585 matches
-
singuratice, zeci de mii de făpturi singuratice, pierdute, cufundate În somn, Întunericul care așteaptă, dăinuie veșnic și stă neclintit? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes n-au așteptat, cu inima plină de bucurie și amărăciune, de dorință și de foame mistuitoare - foc, flăcări, furie -, arzînd sălbatic și stins și singuratic În noapte, arzînd Întruna, pe cînd cei cufundați În somn dormeau? Oare n-au simțit același foc mistuitor, mistuitor, care ne-a mistuit pe toți? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
așteptat, cu inima plină de bucurie și amărăciune, de dorință și de foame mistuitoare - foc, flăcări, furie -, arzînd sălbatic și stins și singuratic În noapte, arzînd Întruna, pe cînd cei cufundați În somn dormeau? Oare n-au simțit același foc mistuitor, mistuitor, care ne-a mistuit pe toți? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes nu s-au mistuit În noapte? Nu i-a mistuit focul veșnic, În liniștea orășelelor, cu acea foame devoratoare, acea pasiune sălbatică, acea dorință nemărginită pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu inima plină de bucurie și amărăciune, de dorință și de foame mistuitoare - foc, flăcări, furie -, arzînd sălbatic și stins și singuratic În noapte, arzînd Întruna, pe cînd cei cufundați În somn dormeau? Oare n-au simțit același foc mistuitor, mistuitor, care ne-a mistuit pe toți? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes nu s-au mistuit În noapte? Nu i-a mistuit focul veșnic, În liniștea orășelelor, cu acea foame devoratoare, acea pasiune sălbatică, acea dorință nemărginită pe care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
n-au purtat și ei - acești tineri din trecut, Garfield, Arthur, Harrison și Hayes -, așa cum am purtat și noi, În micile lor sălașuri de oase, sînge, țesuturi, sudoare și agonie, Întreaga povară insuportabilă a durerii, bucuriei, speranței și a foamei mistuitoare pe care o poate Îndura un om, pe care a cunoscut-o omenirea? Nu s-au rătăcit și ei? Nu s-au rătăcit și ei, cum ne-am rătăcit noi, toți cei care am cunoscut tinerețea și foamea pe acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stăpînea totul, părăseam cu inima strînsă terenul circului și porneam spre casă. Iar amintirea a tot ceea ce văzusem și auzisem În dimineața aceea minunată, amintirea cortului-cantină cu aromele sale minunate trezea În noi o foame atît de dureroasă și de mistuitoare că nu mai aveam răbdare să ajungem acasă și să mîncăm. Ne opream În oraș la o patiserie, ne așezam pe scaunele Înalte din fața tejghelei, Înfulecam sandvișuri cu omletă sau șuncă, cîrnăciori fierbinți cu miezul roșu și aromat din carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
explică mândria cea nespusă a Dacilor. Cine nu se teme de moarte n-are nevoie să sufere înjosirile vieții. De aceea Dacii când văd patria lor căzută, viața lor nimicită, dau foc ei singuri capitalei lor, și la lumina flăcărilor mistuitoare, se îngrămădesc pe lângă vasul cu otravă, își împlântă pumnarele în inimi sau roagă pe prietenii lor să le facă această de pe urmă îndatorire; iar regele lor, după ce a mai încercat încă odată soarta armelor tot fără noroc, își curmă și
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
imagină pe bătrân dându-și sufletul înainte de a-l fi putut întreba ceva. Febril, căută o sursă de energie și, în mai puțin de 10 minute, pustii imobilul și scuarul. Coridoarele erau adevărate furnale în care huiau trâmbe de flăcări mistuitoare. Pereții aduși la incandescență se lichefiau înecând soldații ce-și urlau moartea. Tancurile se deformau de căldura incendiilor ce le consumau. Nimeni ― însăși această idee îi traversă mintea ca o linie de foc ― dar absolut nimeni, niciun singur membru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
imagină pe bătrân dându-și sufletul înainte de a-l fi putut întreba ceva. Febril, căută o sursă de energie și, în mai puțin de 10 minute, pustii imobilul și scuarul. Coridoarele erau adevărate furnale în care huiau trâmbe de flăcări mistuitoare. Pereții aduși la incandescență se lichefiau înecând soldații ce-și urlau moartea. Tancurile se deformau de căldura incendiilor ce le consumau. Nimeni ― însăși această idee îi traversă mintea ca o linie de foc ― dar absolut nimeni, niciun singur membru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pe Dumnezeu duminica pentru a fi liberi în restul zilelor. V-ați gândit că prin câteva îngenuncheri îl plătiți prea destul pentru nepăsarea voastră criminală. Dar Dumnezeu nu este călduț. Astfel de întâlniri rare cu el nu ajung iubirii lui mistuitoare. El vrea să vă vadă mai mult timp, este felul lui de a vă iubi și, la drept vorbind, este singurul fel de a iubi. Iată de ce, obosit să aștepte venirea voastră, a lăsat flagelul să vă viziteze așa cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
atâta vreme, oprimată oră după oră, iar acum, când barajul se rupse, nimic nu o mai putea reține. Mâinile i se plimbau prin părul lui, trăgându-l, vrând să-și apropie chipul lui, mirosul lui. Erau cuprinși de o dorință mistuitoare și amândoi îi simțeau urgența. Mâinile lui se mișcau repede, la început mângâindu-i fața, apoi gâtul, iar acum dezgolindu-i pieptul. Un moment mai târziu se pravăliră în pat și un fior plăcut le străbătu pielea în momentul acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Dar numeroși experți au demonstrat că temperaturile pe întreaga planetă sunt din ce în ce mai ridicate, iar temperaturi mai ridicate înseamnă creșterea nivelului mărilor și tot mai multe evenimente extreme legate de vreme - totul, începând de la uragane la furtuni cu grindină, de la focuri mistuitoare la secetă. Începând din acest moment, preocupați-vă mintea cu adevărul incontestabil că dezastrele naturale și costurile care le însoțesc, umane și economice, vor fi în mod dramatic accelerate de schimbările climatice. Gândiți-vă la New Orleans și ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
timp, un timp fără Început și fără sfârșit. Poveștile pentru copii erau cele mai vechi povești din lume, prin cuvintele lor vorbeau fantomele generațiilor trecute. Nevoia de a termina această carte era atât de instinctivă și atât de netăgăduit de mistuitoare, Încât era de nestăpânit. Lumea fusese un loc mohorât de când Începuse să o scrie și acum trebuia să o termine fără Întârziere, de parcă de ea ar fi depins ca aceasta să devină un loc mai puțin Înfiorător. — Bine atunci, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
propun să Încurajeze antisemitismul, atât pentru a-i ține sub control pe evreii săraci, cât și pentru a-i sensibiliza pe creștini la nenorocirile lor (costisitor, zicea Diotallevi, dar eficient). Afirmă cu candoare: „Avem o ambiție fără limite, o aviditate mistuitoare, o dorință nemiloasă de răzbunare și o ură nestinsă“ (dând dovadă de un masochism rafinat, deoarece reproduc cu plăcere clișeul evreului răutăcios care circula deja În tipăriturile antisemite și care va Împodobi copertele tuturor edițiilor cărții lor) și hotărăsc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ale acelor copii sunt emanații sincere și întâmplătoare pe când așa-zișii artiști își încordează în sforțări infernale toți “mușchii” creierului pentru a da naștere unor opere fade și de insignifiantă valoare și care sunt prosusul unor “căutări și frământări lăuntrice mistuitoare”. Caricaturizarea artei, ne avertizează Călinescu, este de asemenea o formă de kitsch: un avantaj ”strategic” extrem de important a fost tendința kitschului de a se preta ironiei. [...] avangarda rebelă a făcut uz de o multitudine de elemente împrumutate direct din kitsch
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
să ai tabieturi de fată bătrână. Când ai făcut ultima dată ceva cu adevărat spontan, nebunesc și incitant? Îi răsări brusc în minte imaginea lui Jack Allen, cu gura lipită de sânul ei, în timp ce atingerea degetelor lui stârnea o văpaie mistuitoare în întreaga ei făptură. Încetează, își spuse și încercă să evoce o altă imagine, mai potrivită. Nu reuși să găsească nici una. E ciudat, nu-i așa? medită Henrietta plină de ea. Îți doreai un copil și te-ai ales cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu aveau nimic pasional și semănau mai curând cu cele pe care ar fi putut să i le scrie unui frate de aceeași vârstă, deși sentimentul ce-i Învăluia viața evoca mai mult o aură de duioșie decât o pasiune mistuitoare, În mintea ei se limpezea Încetul cu Încetul realitatea următoare: de la bun Început, fără s-o fi căutat, fără măcar s-o fi dorit cu-adevărat, Annabelle se afla În prezența marii iubiri. Cea dintâi era și cea bună, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu neputință de redat în cuvinte. -... Nenorocită făptură e omul... tare nenorocită!... și, încet, se lăsă să alunece în pat. Se simțea ca o floare tăiată... un ram rupt dintr-o tulpină neștiută... Și, în ochi îi licări acea flacără mistuitoare, care la ființele simțitoare, vestește lacrimile... Steaua Vasilicăi nu mai este... s-a stins... În ziua a doua, după Sf. Arhangheli Mihail și Gavril... Încă de dimineață, dintr-un cer plumburiu începu să cadă stropi mărunți de ploaie. Totuși, Iorgu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ale unui elitism de cafenea. Ceea ce stă în spatele mărturisirilor sale este dialogul febril și studențesc cu nu puțini colegi de generație.” Claudiu Biliuță, Adevărul literar și artistic * „O încântare.” Tudorel Urian, România literară * „Mihail Neamțu trăiește în orizontul acestei răspunderi mistuitoare: cunoașterea și meditarea neîncetată a Cuvântului vieții nu este doar o experiență solitară, ci și solul fertil al vocației profetice a teologului în cetate.” Bogdan Tătaru-Cazaban, Adevărul literar și artistic * „Bănuiala mea e că Mihail Neamțu nu e o persoană
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
duce Însă mereu, se va vedea, pe marginea prăpastiei. A trăi la hotarul neantului a devenit pentru poetul erotic un mod obișnuit de existență. Scriitura erotică are și asemenea implicații neprevăzute de ingeniosul, rafinatul, prefăcutul stihuitor. Amărăciunea, priveliștea morții, chinul mistuitor dau o stare favorabilă scrisului. Numai de la un anumit grad de jale Conachi pune mîna pe pană. Liniștea, bucuria sufletului nu par a-i fi prielnice. Se plînge mereu de focul ce Îl arde, dar nu scrie decît cînd vîlvătăile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iubire („Ah, Îi slab omul, măicuță, și supus pe cît Îl vrei”). CÎt de mîndru, tare ar fi, omul robește la „un nu știu ce plăcut”. E Îndeajuns o clipală, o zîmbire, un dar mic nesocotit pentru ca sufletul să intre În focul mistuitor. Ikanok Însuși se supune, prilej pentru Afrodita de a filozofa: viața omului este un somn În care el visează „de la rîs pînă la plîns”, În lume gustul este Împărat... Amorul este, aici, În ipostază de observator moral. În Iubitul și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pâcloasă. Omul îi aștepta, rezemat de trunchiul unui copac. O surprinse felul în care sărise în picioare, fără să se sprijine în brațe, de parcă ar fi fost împins de un resort ascuns printre frunzișuri. Privindu-l în ochii negri și mistuitori, vedeai în spate o aură argintie ca o maramă de borangic. „Ai iubit vreodată un copac ?“, a întrebat-o. Ea s-a întors după Berti, pentru a-i cere lămuriri în legătură cu acest debut neobișnuit de consultație, dar soțul ei se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
știu de ce, dar piatra simte care e soarele și care e luna. Și nu sângerează decât la lună. Noaptea o doare mai tare. „Noaptea, mai ales către ziuă“, mărturisi, mai departe, Rada, fără să-și poată lua privirea de la ochii mistuitori ai vraciului. „Atunci când nu mai știu dacă dorm sau sunt trează. Mă simt împresurată, dar nu pot să mă apăr. Cei care mă atacă îmi amintesc de oamenii ăia, niște siluete care seamănă între ele, cu fețele întunecate. Aud și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în urechi. „Mai naște-mă o dată, măicuță“, șopti. „Hai să-l căutăm pe tata, să mă mai nașteți o dată...“ Se apropie de ușa interzisă și îndrăzni să apese pe clanță. Ușa se deschise înainte de a o atinge. Întunericul îl învălui mistuitor. Se deprinsese să înjure și să blesteme în gând. Atunci când nimerea o sudalmă năstrușnică, zâmbea satisfăcut. Probabil că așa făceau și poeții pe care inspirația îi ajungea te miri în ce loc și își repetau versul în minte, ca să nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și nu a mai ieșit de aici următoarele trei luni. De atunci, Veronica a mai avut aproximativ trei atacuri pe lună. Ea nu știa când urmează ca acestea să se declanșeze. Pe parcursul unui atac de panică, ea simte groază, durere mistuitoare, asfixiere și sufocare, amețeală și tremur. Ea uneori crede că totul e ireal și că e nebună. Ea însă întotdeauna crede că e pe cale să moară. În cazul prezentat pacienta suferă de atacuri de panică scurte, dar intense, perioade în
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
focul infernal din final), și se privesc prin aerul vibrat de dansul flăcărilor. Losey construiește aici premisele pentru scena violului cu care se deschide opera, dar, deopotrivă, introduce semnul sub care stă Don Juan, al focului ca siglă a patimei mistuitoare care nu-și poate realiza esența decât prin obiectul infinit al combustiei, decât sub forma cantitativă a repetiției fără sfârșit (lista). După splendoarea sensibilă a filmului le propun un popas în splendoarea severă a câtorva pagini din Dialectica transcendentală a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]