994 matches
-
funcția sa Înrâuritoare, de anticipare sau cenzurare a actelor pe care urmează să le facem. Ce poate fi mai demn de respectat decât crezuri cum ar fi: „Omul cât trăiește Învață”, „Învățătura bună e pe cap cunună”, „A-nvăța de mititel este mult mai ușurel”, „Ce Înveți la tinerețe aia ai la bătrânețe”, „Frumusețea veștejește, iar Înțelepciunea crește”, „Multe greșești, multe Înveți” etc. Pedagogia „savantă” ne determină să brodăm În imaginar, să alunecăm liber cu mintea, iar cea intuitivă ne obligă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
să fiu invitat de Pina Bausch. În compania ei am lucrat o stagiune. Am făcut vreo zece piese împreună, tot așa, în nebunie curată. Dar vreau să spun că în momentele în care eram la mine acasă, într-o cămăruță mititică, subînchiriată, acolo, la Essen (un fel de sat, nu este un oraș mare ceea ce era mare era Pina Bausch!), era multă ceață și, ca să supraviețuiesc, îmi recitam poezii care, la școală mi se păreau așa... Coșbuc, Eminescu... poeți pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
strânsă / din cărbune iară / se aude plânsul... Și ca să trecem de la semnificații și aluzive la altele din: „Cel mai mic om”: Mai întâi / simt că cineva mă cuprinde fierbinte (mai mult decât frățește) / Doar mai apoi îl și văd /pe mititelul (ați auzit de el?) / Poate e cel mai mic om din lume (sau cel puțin de prin partea locului) / Dar cu degete mult mai lungi / decât rădăcinile copacului / de care mă sprijin. Simt că mă iubește la nebunie ( cel mai
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fără efort [...], repede, dar cu intonație, ca la o serbare școlară" prima strofă din poemul lui Bolintineanu (pe care l-a confundat, însă, cu George Coșbuc): "Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel / Unde plânge-n vale un râu mititel [...]". Legat de aceste versuri, și-a amintit că, odată, un inspector i-a testat elevii, întrebându-i "cum era mama lui Ștefan cel Mare?" Conștiincioși, copiii au spus că era "bună". Inspectorul a insistat: "Cum să fie bună, când mama
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
biserica Zlătari. Anghel Dumitrescu 9, tânăr profesor, sosit de curând din Germania, unde avusese o bursă. Era respectat fiindcă era serios și își cunoștea materia. Preda geografia și istoria. Doctorul Racoviceanu, profesor de fizico chimice. Fiindcă era foarte slab și mititel, era supranumit „Pițurcă“. Se spunea că, cu câțiva ani mai înainte, a fost bătut de elevii clasei a treia. Domnul Iacomi preda latina. Era simpatic. Un bătrân iubit, fără a se putea spune că era un foarte bun profesor. Pentru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vin: o pricină. Ocaua de vin cu borviz la răcitoare: o baterie. Apa: o naturală. Paharele pentru vin: semi-plutoane. Cafeaua neagră turcească: un taifas etc. etc. Restaurantul dobândise chiar supranumele La idee. Dar vorba nu s-a păstrat. În schimb: mititeii, bateria și protocolul s-au împământenit. Mititeii și bateria vor trăi lungă vreme în viitor. Peste patru ani, când am intrat în Universitate, am cunoscut și micile birturi pentru studenți și cu abonament. Obiceiul era ca abonamentul să prevadă patru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
borviz la răcitoare: o baterie. Apa: o naturală. Paharele pentru vin: semi-plutoane. Cafeaua neagră turcească: un taifas etc. etc. Restaurantul dobândise chiar supranumele La idee. Dar vorba nu s-a păstrat. În schimb: mititeii, bateria și protocolul s-au împământenit. Mititeii și bateria vor trăi lungă vreme în viitor. Peste patru ani, când am intrat în Universitate, am cunoscut și micile birturi pentru studenți și cu abonament. Obiceiul era ca abonamentul să prevadă patru feluri de mâncare: 2 la 12 ore
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
numai: mititei, cașcaval, pâine, rachiu și vin. De îndată ce intra ceata în grădină trebuia să-și aleagă locul; după ce și-l alegea, unii se așezau jos pentru ca să nu-l ia alții, după aceea restul plecau după furnituri. Cel care avea grija mititeilor se ducea la grătar, comanda numărul trebuincios și ședea de pază până ce se frigeau. Îi lua pe o bucată de hârtie și-i ducea la masă... Altul cumpăra pâinea, cașcavalul și ridichile. Alții cumpărau câte o oală nouă care costa
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu te culci, căci dedesubt e o comoară care te arde cu flacăra ei nevăzută. Cînd „a apuca“ pe cineva, să sapi în locul de apucătură, că ai să găsești o comoară. Comorile îs lăsate de urieși, cînd i-au alungat mititeii. Mai sînt lăsate și de turci, dar murind, n-au mai fost scoase. Cel care găsește vreo comoară în pămînt să nu astupe urma vasului în care au fost banii, căci atunci va pierde banii, se va bolnăvi și va
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în vreo parte, au să sosească oaspeți sau vreo veste. Cînd în față ți se lasă paingăni mici, îți vine o rudă. Cînd se coboară painjeni cu labele albe, îți vine un neam de aproape, iar cînd îi negru și mititel, un bun prieten. Cînd se pune masa pentru mîncare și, din întîmplare, se pun tacîmuri mai multe decît numărul persoanelor ce au să stea la masă, aceasta e un semn că niște musafiri pe neașteptate vor veni. Dacă bea cineva
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și-ți cade părul. Cînd te tunzi, strînge-ți părul și-l pune undeva, să nu-l calce oamenii, că capeți durere de cap. Să nu-l pui pe foc, că iar te doare capul, iar cînd tai părul la fetele mititele, să-l pui într-o baligă, că crește lung și frumos. Părul, cînd îl tunzi, să-l mături. E păcat să mături tu sau altul părul după ce te-ai tuns; trebuie să-l iei cu mîna și să-l duci
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
va trăi. Ca să trăiești mult, să pui un ciolan într-un par. Se crede că soacra cuiva carele vine ca oaspe într-o casă și află pe casnici tocmai șezînd la masă va trăi încă lung timp. Este un gîndăcel mititel cît vîrful acului care se cheamă paști. E roș și fraged. Dacă-l vezi devreme e semn că ai să petreci la Paștele ce vine. Botează-ți fetița cu numele de Eva, iar băiatul, cu acela de Adam, dacă vrei
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
căutat maculatorul. A calculat toate coloanele notate. A corectat atentă. A luat caietul de teme. A trecut tema pe curat. Acum a terminat. Marieta e tare cuminte! b. Cu motoreta Motoreta lui Mitică are o roată moale. Uite un cui mititel! arată Anton. Numai trei minute au trecut. Roata e montată la loc. Mă iei cu tine? Eu nu am călătorit cu motoreta. Urcă alături! Ei au cutreierat multe locuri. 53. Transcrieți cuvintele: Tatiana, Traian, Titel, Toma, Tania, Teleorman, Tatomir, Tinel
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]
-
zbîrlit. Ba o tulburi! zise el pornit; iar acum un an m-ai și bîrfit! Eu te-am bîrfit?... E oare de crezut cînd eu, pe-atunci, nici nu eram născut?... Măria Ta, fii bun și ține seama că-s mititel și încă sug la mama... De n-ai fost tu, a fost un frate-al tău! Măria Ta, n-am niciun frate, zău... Chiar dacă n-ai, tot n-are-a face: a fost vreunul dintr-ai tăi, că sînteți toți la fel de răi
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
tulburi! zise el pornit; [7] iar acum un an m-ai și bîrfit!" [8] "Eu te-am bîrfit?... E oare de crezut cînd eu, pe-atunci, nici nu eram născut?... [9] Măria Ta, fii bun și ține seama că-s mititel și încă sug la mama..." [10] " De n-ai fost tu, a fost un frate-al tău!" [11] "Măria Ta, n-am niciun frate, zău..." " Chiar dacă n-ai, tot n-are-a face: [12] a fost vreunul dintr-ai tăi, [13] că
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în aspic, consomeuri imperiale, tartine de la croisant, torturi de ciocolată și frișca, brânzeturi fine, la sfârșitul mesei cafele și coniac. Bucătăria românească începe să fie cunoscută și peste hotare. În anul 1900, patronul restaurantului din Covaci, unde s-au nascut mititeii de azi își trimite bucătarul la o expoziție de la Paris, acesta face cunoscute mâncărurile tradiționale, mititeii, tuslama, sărmăluțe cu mămăliguța, ghiveciul măcelăresc, varză cu carne etc. De-a lungul vremii bucătăria românească a reușit sași păstreze tradiția. Bucătarii au știut
Plante Aromatice și Bucătăria specific Moldovenească by Marinescu Magda, Ţibulca Eugenia [Corola-publishinghouse/Science/91519_a_92392]
-
mesei cafele și coniac. Bucătăria românească începe să fie cunoscută și peste hotare. În anul 1900, patronul restaurantului din Covaci, unde s-au nascut mititeii de azi își trimite bucătarul la o expoziție de la Paris, acesta face cunoscute mâncărurile tradiționale, mititeii, tuslama, sărmăluțe cu mămăliguța, ghiveciul măcelăresc, varză cu carne etc. De-a lungul vremii bucătăria românească a reușit sași păstreze tradiția. Bucătarii au știut să transmită urmașilor gustul mâncărurilor noastre tradiționale, aceștia au îbunătățit și rafinat mâncărurile, dar au păstrat
Plante Aromatice și Bucătăria specific Moldovenească by Marinescu Magda, Ţibulca Eugenia [Corola-publishinghouse/Science/91519_a_92392]
-
salutări, Gh. Balan 15 (P. Neamț), 26 noemb. 1978 Stimate Domnule Dimitriu, Mai întâi îmi exprim rugămintea pe care v-am făcut-o în altă scrisoare, mi se pare în cea din 27 martie a.c. de-a mă considera mai mititel, mai jos în formula de a vă adresa față de mine. Când Ionel Teodoreanu s-a dus prima dată la Ibrăileanu și i-a prezentat manuscrisul Medelenilor, l a salutat cu „bună ziua D-le Profesor” și Ibrăileanu i-a răspuns: „Dumneata
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
putea nici să nu te-ncapă... Ridic încet privirea spre ea. O, Doamne. Vorbește serios. N-are cum să-mi vină, zic, cât pot eu de detașată. Sunt sigură că tu erai mult mai subțirică decât mine! Și... puțin mai mititică. — Ce vorbești? Avem aceeași înălțime! zice mami, nedumerită. Haide, Becky, încearc-o! Cinci minute mai târziu mă privesc în oglinda din dormitorul lui mami. Arăt exact ca un cârnat învolănat. Partea de sus e strâmtă, numai din dantelă, cu guler și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o rasă murdară și mototolită de atâta purtare, și un bărbat voinic, înalt, lat în umeri, cam pe la 50 de ani, ce părea a fi „ucenicul” și paznicul personal al celui dintâi. Grup de curioși din jurul călugărului predicator Călugărul cel mititel m-a dus cu gândul la un călugăr vagabond rus ; de altfel, predica cu un puternic accent moldo venesc de dincolo de Prut despre sfârșitul lumii și cum trebuie să ne pregătim noi, păcătoșii, pentru parusie. „Sfârșitul lumii are forma unui
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Fontaine, Fabule, pref. N.N. Condeescu, București, 1963; Vladimir Ciokov, Versuri, București, 1964; Marcel Aymé, Omul care trece prin zid, pref. trad., București, 1965; Stephen Leacock, Povestiri umoristice, pref. trad., București, 1965 (în colaborare cu Micaela Ghițescu); Lucienne Erville, Ștrengărel, pisoiașul mititel, București, 1966; Juvenal, Epigrame, pref. I. Fischer, București, 1967 (în colaborare cu Al. Hodoș); Gilbert Delahaye, Martina la grădina zoologică, București, 1967, Tainele pădurii, Oradea, 1968; Marcelle Vérité, Călătoria elefanților, București, 1968. Repere bibliografice: Al. A. Philippide, „O picătură de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
în mână nu are voie să vină aproape)"301. În altă parte, naratorul simte nevoia "să traducă" un termen argotic, pentru cititorul străin de lumea lagărului: Denisîci! Ia vezi... Dă-mi și mie "zece-zile" al tău! Asta înseamnă briceagul lui mititel 302. Lumea spitalului, ca și lagărul, are particularități pe care naratorul omniscient le cunoaște. De aceea, termenii și sintagmele prin care comunică medicii, folosiți uneori și pentru a nu fi înțelese de bolnavi, sunt "traduse" în paranteză: ""nu este exclus
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
la drum rîzînd și eu țin aproape, între ei. Neapărat cineva trebuia să fie în spate și cineva în față. De, să-i înșface lupii pe ei, la o adică. Mare bucurie la Gavril acasă, care avea fete de măritat. Mititelul, cum este el băiet mare și a venit la noi, spuneau fetele mîngîindu-mă, pupîndu-mă și umplîn du-mă cu bunătăți. Te-au adus băieții ăștia voinici.... Niște criminali, spun apăsat. Ce? întreabă toată lumea cu gura căscată. Niște criminali, au vrut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
întreabă colocatarul. Cum ce fac? Ascut cuțitul de vînătoare. Asta văd, dar ce ai de gînd? Să te pun pe grătar, să te înăduș cu manele și să-ți bag cheile de la jeep pe gît! Este bună! Hai, servește un mititel și un păhărel... Dă mai tare maneaua asta, spui excitat, cu ochii ieșiți din orbite. Și mie îmi place foarte mult, îmi merge la suflet zîmbește imbecilul. Cineva, în difuzor, rage ca mușcat de șarpe: M-ai lăsat la mititica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai multișor, zîmbesc mamei și mă îndrept spre ușă. Pe traseu mă întîlnesc cu fata. O nouă căpiță din produsele vieneze este tîrîtă spre masă. Îmi zîmbește și-mi aruncă un "la revedere" puțin stîlcit. O admir cît este de mititică, ce mînuțe fine, ce tăliuță, ce gîngurit care stîlcește engleza... Deodată dau cu măciuca în baltă și adaug: și ce mult mănîncă, frate! Pînă la aeroport deja uitasem de micul dejun. Merg agale, aveam timp berechet. După micul dejun, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]