606 matches
-
fără grijă la Dublin, iar noi, în România, trebuie să ne batem capul cu problemele lui. Limba de lemn a eseurilor A apărut încă un eseist care folosește cu evlavie limbajul filozofic creat de Constantin Noica. Nou-venitul se numește Constantin Mitră și a publicat de curând o carte, Omul jignit (Paralela 45, Pitești, 2007), cu o prefață (solemnă) de Mircea Flonta. Încă din subtitlul cărții - În ce se ține lumea când temeiurile cad, iar originarul e de negăsit? - recunoaștem stilul autohtonist
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Paralela 45, Pitești, 2007), cu o prefață (solemnă) de Mircea Flonta. Încă din subtitlul cărții - În ce se ține lumea când temeiurile cad, iar originarul e de negăsit? - recunoaștem stilul autohtonist sacerdotal al mentorului. Cu mențiunea însă că, la Constantin Mitră, acest stil nu are autenticitate și că sună la fel de fals ca limbajul științific folosit de semidocți sau haiku-urile scrise de nejaponezi. Constantin Noica a făcut un fel de arheologie în cuvintele românești, descoperind sensuri uitate și activându-le pentru
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
română are o vocație filozofică și, mai mult decât atât, că este depozitara unei concepții despre lume sau măcar a unei înțelepciuni străvechi, care nu se regăsesc în cărți, întrucât din primele etape ale etnogenezei noastre lipsește cultura scrisă. Constantin Mitră preia în mod exterior acest instrumentar lingvistic, folosindu-l parcă pentru sonoritatea lui și pentru autoritatea de care se bucură în rândul cititorilor, și nu pentru că i-ar fi strict necesar. Îl transformă, practic, într-o (nouă) limbă de lemn
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
omul a murit, cum se spune, cine ar mai fi să semneze mandatul de aducere și cine ar mai fi de adus?“ Omul n-a murit, dar riscă să moară (de plictiseală) dacă face greșeala să-l citească pe Constantin Mitră. Ce bine e sa fii fluture ! A apărut o carte mixtă: Cuibul de întuneric de Cosmin Miuțe (Gorjeanul, Târgu Jiu). Cuprinde și poezie, și proză. Pe coperta cărții este reprodusă fotografia unei femei goale, care stă în pat, pe coate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nimic de fete și că, imediat după elibererea din prizonierat, voia să studieze toate blestematele alea de aiureli dogmatice, asta e adevărat. Iar că acest Ratzinger, care mai înainte a fost prefect al congregației pentru învățământ confesional, care acum poartă mitra pontificală, a fost unul dintre zecile de mii de prizonieri din lagărul cel mare de la Bad Aibling, e de asemenea adevărat“. În orice caz, am afirmat eu ca să devin și mai credibil, așa s-a scris în Bild-Zeitung. Și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aplaudăm un parnasianism umoristic. Dovadă această caricatură în fiare a lui Hérédia: "Tiara grea pe frunte, de aur gros bătut, S-a făurit frumoasă Acum vreo șapte veacuri, Lucrată în robie de meșter priceput, A-mpodobit tripticul cu gingășii și fleacuri." (Mitra lui Grigore) Emfaza demonstrativă din această manieră devine gesticulatoare în următorul ecce-homo: "Să bat noroiul vremii Cu ochii-nchiși. Hlamida Să-mi scoată-n drum nerozii, Din cârciumi grași și beți. Ca fluturii, ce rabdă Să-i poarte-n praf
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
apoi spicul de grâu și vița de vie. Un alt epitrahil este o broderie pe pânză, aparține secolului al XVIII-lea, iar al patrulea epitrahil este țesut pe pânză cu fir argintat. Aparține secolului al XIX-lea. Mai găsim o Mitră Arhierescă din catifea cu broderie manuală cu fir argintat, din secolul al XVIII-lea. Broderiile sunt mărturia diversității de moduri în care au fost realizate imaginile religioase. Cele de factură bizantină au fost completate la noi cu flori ale locului
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ochelari, au găsit un toboșar și un gornist, au găsit o bătrână cu palton și fular, au găsit un bătrân cu pipă, au găsit o veneră și un apolo, au găsit un domn cu joben, au găsit un episcop cu mitră, au găsit o cariatidă și un atlant, au găsit un lăncier călare și altul pedestru, au găsit un arab cu turban, au găsit un mandarin chinez, au găsit un aviator, au găsit un condotier și un brutar, au găsit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe cearșaf. Mantinela gemea ușor, ca și cum un șerpoi solzos intrase în ea și se zvârcolea nebun în burta ei, încercând să iasă și nu mai găsea borta pe unde intrase. Doar zvâcnea dând să se înalțe, speriat, flămând, răvășindu-i mitra, înfiorând-o cu solzii groși, îi simțea solzii cum se înfig în moleciunea ei, cum hârșîie înlăuntrul ei, de parcă Șevrolet, ăla micu, ar fi hârșâit cu lingura pe peretele din spatele casei, cimentuit cu stropi. - Ai omorât fata... șopti Girevengu, urmărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
care scrisese chiar el cândva, fără să-i vadă vreodată, „marmoreeni precum nălucile în scăldușă.“ O privea nesătul, o vedea și n-o vedea, rupea hulpav din ea doar desenul coapselor pierdute în linii încă nenăscute, doar umbrele din moleciunea mitrei tresăltând, ca și cum o porumbă se zbătea în vintrele nepovestitei, țipătul paserii ascunse urcând până în răcoarea buzelor întredeschise, lucii de o rouă atunci venită din pajiștile necălcate de altă urmă decât trecerea razei de lună în dusul ei spre moartea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
numai asta vor, dar n-au sentimente, i-am explicat cum e chestia, că bărbații chiar asta vor, să te-aplice la potriveală fără sentiment și obligații, am râs cu ea, că mai făcuse doar odată chestia cu curățenia la mitră, zicea că de frică o făcuse atuncea, după ce fugise profesorul, ea tocmai rămăsese cu Tomnea, nici nu a apucat să i-o spună că el a dat-o roită, i-a fost frică să mai țină plodul lui, că ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și-mpărătese Au venit ca să serbeze nunta gingașei mirese; Feți-frumoși cu păr de aur, smei cu solzii de oțele, Cititorii cei de zodii și șăgalnicul Pepele. Iată craiul, socru mare, rezemat în jilț cu spată, El pe capu-i poartă mitră și-i cu barba pieptănată; Țapăn, drept, cu schiptru-n mână, șede-n perine de puf Și cu crengi îl apăr pagii de muscuțe și zăduf... Acum iată că din codru și Călin mirele iese, Care ține-n a lui
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
vorbim de obiectele și daniile făcute de domnitorii și voievozii moldoveni de o valoare incontestabilă și care sunt acum în patrimoniul Rusiei. Ca urmare a presiunilor puternice, o parte dintre odoare, printre care Arhieraticonul Sfântului Ierarh Varlaam Moțoc, Mitropolitul Moldovei, mitra, sacosul verde cu pietre nestemate, omoforul, stiharul și epitrahilul aceluiași sfânt părinte au fost duse la Iași, la Mitropolie, iar de acolo purtate pe căi străine. Ceea ce părinții bătrâni ai mănăstirii au adăpostit în acele vremuri tulburi, la ceas de
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
aprecierile lui G. Călinescu din Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent: „poeți ai fondului obscur”, „mari sensibili schimonosiți”... Tudor Arghezi este un alt mare poet modern aflat în „grațiile” revistei. „Contimporanii” îi vor publica în special texte anticlericale („Mitra Mitropolitului Grigorie“ ș.a.), pamfletare sau poeme „incantatorii” („Lingoare“), iar volumul Cuvinte potrivite va fi promovat de ei atît înainte, cît și după apariția lui din 1927. Atitudine cît se poate de logică: nu era, oare, Arghezi cel mai important deschizător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
uită atent, străduindu-se să-și dea seama ce se petrece. Prin gardul cu uluci înalte, înghesuite unele într-altele era, însă, greu de văzut ceva și Stelian așteptă până când poarta se deschise și din dosul ei se ivi vecina Mitra, ștergându-și ochii cu colțul basmalei ei negre, iar în urma sa, Mitică, cu o față amărâtă. Ați pățit ceva, Mitică? vru Stelian să știe, apropiindu-se de ei. Mitra îndrugă câteva vorbe din care nu se putea înțelege bine de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
până când poarta se deschise și din dosul ei se ivi vecina Mitra, ștergându-și ochii cu colțul basmalei ei negre, iar în urma sa, Mitică, cu o față amărâtă. Ați pățit ceva, Mitică? vru Stelian să știe, apropiindu-se de ei. Mitra îndrugă câteva vorbe din care nu se putea înțelege bine de ce era atât de necăjită și se strecură pe poartă afară cu două căldări goale în mâini, apucând-o spre puțul lui Crap. Rămas singur în poartă, Mitică al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu mai știm nimic de ei... Ei, cum așa?! se miră Stelian. Eu nu știam nimic. Uite-așa, domn Stelică..., de ieri dimineață sunt duși și nu știm ce să ne facem!... grăi țăranul, ștergându-și lacrimile răzlețe de pe obraji. Mitra reapăru cu căldările pline și Leana dădu fuga să o ajute. Hm, foarte curios, comentă Stelian. Cum se poate să fi plecat copiii așa, fără să spună nimic la nimeni?!... Leana așeză căldarea de apă pe un scăunel și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
apă pe un scăunel și se uită spre tatăl ei. Culae zicea că vrea să se ducă la deadul Vasile de la Gostinari, mărturisi fata pe neașteptate. Așa zicea... Mitică al lui Caloianu tresări și se făcu galben la față, iar Mitra începu din nou să plângă și să bocească. Mălci, ba, îi porunci el cu blândețe, pe bulgărește, nevestei sale. Taci, că te-aude lumea... Se făcu apoi liniște și, presimțind ceva neobișnuit, Stelian lăsă paharul de țuică pe masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Sfintei Treimi îl așternuseră deasupra altarului, spre răsărit. Tavanul era, tot, o spuză de stele, albe și roșii, pe o noapte întunecată. Pe pereți, lângă ferestre, pictorii zugrăviseră pe Sfinții Părinți cu schiptrul puterii. Mai la stânga, nu lipsea mitropolitul cu mitra și cârja lui. Era o frumusețe! La isprăvire, au scos schelele, tot lăcașul mirosea a ulei și-a vopsea proaspătă. A venit și preotul de slujise la temelii. Adusese lucrurile în două camioane mari, se uitase la odăile spălate și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
puterii lui, un semn menit să le spună trecătorilor ce loc ocupă el pe numita scară În vârful căreia regii Își exercită menirea. Așa se face că blazonul, livreaua servitorimii, Însoțitoarea Doamnei, părul lung, girueta din vârful turlei, tocurile roșii, mitra, porumbarul din curtea castelului, pernița pentru Îngenuncheat la biserică și tămâia pentru mirosit, numele precedat de particulă, panglicile, diademele, falsele alunițe, rujul, coroanele, Încălțările cu vârful Întors, toca oficialilor, mantia lungă, romburile alb-albastre de pe blazon, purpura veșmintelor, pintenii etc., toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
frecventată zilnic și apoi cotind cu toate geamurile brusc cuprinse de flăcări, după un ultim grup de case. Aceste amalgamări optice aveau Însă și neajunsuri. Vagonul-restaurant cu geamuri late, panorama sticlelor virgine de apă minerală, șervetele Împăturite În formă de mitră și pachetele de ciocolată - butaforie (sub ale căror ambalaje - Cailler, Kohler și așa mai departe - nu era decât lemn) erau mai Întâi zărite ca un liman răcoros dincolo de o succesiune de coridoare albastre care se clătinau; dar pe măsură ce masa avansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Fină, dulce, ea și-o lasă Pe-a lui creștet adorat - El la gură-i o apasă Ș-o sărută înfocat. Iată vine și-mpăratu-i Ce zâmbea cu mutră hâtră, El la mers cam legănatu-i Și pe capu-i poartă mitră, Poart - un skiptru ș-alt nimică Ca și craiul cel de pică Ș-aurit veșmântul său; Cine-l vede, stă să-i zică Că-i Vlădica din Hîrlău. - Am avut un om al casei, - Zise dânsul - un ciocoi, A murit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Goodman M., Iudaea capta, Genova, 1995 Graves R., Io, Claudio, Milano, 1992 Idem, Il divo Claudio, Milano, 1992 Greenhalgh P.A.L., The year of the four Emperors, London, 1976 Grimberg C., Storia universale, vol. II-III, trad. it., Varese, 1965 Iorio R., Mitra, il mito della forza invincibile, Venezia, 1998 Koestler A., I gladiatori, trad. it., Milano, 2002 Luttwak E.N., La grande strategia dell’Impero Romano, trad. it., ilano, 2003 Sabbatucci D., La religione di Roma antica. Dal calendario festivo all’ordine cosmico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
apărarea împotriva barbarilor, care pătrundeau în Imperiu din toate părțile și păstrarea civilizației latine și creștine. Pentru a-și împlini cât mai eficient această misiune, Biserica avea trebuință de forțe militare, neputând opri înaintarea vandalilor, goților și sarazinilor doar cu mitra și pastorala papilor. Serviciul militar și războiul drept contestate cândva, în fața necesității de conservare umană au devenit, după moartea lui Dioclețian (311), instrumentul dreptății divine și binele suprem pentru apărarea creștinătății, căpătând, în învățăturile lui Ambroziu, Augustin, Maxim din Torino
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lor reprezenta un act de curaj. Romanul istoric și politic își înnoiesc și acestea temele de la o etapă la alta, după cum permiteau sau dictau documentele de partid. Avem de-a face cu o falsă literatură, cu victorii intens popularizate, de la Mitre Cocor al lui Mihail Sadoveanu, la Dragostea și revoluția de Dinu Săraru, o literatură îndoctrinată, plină de clișee, idilică, festivă. 2. A doua dintre ele, literatura subversivă, și-a putut perfecționa strategiile estetice numai după 1965. Este o creație a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]