881 matches
-
Acasa > Poezie > Sonete > IULIE IAR Autor: Steluța Crăciun Publicat în: Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Iulie iar Asprele miriști mă zgârie-n gând Și tremură imagini ca pe-o dună Mirajul depărtării când l-adună, Miticul timp în mine deșteptând. Aceeași caldă, toropită lună, Același soare nemilos arzând, Doar umbrele părinților în rând Se-apleacă greu și snopii îi
IULIE IAR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381387_a_382716]
-
edec.Cu gândul ăsta te țineam de mână,Trăgându-mi trena de puncte pe-alei,Căci gândul vrea în ramă să rămână... III. IULIE IAR, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016. Iulie iar Asprele miriști mă zgârie-n gând Și tremură imagini ca pe-o dună Mirajul depărtării când l-adună, Miticul timp în mine deșteptând. Aceeași caldă, toropită lună, Același soare nemilos arzând, Doar umbrele părinților în rând Se-apleacă greu și snopii îi
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
îmi pulsează-n vene; În mine zac imagini de demult, Un film alb-negru derulat alene. Un țârâit de greier când ascult, Se-anină lacrima sărată-n gene, Un ultim semn al marelui tumult. Steluța CRĂCIUN ... Citește mai mult Iulie iarAsprele miriști mă zgârie-n gândși tremură imagini ca pe-o dunăMirajul depărtării când l-adună,Miticul timp în mine deșteptând.Aceeași caldă, toropită lună,Același soare nemilos arzând,Doar umbrele părinților în rândSe-apleacă greu și snopii îi adună.Încă o vară
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
trăiește; și simte frumos, gândește frumos - și trăiește așijderea. Cu naturalețea și vitalitatea olteanului sudist, care, dacă n-a avut șansa muntelui gorjean, are în schimb trăinicia repetabilei poveri a firului de iarbă, umbra amară a pelinului, răsuflarea fierbinte a miriștii eliberate de rodul pământului, răcoarea de sub streașina Oltului. Parafrazându-l pe Dinu Săraru, se poate spune că Nicolaie Dincă, dacă a ratat clipa, a câștigat veșnicia. În egală măsură, sincer și prudent (să ne amintim zisa olteanului de geniu Marin
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
bunicii și de ploaia care vindeca dealurile triste sub care tata își etala sudoarea mi-e dor de oameni și de mine de copilul care impresiona alergând desculț după fluturi știu c-am plecat din mine în clipa în care miriștea îngenunchea în fața dimineții ca o tăcere mi-e dor și de tine, doamne! ca de-o respirație în fața morții Referință Bibliografică: ultima pagină, nescrisă / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1696, Anul V, 23 august 2015. Drepturi de
ULTIMA PAGINĂ, NESCRISĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373647_a_374976]
-
Am frunza ruginie și sufletul brumat, Dorințele-năluci, aripile-și destramă Le risipește vântul ce suflă-n scăpătat. Și număr tremurând cocori împerecheați Ce-așteptă un semnal, o șoaptă de plecare, Am gândurile duse, doi cai despiedicați Ce-aleargă pe-o miriște cu drumuri fără soare. Un strop de ploaie rece îmi curge peste dor Stingându-i fără milă și ultima zvâcnire, Visez ca tu să fii un sfânt sau vrăjitor Și să reînvii scânteia din trista mea simțire. O clipă fără
DORINŢELE NĂLUCI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371365_a_372694]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > TOAMNA, FĂRĂ MAMA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe sub fuiorul casei lacrimi curg țesând din frunze miriști de albastru și-n vuietul de toamnă, în amurg, aprind făclia dorului sihastru. Muguri de rouă strâng la piept ușor din țărmul dezvelit de dor, corăbii, măicuța coase velele-n pridvor din cerul de brocart al unor vrăbii. Se-aud
TOAMNA, FĂRĂ MAMA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371398_a_372727]
-
veștede) Cei care mai iubesc, cei care simt frumosul înconjurându-i, devin proscriși, devin damnați, într-un spațiu pustiit de idei și comportamente nobile, sunt vetuști declarați piese muzeale. „Tăcută lumina stelară pogorând peste lipsiții de vlagă, refugiați într-o miriște din mileniul trecut declarată minunea naturii de mâine.”( Câmpul deșert) „nu e tocmai sigur că vei intra în șomaj acum floarea s-a închis în sine, receptacolul ei ascultă vocea Europei Unite. Doamne, ce-i de făcut?”( În marginea nopții
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
Stalingradului, ca să astâmpere foamea soldaților noștri încercuiți!..Caii copilăriei românilor din toate timpurile! Caii copilăriei mele: acel Murgu blând și ascultător și Mița cea fricoasă, care necheza chemându-mă, când nu mă mai vedea, iar eu eram tolănit în iarba miriștei și citeam...Nu în ultimul rând am lăcrimat, amintindu-mi și de caii masacrați de comuniști, după colectivizarea agriculturii românești. Toți acești cai au fost evocați de scriitorul Gh. Chirtoc în romanul său. Din fericire, caii doctorului Chirtoc pomenesc în
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
basmul vrea să ia o nouă turnură pe prescură. Probabil nu simți zbaterea ghioceilor sub zăpadă, ți se arată legământul cel de pe urmă, al rugii și tăcerii, mie al curgerii, fugilor lui Bach și anotimpul când înflorește primul mac pe miriște. Liniște fi-va destulă-n mormânt, dar, să-ți spun drept, n-am nici un gând. Mă rog, mă spovedesc și mă-nchin aceluiași Domn Divin, dar dacă ești până la urmă cinstit, trebuie să recunoști, timpii ne sunt diferiți și aici
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
mă lăsau să le călăresc caii și să facem întrecere între noi, în schimb îi lăsam și eu să mănânce struguri. Era un troc echitabil spuneam noi copii. Același lucru se întâmpla și cu tractoriștii care după recoltarea cerealelor arau miriștile pentru însămânțările de toamnă. Prima data m-au învățat cum se conduce tractorul, cum se bagă plugul în brazdă și cum se scoate la capătul lotului, apoi mă lăsau pe mine să ar în locul lor și ei mâncau struguri pe
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
smulgere, se scurgea un fel de lapte, (un latex care după închegare, noi copii îl adunam în cantități mai mărișoare și-l foloseam pentru mestecat, un fel de “orbit fără zahăr” neaoș țărănesc și românesc), am descoperit adevărate comori pe miriștea de ovăz. Șoarecii au adunat mari grămezi de boabe pe care le-au acoperit întâi cu iarbă și apoi cu pământ. Nu mi-a fost greu să îndepărtez aceste învelișuri de protecție și să car cu traista de merinde boabele
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
Toate Articolele Autorului REVIN ! Nedescifratele spirale, Renasc din torțe împletite, Venind din vremi atemporale, Spre zile actuale, însorite. Ascult acele cântece în zori, Care îmi legănau copilăria, Triluri de privighetori, Și mă cuprinde nostalgia. Îmi plimb picioarele prin rouă, Prin miriștea de rădăcini, Aducându-mi o mireasmă nouă, Izvorâtă din florile de crini. Revin la cântecele din noapte, Cântate de tinerii flăcăi, Ca alinătoare șoapte, Venite din ale satului văi. Referință Bibliografică: Revin! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
REVIN! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371186_a_372515]
-
Îmbătrânesc, mor frunzele-n livadă, Natura e vândută la obor. Din cupe mari, se bea în seara mustul, Stelele, blând, se-ntorc în matcă lor, Albinele roiesc înspre adâncuri Iar vechile răceli din oase dor. Roua se-așează tainic peste miriști, Un greier mic se roaga de mălai, La mine-n suflet duduie iar sobă... Veniți, voi greieri mici și fără trăi! Trec crizanteme dulci peste limanuri, Castanele fierbinți din tine pier... Melancolie tandra, feminină, Vis... Toamnă se prelinge din penel
PASTEL DE TOAMNĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371293_a_372622]
-
nu mă-ntâmpinai c-un braț de flori Punând căpăstru vântului iar peste Trupul de lut nu tu-mi scriai fiori Și nu te cățărai pe-un țanc de liniști De câte ori lumina mi-o zăreai Iar maci carbonizați, pe albe miriști Încremeneau în moarte. Nu aveai Niciun surâs blajin la îndemână, Mersul ți-era spre noapte înclinat. Aceeași umbră ne ținea de mână Dar noi nu ne știam cu-adevărat. Și se făcea că nu-ți eram iubire Că nu te
ŞI SE FĂCEA... de AURA POPA în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347828_a_349157]
-
dat peste el secretarul. - Secretarul primăriei? - Nu. Ăla mare de la județeană. Umbla de nebun toată ziua cât ținea campania, fără să anunțe vreodată unde se duce, că îi luaseră frica toți primarii. În ziua aceea își lăsase mașina la marginea miriștei și venise prin spate fără veste. După ce l-a beștelit în tot felul pe tata, după ce l-a amenințat că îl bagă în pușcărie pentru furt din avutul obștesc, numai ce scoate bricheta și dă foc grâului. Spicele uscate zadă
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
ori cu semne emoțional-imaginative, care, la rândul lor, înregistrează multiple diversificări, nealeatorii, sistematizate, spontan, de intuiția artistică și de dorul, de aspirația, de jalea și de tânjirea ce-o susțin. Astfel, semnele naturale pot fi telurice (piatra, lespedea, colina, ogorul, miriștea etc.), vegetale (brazii, plopii, fagii, nucul, pădurile, codrii, florile), animale (fluturi, păsări, zimbri - “suflete ale strămoșilor”), eterice (în general disforice: pâcla, bruma, ceața, umbra, ploaia, lumina, amurgul), astrale (obsesiva stea); cele culturale sunt legenda, basmul, colindul, balada, vitraliile etc. Iar
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
militar, un consătean ceferist și o oră întârziere au hotărât destinul celui care avea să devină membru al Academiei Române. El n-a uitat nicicând cum în dricul verii, la seceriș, neveste și fete laolaltă, culcau grâul, mănunchi după mănunchi, pe miriște și se îngânau în cânt cu glasul ciocârliei ce-și înalța ruga pe cerul albastru ca floarea de cicoare. Peste tot pe unde a umblat cu studiile și cu învățăturile sale, tânărul cercetător a purtat în suflet și în gând
ACADEMICIANUL IOAN HAULICA OMAGIAT LA EL ACASA, IN COMUNA IESEANA IPATELE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345107_a_346436]
-
trebuia să tai ciulinii și scaieții de pe imașul unde pășteau oile. Era pentru dumnealui o regulă. Dar moș Lixandru avea un obicei care aducea mari beneficii țăranilor din sat. Cum începea seceratul grâului era liber să intri cu oile pe miriștea respectivă. Care erau cu stâna prin apropiere aveau ocazia să ofere oilor din turmă mese diversificate, însă mulți condiționau ca respectivul cioban să târlească cu turma sa respectiva miriște. Ce însemna asta? Ciobanul trebuia să lase turma și noaptea pe
BELDIE; AMINTIRI DESPRE MOŞ LIXANDRU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377059_a_378388]
-
Cum începea seceratul grâului era liber să intri cu oile pe miriștea respectivă. Care erau cu stâna prin apropiere aveau ocazia să ofere oilor din turmă mese diversificate, însă mulți condiționau ca respectivul cioban să târlească cu turma sa respectiva miriște. Ce însemna asta? Ciobanul trebuia să lase turma și noaptea pe miriștea respectivă. Cei care aveau oile la stâna lui moș Lixandru erau atenționați încă de cu vara să aducă la stână câte o cofiță pentru a li se prepara
BELDIE; AMINTIRI DESPRE MOŞ LIXANDRU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377059_a_378388]
-
respectivă. Care erau cu stâna prin apropiere aveau ocazia să ofere oilor din turmă mese diversificate, însă mulți condiționau ca respectivul cioban să târlească cu turma sa respectiva miriște. Ce însemna asta? Ciobanul trebuia să lase turma și noaptea pe miriștea respectivă. Cei care aveau oile la stâna lui moș Lixandru erau atenționați încă de cu vara să aducă la stână câte o cofiță pentru a li se prepara un fel de lapte acru, când oile dădeau un lapte mai consistent
BELDIE; AMINTIRI DESPRE MOŞ LIXANDRU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377059_a_378388]
-
prinzonier timp de 5 ani de zile. Mama a rămas cu 3 copii mici pe atunci. Timp de 5 ani ea a fost și tată și mamă luptându-se cu greutățile vremii. Mi-aduc aminte cum mama mergea desculță pe miriști și prin spini, la sapă și la seceră, pentru ca nouă să ne fie bine și să avem cele necesare existenței. Măicuța mea și-ar fi dat viața pentru noi, pentru fericirea noastră, iar dacă visele sale n-au avut sorți
MĂICUȚA MEA de IONEL CADAR în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376090_a_377419]
-
Și în vers mă joc cu Luna! Din frunzișul care cade Simt cum viața încă arde... Crengile ce se usucă Poartă un dor ce-i pus pe ducă! Zvonuri vin și zvonuri pleacă Cu-n toiag de promoroacă... Am doar miriștea cu mine Și un stup plin cu albine... Primăvară vreu să fiu Cât nu este prea târziu... Ghiocei să-i pun la tâmplă Într-o liniște adâncă. foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Primăvară / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN
PRIMĂVARĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375090_a_376419]
-
prea mai am energie. Mă mulțumesc numai să girez, în « CUVÂNTUL », o pagină dedicată debutanților, lucru nu tocmai simplu , căci am de citit vrafuri de manuscrise. Însă, fac acest lucru nu cu sentimentul gratuității, ci cu convingerea că în orice miriște uscată poți da peste o floare exuberanta. Angela BACIU : Cum ar trebui să sune, în opinia Dumneavoastră, crezul unui critic literar al zilelor noastre ? Radu G.TEPOSU (râde !) : Tatăl nostru care ne citești, Invata-ne să-i judecăm drept pe cei
INTERVIU IN MEMORIAM CU RADU G. TEPOSU de ANGELA BACIU în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372662_a_373991]
-
nimic. Privirea ne poartă-nainte, Durerile-n spate ne stau, Pe plaja aceasta cuminte, Cu soarele-n brațe te vreau. La noapte voi scrie poeme, Cu vers deslușit pe cărări, Când luna din cer îmi dă semne, Că scutură-n miriști visări. Aripile lumii sunt toate Cuminți ca visele mele În gândul tăcerii când poate Cu tine eu număr la stele. Și eu ca și tine-ntr-o noapte, În mersul ce-l am negrăbit, Adun păcatele coapte, La plată le
AICI SE AUD DOAR SUSPINE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375636_a_376965]