sufletește pentru a suporta singurătatea. Pe seară, vizita d-lui Ioachim, fostul meu student, om timid și devotat, lăsat deocamdată încă la vatră din cauza periculoasei sale miopii. Lucrează la Crucea Roșie, cu Marghiloman (eu l-am recomandat, prin Marie-Liliane). Ca urmare, ne-a adus noutăți din cercul germanofil, care coincideau, uneori, cu informațiile ce mi le strecurase de dimineață d-l Ialomițeanu. Ceea ce am auzit de la d
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
este nevoie de un sistem de iluzii, de un "ca și cum" al eternității din care gândul morții să fie periodic izgonit. Numai dacă ținem ochii închiși "într-o anumită privință" sîntem sufletește integri. "Sistemul de iluzii" este singurul garant al acestei miopii existențiale, singura pavăză împotriva lucidității care încearcă să ne convingă, în fiecare dimineață, că nu avem nici un motiv serios ca să ne părăsim patul. Să nu umblăm, așadar, la sigilul ce pecetluiește iluziile în care sîntem genetic împachetați. Pentru că în codul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de luciditate. Depresivul iese din rândul "oamenilor normali" și începe să vadă altfel. Această schimbare a calității privirii survine ca urmare a degradării stratului protector pe care, pentru orice om, îl reprezintă sistemul lui de iluzii. Tocmai de aici provine miopia care este necesară pentru parcurgerea în bune condiții a unei existențe. Un anumit fel de a rămâne lipit de ceea ce faci și de a crede că treaba aceea este și firească și capitală pentru bunul mers al lucrurilor (cînd în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
atrage după ea clarviziunea, strică jocul Mayei. Toate medicamentele antidepresive de astăzi reprezintă tehnici de refacere a sistemului protector de iluzii, reintrarea în hora amăgirii, un mod de a fi îmbrîncit din nou în cursa vieții, de a-ți recăpăta miopia salutară. Dacă Hamlet ar fi putut lua timp de trei luni două pastile de Zoloft sau de Prozac pe zi, tragedia lui n-ar mai fi existat. El ar fi putut face abstracție de ceea ce ajunsese să înțeleagă. Versiunea românească
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vedere esențial contează un singur lucru: că ele reprezintă, întocmai ca și cele 90 de zile, un interval finit alcătuit din elemente trecătoare și ireversibile. Faptul că fiind multe ― 18 250! ― nu le pot vedea capătul este o chestiune de miopie existențială sau de lipsă de imaginație. E drept, pe cele 90 de zile de acum le-am putut "pipăi" în concretitudinea lor, le-am putut așeza în an, în începutul și în sfârșitul toamnei, în soarele care obosește treptat, în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Avea darul de a marca locul în care apărea apărând pur și simplu. Culorile veștmintelor erau dozate în funcție de albul catifelat al tenului și de întunecimea ochilor și a părului. Râdea potolit și senzual, iar mersul avea o distincție pe care miopia filtrată a privirii o accentua și o abătea către melancolie și absență. Pentru că avea o teamă precaută de a se angaja în proiecte care nu porneau din ea și pentru că își cumpănea cu pedanterie extremă fiecare gest și fiecare segment
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mic truc folositor. Din cauza cicatricii mele, nu i-am agreat niciodată pe frizeri. Mă umileam singur spunîndu-le: „Atenție, nu dezgoliți tîmplele!“, dar, cînd Îmi Înapoiau ochelarii, Îmi descopeream cicatricea artistic dezgolită. Asta e una din problemele pe care le pune miopia: nu poți supraveghea ce fac frizerii cînd te tund. Moda părului lung a sosit prea tîrziu. Avusesem deja timp să sufăr la școală, unde În mod inevitabil, an de an, doi-trei idioți mă arătau cu degetul și-mi aruncau amabilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vreo 2 metri, pe care erau așezați niște dulapi de scândura, si Înconjurată de un gard de stuf. Întrebându-l, odată, pe Leon Humulescu de ce are lentile de ochelari așa de groase, el mi-a explicat că, suferind de o miopie progresivă, este obligat să poarte ochelari de cinci dioptrimi, după care, după câtva timp, mi-a spus că are o situație familiară grea, ca balonzaiderul cu care a fost arestat este acum total ferfenițit și că nu poate bea apă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
în cele din urmă a reușit să coboare. a mirosit aerul murdar și gri încercând să-și dea seama în ce direcție trebuie s-o apuce. avea repere destule pentru că făcea drumul ăsta în fiecare zi. dar în fiecare zi miopia ei creștea cu viteza unui cancer nemilos. în cele din urmă a recunoscut forma neclară a unei clădiri mari și a reușit să se orienteze pentru a porni din nou la pas. după o oră de mers fularul i-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
ce zbierau (spuneam eu, să-l irit) aceleași onomatopee scăpate la coborârea din baobab. Celălalt, iubitor de progressiv-rock, avea ochi aproape identici cu cei ai tinerei neveste, pe care nu se sfia să-i studieze de la distanța minimă la care miopia Îi permitea să vadă fără ochelari. Pe ton șăgalnic și autoironic, supralicitând la maxim un aer teatral, zicea că-n oceanul cu insule-n derivă s-ar pierde fără regret, deoarece asta Înseamnă, după el, fericirea. Cerea să pun Five
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
normal de viață. Slăbise îngrozitor în acest timp, osatura devenise foarte proeminentă, se îngrozea singură când își privea mâna, cu tegumentele subțiri, transparente, lipite de oase. Pleoapele i se îngustau reflex într-un rictus, era de fapt un început de miopie dar întârzia, mereu întârzia să se prezinte la un oculist. Reîncepură și migrenele, vechea ei meteahnă, uneori își întrerupea orele și așa puține de somn, o trezea durerea ce-i săgeta tâmplele și starea de vomă îi încleșta fălcile, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o să mă duc, spuse, o să mă duc până se termină de cules via. O să mă duc. Tatăl își tampona buzele cu șervețelul. Ridică privirea către fereastră. Caisul își mișca ușurel crengile. Dar el nu la crengile caisului se uita. La miopia lui avansată, fereastra se transformase într-o dâră luminoasă, fără contururi precise. Culesul era pe sfârșite. Pe la prânz, o oră, două, soarele tot mai reușea să dogorească, să te facă să-ți lepezi hainele. Într-o zi șeful de fermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era cazul în acea zi, în schimb n-aveai decât să crezi, fără nici o rezervă că este un om cu totul excepțional. O vreme el îi vorbi despre cele trei fetițe ale lui și despre pasiunea lor pentru lectură, despre miopia celei mijlocii, despre grija deosebită pe care el și soția o poartă celei mici care face crize semi epileptice pe fond febril. Pe urmă veni la rând, ca din întâmplare și profesorul. Alexe, spuse el este un filozof în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vibratil, interogativ-filosofard, captînd strigătul ființei; de unde si sentimentul acut dramatic al vieții.[...] Rămîne însă un mister de ce poetul de la Chișinău întîrzie a fi recuperat pentru literatura română, acolo unde, indiscutabil, intră în prima linie valorică. Să fie de vină doar miopia exegeților? Adrian Dinu Rachieru VASILE TĂRÂȚEANU (CERNĂUȚI) Poet, publicist, membru corespondent al Academiei Americano-Române de Știință și Arte, deputat în Consiliul Regional Cernăuți din partea populației raionului Herța (n.27 septembrie 1945, satul Sinăuții-de-Jos, raionul Hliboca (Adâncata), regiunea Cernăuți. Studii: Facultatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
șueta nocturnă inteligentă, o horbotă spumoasă de cuvinte schimbate Între prieteni, Împletite după criteriul drag mai ales lui Borges: cel hedonist. În fina ei țesătură detectăm azi nu numai ciornele mentale pe care Borges era obligat să le practice din pricina miopiei sale avansate, ci și talentul În plină formare al lui Bioy. Uluitorul Honorio Bustos Domecq se naște Într-o zi, pe când Borges și Bioy prânzeau În casa părinților acestuia din urmă, dar nu el semnează primul text scris În doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]