5,217 matches
-
noi ?i vine numai din voin?a de a aduna laolalt? elemente tipice ". (G. C?linescu) Ipostaz? a naturii acvatice, lacul este element definitoriu al universului imagistic eminescian. Ochi de ap? În mijlocul p?durii, este topos sacru al unei naturi mitice, „metafor?" ale c? rei semnifică?îi se circumscriu universului liric, filozofic, cosmic al poeziei eminesciene. Este loc al Întâlnirii de iubire. Inundat de razele magice ale lunii, e ochiul ei de lumin? deschis, pe p?mânt, misterelor lumii: „ Iat? lacul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
natură ultim?, esen?a Încifrat? În formele accesibile privirii". (Ioana Em. Petrescu) Lacul poate fi v?zut, din această perspectiv?, ca imagine a acestei oglinzi magice În care se reflect? elementele materiei În primordialitatea lor. Exist?, de asemenea, o dimensiune mitic? a acestui topos poetic: lacul este locul unde se celebreaz? nunta lui C?lin ?i a feței de Împ? rât: „ Lang? lacul care-n tremur somnoros ?i lin se bate Vezi o mas? mare-ntins? cu f?clii prea luminate
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
revărs? lumină prin „oglinzile m?re?e ale stelelor icoane" În „pulberea de-argint" a plaiurilor verzi; aerul „scânteiaz?" În „unde albastre", iar luna -„diadem de topi?i a?tri" „arde-n blondele ei plete". (Memento Mori). În acest univers mitic, codrul este „Împ?rât sl?vit": „Împ?rât sl?vit e codrul, Neamuri mii Îi cresc sub poale, Toate Înflorind din mila Codrului, M?riei Sale! [...] „Peste albele izvoare Luna bate printre ramuri, Imprejuru-ne s-adun? Ale Cur?îi mandre
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Peste albele izvoare Luna bate printre ramuri, Imprejuru-ne s-adun? Ale Cur?îi mandre neamuri: Caii m?rii albi că spumă, Bouri nal?i cu steme n frunte Cerbi cu coarne r?muroase Ciute sprintene de munte ". (Povestea codrului) Animalele mitice („curteni din neamul Cerb", „bouri nal?i cu steme-n frunte", „caii m?rii albi că spumă" „ale Cur?îi mandre neamuri"), venind din lumea str?veche a basmului pentru a se strânge În jurul perechii de Îndr? gosti?i, „nu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
albi că spumă" „ale Cur?îi mandre neamuri"), venind din lumea str?veche a basmului pentru a se strânge În jurul perechii de Îndr? gosti?i, „nu sunt evoc?ri fantastice, hieroglife literare ?i ornamentale", ci imagini subiective ale unui univers mitic, sunt „expresia sensibil?" „a unei armonii de o esen?? mai profund?, ce leag? via?a omului de aceea a naturii umane". Aceea?i atmosfer? mitic?, de basm, este evocat? de poet ?i În poemul „Sarmis", când, Înv?luit? de lumina
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
nu sunt evoc?ri fantastice, hieroglife literare ?i ornamentale", ci imagini subiective ale unui univers mitic, sunt „expresia sensibil?" „a unei armonii de o esen?? mai profund?, ce leag? via?a omului de aceea a naturii umane". Aceea?i atmosfer? mitic?, de basm, este evocat? de poet ?i În poemul „Sarmis", când, Înv?luit? de lumina lunii ?i a stelelor-icoane, natura prime?te În mijlocul ei perechea de Îndr?gosti? i. La chemarea cornului, acelea?i animale mitice I?i fac apari
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
umane". Aceea?i atmosfer? mitic?, de basm, este evocat? de poet ?i În poemul „Sarmis", când, Înv?luit? de lumina lunii ?i a stelelor-icoane, natura prime?te În mijlocul ei perechea de Îndr?gosti? i. La chemarea cornului, acelea?i animale mitice I?i fac apari?ia: „ Din codrii singurateci un corn p?rea c? sun? S?lbatecele turme la ??rmuri se adun? Din stuful de pe mla?tini, din valurile ierbii ?i din poteci de codru vin ciutele ?i cerbii, Iar caii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În acest „topos magic cu puteri supranaturale" vârstă de aur a naturii se contope?te cu vârsta de aur a copil?riei ?i cu vraja basmului. Poezia „O, r?mai..." se construie?te astfel pe aceast? tripl? ipostaz? a timpului mitic p? durea, copil?ria ?i basmul: p?durea este cea care „?ție" s? În?eleag? „dorurile" copilului („Ale tale doruri toate / Numai eu ?tiu s? leascult"), „?ție" care este taină lui dragostea pentru universul mirific al basmului: Mie mi place
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
al mitului devine echivalent cu timpul etern al copil? riei: „ ?i privind În luna plin?, La v?paia de pe lacuri, Anii ț?i se par că clipe, Clipe dulci se par că veacuri". Ie?irea din spa?iul ei protector, mitic („bol?i asupr?-mi cl?ținând") coincide cu ie?irea În universul profan, supus trecerii, devenirii, clipei, sugerat de spa?iul amorf al câmpului: „Câmpul semnific?, În opozi?ie cu topos-ul ap?rât, ad?postitor al p?durii, locul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ți, copil?rie, Cu p?durea ta cu tot?" Desp???irea definitiv? de lumea magic? a copil?riei, „cu tot" ceea ce Înseamn? ea: vraj?, basm, p?dure echivaleaz? cu o „c?dere". În contextul crea?iei eminesciene, ea cap??? „reflexe mitice, arhetipale, referitoare la lumea adânc?, interioar?" a poetului, dar ?i „la cea universal uman?", aceast? ultim? strof? a poeziei devenind, „prin universalitatea suferin?ei pe care o exprim?, una din cele mai frumoase ale lumii" . Punct de plecare spre lirismul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
niciodat? n-or s? vie iar?, ??ci nu m?-ncânt? azi cum m? mi? car? Pove?ți ?i doine, ghicitori eresuri Ce fruntea mi de copil o-nseninar?, Abia-n?elese, pline de n?elesuri ". (Trecut-au anii...) Identificat? cu lumea mitic? a p?durii, copil? ria este În termenii existen?ialismului modern, aceea?i „lume a miracolului" ?i a surprizei: „Este că ?i cum crea?ia ar izvorî, luminoas?, din noapte, nou???i proasp??? În Întregime ?i uimitoare. Nu mai exist
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În peisajul feeric al p?durii, ocrotit de lun?? ?i de oglindă lacului În care se reflect? fă?a lini?țiț? a astrului nocturn, sau visul troienit de flori de tei din „Povestea codrului" „mic basm Încifrat cu proiec?îi mitice, În care visul eroilor, redeveni?i copii se Întâlne?te cu visul codrilor de fagi" sunt astfel de exemple În care fiin?a uman? „I?i deschide sufletul, prin iubire, ritmurilor pierdute ale naturii, puterilor magice ale p?durii, ale
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ce se stabile?te Între eroul ales (Mu?ațin, Decebal, Mircea, ?tefan) ?i natură prietenoas?? ?i ocrotitoare: „?tefan Vod? tinerel / Trece puntea singurel, / Cu peptarul de ?? el / Cu cu?mă neagr? de miel, / Drag i-e codrului de el!". Personaj mitic, adânc legat de spa? iul românesc, devine o prezen?? vie În universul mitic al codrului (ve?nic frate cu românul, cum o demonstreaz? versurile din Mu?ațin ?i codrul: „Tu s?? ?ții, iubite frate, / C? nu-s codru, ci cetate
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
natură prietenoas?? ?i ocrotitoare: „?tefan Vod? tinerel / Trece puntea singurel, / Cu peptarul de ?? el / Cu cu?mă neagr? de miel, / Drag i-e codrului de el!". Personaj mitic, adânc legat de spa? iul românesc, devine o prezen?? vie În universul mitic al codrului (ve?nic frate cu românul, cum o demonstreaz? versurile din Mu?ațin ?i codrul: „Tu s?? ?ții, iubite frate, / C? nu-s codru, ci cetate"). Aceea?i leg?tur? indestructibil? pe care mitul codrului o circumscrie ideii de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
eventuale ateliere meșteșugărești și cușcă pentru câini). Curtea sau ograda este un spațiu în care se desfășoară anumite momente ale unor practici ritual-ceremoniale: nunta, înmormântarea, colindatul, plugușorul, căiuții etc. În incinta gospodăriei, mai ales noaptea, acționează în voie diferite personaje mitice și spirite răuvoitoare. Fapt pentru care gospodarii își iau anumite măsuri de prevedere și apărare. Locuința sau casa îndeplinește o multitudine de funcții: este adăpost împotriva frigului, a ploii, este loc de odihnă, este spațiul rezervat pregătirii hranei și păstrării
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
ton adecvate. Cu alte cuvinte, amintirile autobiografice, în stricta lor materialitate, sînt lipsite de valoare. Pentru a le înnobila, trebuie să fie transfigurate artistic. Supuse chimismului intelectual propriu transfigurării, datele materiale autobiografice din memorie se contopesc, creând, bineînțeles, o autobiografie mitică, quasi-paralelă cu biografia autentică și, într-o anumită și bună măsură, mistificatoare a biografiei autentice, scriitorul amintirilor autobiografice creându-se pe sine ca personaj și creator al propriilor amintiri și al propriei opere. „Amintirile, treptat, Au scăzut, și-ncet, pe
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
o supraomenească, misterioasă putere plăsmuitoare, greu de definit, în ciuda exegezelor românești sau străine? O opțiune pentru trecut, un conservatorism luminat, o retragere din proza imediatului? O regăsire de sine, un acord muzical cu lumea vechimii noastre, imersiunea în apele copilăriei mitice? Sentimentul romantic de infinit, o retrăire proustiană a ceva familiar și totuși greu de definit, fantasma sufletului unei națiuni?" Câte ceva din toate acestea - explică în continuare Adrian Popescu - și, oricum, nimic din acuzațiile stupide formulate de politologi de școală nouă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
de abordare ale cărții sunt profitabile și demonstrează complexitatea cărții și o profunzime remarcabilă a scriitorului. Însă cea mai frumoasă interpretare a romanului mi se pare cea indusă de autor - o replică polemică a Odiseii homerice, un dialog cu scenariul mitic cel mai cunoscut al întoarcerii acasă, o răsturnare spectaculoasă a arhetipului reprezentat de Ulise: șiretenia în vremuri de război, rătăcirea (la propriu și la figurat), încercările numeroase, deghizările, iubirea față de Penelopa și de față de fiul părăsiți ca să plece la război
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
radio și televiziune, reprezintă un pericol public. (Vezi citatul reținut din preambulul la Raport!) Cu atât mai mult cu cât Caragiale a rămas în posturile postumitate cu o dublă victorie: o dată, că n-a fost contrazis de evoluția ulterioară a Miticilor săi; a doua oară, că perisabilitatea operei sale, sumbru profetizată de Lovinescu, nu s-a confirmat. Pe de altă parte, nu se poate susține că în această îndoită izbândă n-ar fi - din punctul de vedere al strictei actualități, cel
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
se poate detașa de întâmplările pe care le-a observat. Cărțile sale sunt un transfer direct al realului în narațiune. O singură linie a evenimentelor, un singur personaj. Acesta nu este însă el, autorul, e mai degrabă prefigurarea cu accent mitic a eului său, mai subtil e mai concret decât originalul." În frazele lui Drieu se resimte șocul produs în epocă de propulsarea unui rival imprevizibil. Dincolo de năvala faptului, de care autorul nu se separă, cum comentează Drieu, se distinge semnificația
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
a-și satisface vidul interior, își pregătește propriul dezastru. Este, în același timp, și o poveste despre echilibrul și dezechilibrul lumii la care cea mai perfecționată ființă, omul, participă direct, o poveste despre putere. Mircea Eliade preciza faptul că istoria mitică este întotdeauna percepută ca adevărul fundamental al comunității, nu este doar o poveste alegorică, deși spectatorul citește alegoria. Lumea nu poate fi imaginată altfel decît în datele poveștii care o edifică. Mario Vargas Lossa în Povestașul ne arată cum istoria
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
de ecran, nevoia de a privi regulat la altarul ecranului spre a-și regăsi idolii, ca într-un veritabil ritual al venerației autentice, perceperea timpului și spațiului din interiorul ecranului ca pe dimensiuni învestite cu puteri sacre, adorarea unor personaje "mitice" precum vedetele mediatice sau figurile politice - Rambo, prințesa Diana, Madona, Michael Jackson sau Elvis Presley nu mai sînt de mult oameni, ci figuri mitice -, autoritatea profetică pe care previziunile făcute la televizor o au în ochii noștri, chiar dacă de obicei
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
timpului și spațiului din interiorul ecranului ca pe dimensiuni învestite cu puteri sacre, adorarea unor personaje "mitice" precum vedetele mediatice sau figurile politice - Rambo, prințesa Diana, Madona, Michael Jackson sau Elvis Presley nu mai sînt de mult oameni, ci figuri mitice -, autoritatea profetică pe care previziunile făcute la televizor o au în ochii noștri, chiar dacă de obicei ele se dovedesc a fi pure elucubrații, forța cu care televiziunea poate modela și schimba convingerile - toate acestea sînt trăsături ce amintesc de valențele
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
comunistă, îndobitociți de sloganul "Mai rău să nu fie", tânăra generație știe că se poate trăi și altfel. Cel puțin în lumea în care mă mișc eu, n-am sesizat vreo dificultate de acomodare. Pentru ei, Occidentul nu e ceva mitic, o utopie pe care nu ți-e dat s-o atingi vreodată. Occidentul e o realitate concretă, o sumă de posibilități deschise în fața lor. E o casă îndepărtată, dar mai curată și mai primitoare. Din nefericire, în România ticăie de
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
esențial al umanului. Aparența sa de nefixare, de varietate deconcertantă, de capriciu impenitent constituie tocmai măsura însemnătății sale. Elocvent, Platon atribuia paradoxurile iubirii unui daimon, id est unei zeități, lămurind patosul său prin imaginea androginului, dramă a diviziunii Unului, metaforă mitică a unei căutări insațiabile, a unei nestinse nostalgii. Ceea ce în Antichitate se desfășura pe un plan de explicație abstractă, simbolică, devine în epoca noastră apanajul doctrinei psihanalitice a lui Freud și a succesorilor săi, sub impactul căreia se instaurează o
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]