605 matches
-
pentru Relații Externe din Stuttgart, Consiliul Local Timișoara și Ministerul Culturii și se înscrie în strategia T.G.S.T. de a înlesni accesul spectatorilor din zonele cu comunități germane la spectacole profesioniste. Sonate la Operă l Vioară și pian De o complexitate mirabilă, spectacolul de operă lasă în percepția melomanului cumva subînțeleasă, indusă discret, muzica orchestrei. Din fosă, ea învăluie întregul, e fluxul ei sangvin și arareori spectatorul aruncă o privire în jos, spre orchestră. Și totuși, orchestra își merită atenția ei specială
Agenda2005-21-05-cultural () [Corola-journal/Journalistic/283709_a_285038]
-
politică? Nu altfel decît în perioada "celei mai înaintate societăți din lume", avem a face în actualitate cu două tabere, tăios distincte. Mai întîi moștenitorii nomenclaturii de odinioară, nu o dată unele și aceleași persoane trecute cu promptitudine în altă barcă, "mirabilii" parlamentari, "miniștrii prezenți foști și viitori, miliardari înțelepți, cu progenituri dotate", abolind cu dezinvoltură "minabilele reticențe ale rațiunii". Incinta aleșilor poporului i se înfățișează lui Barbu Cioculescu "în splendida ei goliciune", gustos-paradoxal populată de "isteți, volubili, neobosiți, inspirați, bărbați și
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
și neînțelegereť (Jurnal de critic, p. 166), comparația e revelatoare pentru ce vrea să spună despre diversele stiluri critice". Ion Bogdan Lefter se silește a-și păstra capacitatea de înțelegere la cota unei lucidități ce respinge rutina, neexcluzînd ingenuitatea mirării, mirabila scînteie a surprizei. Drept care înregistrează nu o dată paradoxalele reacții ale unor critici ce emit reflecții în răspăr cu contextul mai mult ori mai puțin arid al scrisului lor: Ciudată mai e, uneori, și istoria lucrurilor! I-a fost dat tocmai
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
aspect al acestei stări de lucruri. În definitiv, ceea ce se petrece este o „citire” a istoriei pe orizontală și nu, cum s-ar cuveni, pe verticală. Cu alte cuvinte, evenimentele și personalitățile din toate epocile trăiesc într- un fel de mirabilă simultaneitate. Nu spun contemporaneitate, care ar presupune că trecutul e adus în prezent. E vorba, din contră, de excluderea completă a trecutului din preocupările contemporane și de perceperea tuturor evenimentelor și personalităților necontemporane ca și cum ar fi fost concomitente. Unii dintre
Problema istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4870_a_6195]
-
lumea de dincolo de oglindă, unde chipul acestuia se schimbă subit pentru a face loc unor alte chipuri. Ca un veritabil teatru baroc, ce se întâmplă pe scenă asemeni cărților de Tarot este o enigmă, este ceea ce sensibilitatea barocă numea Meraviglia, mirabilul, printr-o sinteză mereu problematică a metaforei și alegoriei. Scena captează catroptic viața, printrun joc de reflexe înșelătoare, astfel că scena și visul, manifestări ale imaginarului, constituie metafore care se oglindesc reciproc. Numai că acest teatru baroc al Imaginarium-ului doctorului
Magicianul, Diavolul și ucenicul vrăjitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6534_a_7859]
-
Concert propriuzis, lucrarea sună și durează, de fapt, cât o simfonie (concret, până spre 40 de minute). Orchestra muncește din greu aici, iar rafinatul kantele are numeroase părți de solo absolut, prelung. O lucrare foarte dificilă, dar de-a dreptul mirabilă. Texturile heterofonice sunt aici perpetue și dense. Scările și motivele de modalism localizează sursa de inspirație a acestei muzici atât în antica Grecie cât și în folclorul românesc. Compozitorul a mărturisit că ecouri ale qanun-ului arab și ale țambalului românesc
PEKKA JALKANEN sau despre ?simfonismul scandinav de inspira?ie rom?neasc?? by Marin Marian () [Corola-journal/Journalistic/84194_a_85519]
-
din trei cuante de energie purtînd numele de cuarci. De ce sunt trei, și nu mai mulți sau mai puțini, nu știe nimeni, și asta pentru simplul motiv că nici un fizician nu a apucat să pună în evidență, grație vreunui experiment mirabil, existența măcar a unuia din cei trei cuarci. Cuarcul e un postulat teoretic pe care nici un experiment nu-l încurajează, dar pe care fizicienii îl acceptă, deoarece, cu ajutorul triadei de cuarci din interiorul unui electron, ei pot explica coerent niște
Pia fraus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4052_a_5377]
-
programat pentru iubirea seamănului, de unde și comportamentul elegant, sociabil și altruist al sexului frumos. Autoarea vorbește de succesivele băi cu estrogen care scaldă organismul femeii de-a lungul vieții. Toate particularitățile sexului țin de efectul scăldării creierului în baia acestui mirabil hormon. Neurologic nu există modificări semnificative între creierul celor două sexe, dar aceste modificări apar sub influența estrogenului. E ca și cum o structură capătă o funcție aparte sub efectul unei substanțe, și e îndeajuns ca substanța să nu mai fie secretată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6879_a_8204]
-
numai concretul creează expresia, ci și expresia creează concretul, în planul său intrinsec, ca o rezonanță a Logosului primordial, atoatezămislitor. în acest sens "tot ce este viu, e recreat, rescris grație verbului poetic ce poartă în marsupiul său, ca o mirabilă potențialitate, o lume pe care o actualizează pe măsura derulării sale. Astfel că autoarea întreține cu "tot ce este viu, raporturi mediate de aventura cuvîntului. "Viața, ca atare nu figurează în nomenclatorul d-sale, ci doar formulele transfigurate ale acesteia
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
înconjurat de catedrale, dar și că sunt prins inevitabil în pânza de păianjen a clopotelor lor. *** Totul începe în Bamberg: un orășel universitar, cu mii de biciclete studențești, cu o solidă bază americană în apropiere și, mai ales, cu o mirabilă excepție arhitectonică (căci clădirile medievale nu au fost atinse de nici o bombă în cel de-al doilea război mondial), cu o droaie de catedrale, centru spiritual al catolicismului regiunii numite Franconia, care a fost cucerită de bavarezi în secolul al
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
față de scriitorul abordat. Din care pricină acest soi de lectură e selectiv, limitativ. Calitatea domină asupra cantității. A citi enorm, bulimic e o activitate mai curînd mecanică decît spirituală, o evadare din sine ratată întrucît nu duce la compensatoria descindere mirabilă a imaginii auctoriale în ființa cititorului. Imagine care naște simțămîntul unei consubstanțieri mîntuitoare (nota de redempțiune apare în cuprinsul unui asemenea proces). „Cine citește prea mult, nu reține nimic. Alege-ți omul preferat. Recitește-i scrierile, recitește-l pentru a
Meditație asupra lecturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5216_a_6541]
-
marea lui nenorocire rămâne "omul fără interior, care nu mai este subiectul preocupărilor sale și doar ofertă interșanjabilă pe o rețea". De ce scriem? De ce mai scriem?" Fiindcă trebuie să intrăm înăuntru dacă vrem să ajungem afară". Apoi, ca într-o mirabilă continuitate de idei, Drama inversului fatidic în teatrul Sorescian, și aceasta de citit, sub semnătura lui Toma Grigorie. Despre evadarea în sus și plonjarea în sine, despre Iona, Paracliserul și Răceala, despre Vărul Shakespeare și Pluta Meduzei, despre Există nervi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
greșeli biologice, o revanșă necesară luată asupra prostiei colective. În concluzie, avem un roman de idei în care, sub paravanul unor personaje abia schițate, Unamuno pune sub parodie prejudecățile pozitiviste ale celor care vedeau în știință un panaceu: o unealtă mirabilă bună la toate, de la înțelegerea istoriei pînă la controlul demografic, de la educarea copiilor pînă la alimentația sănătoasă. Iată cum e descrisă locuința lui don Avito, ca prozelit intratabil al infailibilității științei: „Casa era în mod demn pregătită ca să-l primească
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
se dovedește Caragiale. Dar în cuprinsul operei lui proza se arată a fi, prin traseul sinuos care ne poartă de la Temă și variațiuni la Calul dracului, mărturia unei tentații stăruitoare a clasicității. împlinirea finală a acesteia absoarbe cu nesaț seva mirabilă a folclorului - cel mai bătrîn clasic în viață: " - ...A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi... - ...nu s-ar povesti... a mormăit băiatul. - Bag sama pe ăsta-l știi... zice baba. - Știu numa-nceputul." 1 I. L. Caragiale, Scrisori
Caragiale „liber-schimbist“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7635_a_8960]
-
alături de felul distins în care a știut să treacă peste toate accidentele de care a avut parte: sub comunism (interdicție, cenzură, supraveghere), apoi în primul deceniu după 1989 (decepțiile provocate de Piața Universității și de Alianța Civică) și apoi efortul mirabil de a face un muzeu dedicat comunismului. Prețul întîmplărilor îl știe numai ea: credința în oameni șubrezită și sufletul mai întunecat, chiar dacă din ele autoarea a ieșit intactă și fără blazonul ciobit. Ana Blandiana e în flagrantă inadecvare față de epoca
Puterea indirectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2812_a_4137]
-
încercarea inițiatică pe care o presupune depășirea fiecărei vârste, alcătuiesc un cadru dramatic, pe canavaua căruia se desfășoară splendidul spectacol al devenirii unuia dintre cei mai importanți oameni ai culturii române moderne. Textul - care, în opinia mea, este de o mirabilă atemporalitate, nearătând nici un rid - ne mai oferă și o explicație simplă și convingătoare a unei alte noutăți pe care o aduce Blaga în cultura noastră modernă. Mă refer la cunoscuta polivalență a scriitorului, care se exprimă cu egală ușurință și
Întoarcere la Lucian Blaga by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3672_a_4997]
-
pe A. Șt. un critic adevărat, și atunci nu e limpede de ce nu-l ia, măcar din două în două numere, în serios. Să fi făcut Șt. A. o obsesie textuală pentru A. Șt.? Aici o îngrozitoare greșeală de tipar... Mirabile cuvinte La o emisiune 100%, domnul Mihai Tănăsescu, fostul Ministru de Finanțe, a rostit această memorabilă frază: ,Guvernul lucrează cu sabia lui Zamolxe deasupra capului". Sună bine, nu? Fiindcă sabia lui Zamolxe sau Zalmoxis nu există, așa că guvernul poate dormi
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10549_a_11874]
-
din domeniul justiției sau din cel religios sunt propuse pe un fel de listă postmodernă a rușinii. Unele dintre acestea reprezintă "o parte" din propunerile cititorilor, cum suntem informați pe site-ul Cotidianului; altele sunt propunerile ziarului însuși, printr-o mirabilă, caragialiană unanimitate a redactorilor lui. Astfel, ÎPS Teoctist e cel dintâi expirat la Religie, Eugen Simion la Știință (?), Ion Iliescu la Politică, Sergiu Nicolaescu la Cultură, Mircea Sandu la Sport, Florica Bejinaru la Justiție și Romică }ociu & Emil Palade la
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
topindu-se, ca inoubliable sau unvergesslich, în tonalitatea francezei, respectiv germanei). Paradoxal, ingrat statut a ceea ce se cheamă Fremdwort; că și al unor autori, mai mult sau mai putin, diglostici... Nu e și cazul unui Joyce, care, printr-o poliglotie mirabila și disperată, vrea să refacă, pe cont propriu, un idiom paradisiac, un grâi angelic sau adamic, unul, adică, prebabelic, - dar care scrie, totuși, în engleză, multiplicându-si, astfel, sorții de acces la un public tot mai anglofon. (Cu corectivul că
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
Amestecului de nebunie, eros, pozitivism, civilizație etc. îi datorăm la C. Abăluță tablourile unei prezențe care tinde a suprima vidul solitudinii, altminteri decît cultura artificiului, cu însăși efervescența unei materii care, admisă în starea unei ,magice" fluidități, își dibuie noi, mirabile configurări: ,Eu am vopsit interiorul cămășii de forță în albastru cu stele/ am rătăcit mult timp prin pădure pînă mi-am eliberat creierul de forme umane/ am privit ploaia care a supt trei orașe cu mînăstiri cu tot/ și fulgerul
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
prin memoria precipitată și selectivă, ce dă la iveală ceea ce ea alege. Un prezent ce încremenește, și al cărui sfârșit, cunoscut, devine înspăimântător prin chiar acest fapt. Stilul autoarei este, ca de obicei, unul memorabil, presant, hipnotic, prin alternarea descrierilor mirabile ale peisajului din insula Grayling (statul Maine) cu starea-limită a victimei: contrastul între idilicul naturii indiferente și moartea anunțată, iminentă a tinerei face și mai sufocantă întemnițarea în acel vehicul devenit pentru Kelly mormânt. Joyce Carol Oates ar fi fost
Cinism vs inocență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4175_a_5500]
-
aceste pagini luminoase din viața mea unor oameni fără de care ALIA n-ar fi existat. C. Stănescu a fost cel care mi-a dat șansa de a scrie săptămânal în revistă, susținându-mă apoi, în tot acest timp, cu o mirabilă generozitate umană. Nimic din exterior n-a contat: nici distanțele geografice de la care trimiteam cronicile, nici încazarmarea în serviciul patriei, nici problemele și necazurile care nu ne-au scutit, vai!, pe nici unul dintre noi. Relația și, îndrăznesc să spun, prietenia
Memento ALIA by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11852_a_13177]
-
un tribunal pentru o învinuire stranie, aceea de a se preface viu, când, de fapt, e un simplu cadavru mișcător (pp. 51-55). Acuzația dovedindu-se nefondată, călătorul e achitat. Dar peripețiile nu i se sfârșesc aici. Căutând în continuare pipa, mirabila pipă, dă peste doamna I.M. Clau, un soi de matroană a închipuirilor, care-l asigură că suferă de „pipoită” sau, și mai grav, de „pipoză” (p. 60). Tratat cum se cuvine, cu ajutorul unei teribile mașini de tocat, Clovny dispare pentru
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
toate motivele a presupune, urcușul lin, țărănesc al traseului de la Poartă la Masă. Așadar au fost sacrificate două trăsături emblematice ale creației brâncușiene, legătura organică cu ambientul natural și simplitatea progresivă. Noi, cei deprinși a ne întîlni aproape zilnic cu mirabilul triptic compus din Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana fără Sfîrșit, percepem o rece adiere de alienare față de piesele acestei capodopere "restaurate" și "reamenajate" pe bani grei, care atît de surprinzător s-au văzut dislocate, atribuite altui decor nu doar
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
poezie spre proză. Spre proza - îndeosebi - fantastică. Ficțiunea devine la Blandiana captare a realității reale, care era și utopia înfăptuită, nu și dezvăluită, expusă. Cotidianul și istoria de atunci, sub semnul larg și profund al autenticității, produc confesiuni și mărturii mirabile. Prozatoarea recunoaște, în ordine ficțională, o redusă prelucrare a referinței. Se folosește de ficțiune pentru a elibera realitatea. Aduce realitatea pe față, eliminându-i imaginea falsă. Proza sa este un discurs adecvat, verosimil, la o realitate falsificată de închipuirea silită
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]