883 matches
-
arăt superb, în malacoful acela alb. Sau poate mama era obosită de munca de peste zi și nu mai avea puterea sau răgazul să mă vadă cum dansam fericită. Atât de fericită! Sub lumina ochilor tăi simțisem că renasc, față de viața mizeră pe care o duceam, dar ceea ce era cu adevărat tulburător, de neînțeles, era siguranța pe care o aveai și tu, ca ne întâlniserăm cândva în altă lume, că eram născuți unul pentru altul, intuițiile noastre deveniseră certitudini. În răstimpul scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dacă și copilul seamănă cu ea, atunci chiar că am încurcat-o. Ciudățeniile, la fel ca durerile și junghiurile, accesele de plâns și letargia, îl făcea mereu să nu se simtă în largul lui și să se teamă de scursorile mizere și incontrolabile ale vieții, de umanitatea lipicioasă a lucrurilor. Avea de gând să se implice cât mai puțin în astfel de probleme, progresând în schimb vertiginos în direcția curățeniei și ordinii. Se dusese la biblioteca publică să caute cărți despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în aplicare. Începu antrenarea celor care urmau să prindă maimuțele în ritm forțat, deși nimeni nu era sigur în ce anume trebuia să constea antrenamentul. brigadierul, încă ranchiunos dat fiind că ideea sa fusese respinsă în favoarea acestui plan slab și mizer, striga ordine la megafon la oamenii săi în suferință, punându-i să se miște în ritm, să sară din copaci, să alunece în jos pe frânghii, să facă flotări și genuflexiuni și să alerge multe mile de colo până colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
al șuturilor stomacului. Lupta începuse. Venea hohotind metafizica. O știam prea bine. Singura, nemiloasa, perfida lege a luptei era să nu-mi treacă prin cap un singur cuvânt: vomă. În rest, puteam să mă gândesc la orice, până și la mizera mea leafă, și victoria era a mea. Nu m-am gândit decât la lupta mea cu stomacul. Arma psihologică. Țopăind ca împins de un arc nemaipomenit, am pornit spre intersecția dinspre Cișmigiu. Aveam 25 de lei în buzunar. Puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de această lumină a dimineții nefirești de blânde pentru un miez de iarnă, fără zăpadă. Am privit vârfurile plopilor aureolați de un aur mătăsos. Am mers fără gând până am ajuns aici, la „Colombo“. Cafeneaua de demult e acum o mizeră cofetărie. Nu mă interesează asta, nici nu observ. Vreau doar să scriu și mi-i indiferent la ce-i în jur. N-au nici măcar ceai, spre a mă preface că, precum de demult, în fața unei cafele și a unui coniac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acum până în peretele sălii de lectură. S-a deschis chiar și o ușă mare spre spațiul de dincolo. Un spațiu plin de promisiuni, de taine, altele decât cele ale sălii de față. Deocamdată, din spațiul de dincolo răzbate, statornic și mizer, vacarmul șantierelor. Răzbate mai ales torentul de urlete, înjurături, cântări lălăite, chemări și invective cu care șantieriștii români își însoțesc cele ale muncii de peste zi. Intenționam, cândva - unul dintre cele multe proiecte pe care nu le voi mai duce până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oaspeți, cămară sau beci și alte câteva asemenea. Locul de muncă este ceva străin, dușmănos, efemer. Nu-i un spațiu al libertății, ci unul al recluziunii forțate, al silniciilor din relația șefi-subordonați, al damnării de a munci pentru o leafă mizeră, un drum al batjocoririlor îndurate chiar de la primul ins cu care te afli, oarecum, într-o relație de subordonare. De la veșnic nervoasa „doamnă Miți“ de la pontaj și până la șeful de echipă, de tură, de șantier, de întreprindere, de trust, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
avut ce face. A trebuit să vând desenele acelea pentru a mai scăpa de o parte din datorii. Eram înglodat până peste cap după moartea tatei și nu găseam nici o posibilitate de a face rost de bani. Din salariul meu mizer abia îmi târam zilele, de la o votcă la alta, nepăsător la tot ce mă înconjura sau mi se întâmpla. Gândul că sunt întruna dator mă chinuia, cu sâcâitoare statornicie, precum mult hulitele picături chinezești. Și măcar de-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
reflecții. E imaginea cea mai elocventă a unei animalități neînfrânte de miile și miile de ani de istorie. O animalitate frustă, țâșnind peste toată poleiala de cultură, civilizație, moravuri șlefuite etc. Nu-i numai problema noastră, desigur. Am văzut la fel de mizere closete și în China, și în Bulgaria, și în Germania, și în Egipt, și în Basarabia. Nu cred că mari deosebiri vor fi fiind și prin alte părți. Se poate filosofa, desigur, pe o astfel de temă. Se pot invoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
multe altele. Nu-i dispreț în astfel de însemnări. Nu-i ură. Nu-i defăimare. Nu-i nimic denigrator. Este doar o mare tristețe, mai grea decât orice lacrimă sau orice geamăt, că mulțimea, imensa majoritate a acestui popor, trăiește mizer, gândește mizer, merge ca o turmă spre niciunde, ademenită cu vorbe, momită cu mici nimicuri, învățată să fie coruptă, să fure spre a supraviețui, să admire slugarnic pe marii hoți, să se bucure de-un cârnat și o bere luate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu-i dispreț în astfel de însemnări. Nu-i ură. Nu-i defăimare. Nu-i nimic denigrator. Este doar o mare tristețe, mai grea decât orice lacrimă sau orice geamăt, că mulțimea, imensa majoritate a acestui popor, trăiește mizer, gândește mizer, merge ca o turmă spre niciunde, ademenită cu vorbe, momită cu mici nimicuri, învățată să fie coruptă, să fure spre a supraviețui, să admire slugarnic pe marii hoți, să se bucure de-un cârnat și o bere luate, la înghesuială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adunate de-a lungul anilor. Idee splendidă. Are și ex-libris pe cărți. Melancolic, gândesc cum mi-am vândut eu mai toate cărțile strânse de-a lungul anilor. N-aveam ce să fac. Ele m-au ajutat să supraviețuiesc în anii mizeri. Chit că mare parte din banii luați îi dădeam pe băutură. Era și băutura tot un dar al cărților. Au avut grijă de mine. M-au ocrotit, cu tăcerea lor, cu trecerea lor fulgurantă prin viața mea. M-au ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
al fiecărei zile, ci al textelor pe care le scriam cu tot ce era mai adevărat în noi. Ne aducea împreună adevărul în care credeam. Învățam, împreună, curajul de a ne urma adevărul, de a duce, în numele lui, viețile noastre mizere, de păcăliți ai iluziilor, siliți să trăim ceea ce trăiam, cu servicii pe care nu noi ni le aleseserăm, cu mereu gândul că provizoratul se va sfârși și vom putea face într-adevăr ceea ce știam că aveam puterea să facem: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dinspre care să mă întorc. Veneam din goluri și mă îndreptam spre goluri. Trombă devenise, în tot cinismul lui, un astfel de despărțitor al cețurilor. Ceea ce intuiam el îmi adeverea. Cenzura nu era doar un instrument al puterii, ci constituia mizera condiție duplicitară a textului care încerca să ordoneze vieți, destine, istorii. Frica mea căpătase dimensiuni precise. El m-a învățat, cum nu reușiseră alții, să trăiesc duplicitar, ca într-un joc, fără a ști încotro mai era adevărul, încotro era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
luam la goană ca să răspund, smulgîndu-le receptorul tatei sau lui Fermín. Pe la jumătatea după-amiezei, după vreo douăzeci de apeluri ale unor clienți și fără nici o veste de la Bea, am Început să mă Împac cu gîndul că lumea și existența mea mizeră se apropiau de sfîrșit. Tata se dusese să evalueze o colecție În San Gervasio, iar Fermín a profitat de conjunctură pentru a-mi plasa Încă o lecție magistrală despre dedesubturile intrigilor amoroase. — Liniștește-te sau ai să te alegi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
protecție. Pristanda este sluga șireată, „sclavul”, omul de ordine al burgheziei. Pe zelul lui se sprijină Trahanache, Tipătescu, Zoe, pe care-i tratează după deviza „bietei neveste”: „Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot”. Pristanda e slujbașul mizer plătit și de aceea incorect. Intră și el în „capcana comică” prin disimulare și naivitatea mijloacelor realizării acesteia. Aspectul acesta este ilustrat prin replica dată de Tipătescu după celebra socoteală a steagurilor: „Ghiță... apoi nu mă orbi de la obraz așa
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
mai mult decât să-i sărutăm) Înghițeam cafele și analizam În cele mai mici detalii care dintre fetele din școală avea cele mai bune haine, sâni și iubit. Starlight era versiunea din Poughkeepsie a Central Perk, doar că puțin mai mizeră și cu lumini fluorescente, canapele din vinilin maro și un grup de chelneri care, În mod incredibil, aveau cu toții ori un neg Înflorit pe față, ori un deget lipsă. Îmi plăcea cum unii oameni rămân fideli dormitoarelor din copilărie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
copilărie sau destinațiilor de vacanță și mă Întorceam acolo, ca un porumbel la cuib, de fiecare dată când veneam În oraș. La gândul că Sammy stătuse singur acolo mă cuprinse tristețea și nostalgia. Ne-am instalat În cel mai puțin mizer separeu și ne-am prefăcut că analizăm meniurile din plastic, care nu se schimbaseră de zeci de ani. Deși eram ghiftuită, am cumpănit dacă să-mi iau pâine prăjită cu scorțișoară sau cartofi prăjiți și apoi am hotărât că În afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
material aflat În cadrul rubricii Puncte de vedere. Este vorba, În esență, despre o povestire-eseu În care autorul Încearcă, folosind mijloacele oferite de arta prozei, dar și de cea a cugetării adânci, să ne sugereze zădărnicia luptei umane cu existența, condiția mizeră a individului, eșuarea În melancolie perpetuă, sămânța de revoltă conținută de fiecare dintre noi, suferința, implacabilul, iremediabilul, iubirea, moartea, ura, singurătatea, fericirea, neputința, mântuirea, toate rotite În acest aproape poem cadențat pe ritmurile majore ale zonei de Întâlnire dintre sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să calculeze care era procentul de sânge neaoș din venele celui ce avea să dispară și el În aceeași perioadă cu profesorul și omul de cultură Marin Foiște. Înainte de asta, totuși, În vreme ce Înghițea cu nemiluita tărie contrafăcută Într-o cârciumă mizeră dintr-o periferie industrială a orașului, lui Ectoraș - căruia În curând avea să i se spună Repetentu - Îi plăcuse să se joace cu feluritele nații ce-i alcătuiau globulele roșii, inventându-și strămoși italieni, țigani, ruși, armeni și chiar mongoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se zguduiau. Nene locuia și-și slujea soacra în templul principal, cu doamnele de onoare cazate în odăile preoților. Vasalii veniți ulterior din Nagahama clădiseră în zonă mici colibe sau se încartiruiseră în casele sătenilor. Prin urmare, în aceste condiții mizere trăise timp de peste două săptămâni o familie de peste două sute de persoane. Când ajunsese la ei vestea asasinării lui Nobunaga, avangarda armatei clanului Akechi se afla deja în apropierea Castelului Nagahama și abia mai aveau timp să se gândească ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o clipă, atât. Atât, plinul uitării. “Sotia si iscoada si supraveghetoarea lui Ianuli? Dar el, primejdiosul Ianuli, dar el, eșuatul? Dar tovarășul Ianuli?“ Nu-l auzise, surdina de gemete nu o atingea, zeii o protejau de un astfel de bruiaj mizer. Sublimă, perfectă, surdă la asemenea scâncete. Surdă, surdă ca o ridiche! Adormitul zâmbise, vinovat de meschina comparație. Bucuros, totuși, că nu fusese auzit. Emilia surâdea, în continuare. Chipul părea să se schimbe. Subțiri variații de linii, imperceptibile migrări de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
plinul bărbiei ei rotunde de copil. N-am mai fost la Mare din adolescență și nici nu-mi-am dat seama, în copilăria mea petrecută într-un oraș de munte, că mă atrăgea. Mă atrăgea cu siguranță drumul în trenuri mizere care îmi amintesc de copilărie. Dimineață la patru să te trezești în chiotul lung al trenurilor, într-un apartament străin la un etaj superior de bloc, în camera cu balconul pe care rufele roșii ale vecinei cu copii mulți înțepeniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
grăbit pasarela, priveam terorizat înainte spre ferestruica bucătăriei ei, ca nu cumva să-mi alunece privirile în jos, unde se săpa groapa ghenei, aproape conică din cauza perspectivei. Dacă s-a isprăvit concediul, coșmarurile mele de noapte încep să anunțe iarna mizeră a orașului. De vreo doi ani de când am avut șansa desprinderii de copilărie, un vis revine tot mai elaborat, cu noaptea de Revelion unde am cunoscut-o pe Antonia și ne-am îndreptat magnetizați unul către altul, ca doi inși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu știi de ce i s-a zis al luminilor, fiindcă stătea să plouă și când nu ploua. Nu seamănă cu o estică, fiindcă nu și-a luat ca bagaj decât o pungă și aparatul de fotografiat pe umăr. Mult mai mizeri arată copiii adormiți de-a valma cu câinii sub o bancă la scara metroului. Plină de demnitate, Galina nu coboară în galeriile metroului, cu siguranță n-a venit la Paris ca să umble pe sub pământ. Își contemplă scurt silueta reflectată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]