435 matches
-
ușor urechea. Bărbatul Închise ochii. Bugs se ridică-n picioare. — Acum e bine, n-avem de ce să ne-ngrijorăm. Îmi pare rău, domnu’ Adams. — Nu-i nimic. Nick Îl privea pe Ad. Văzu bâta În iarbă și o ridică. Era mlădioasă și avea un mâner flexibil. Era făcută din piele neagră uzată și capătul tare era Înfășurat Într-o batistă. — Mâneru-i din os de balenă, zise negrul zâmbind. Nu se mai fac de astea. Nu știam cât de bine puteți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nevăzute și îl duce într-o poiană năpădită de soare și de flori... Din umbra stejarilor falnici ce străjuiesc poiana se desprinde un flăcău mândru îmbrăcat în cămașă albă ca neaua... Chimirul lat și ghintuit îi înconjoară mijlocul subțire și mlădios. Când ajunge în plină lumină își desface brațele și râzând aleargă spre el rostind vorbe pe care încă nu le aude, dar parcă le pricepe, culegându-le de pe buzele flăcăului... „Tată! Tată! De când nu te-am văzut? Mi-a fost
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
băut din apa "dulce și rece" a fîntînii lui Creangă, din "alb izvor tremurător" (Eminescu), din "iezerul" lui V. Voiculescu. Am auzit "somnoroasele izvoare", pe care le asculta Labiș, bolborosind. Mi-am "însușit" și valurile: de la Arghezi, răzvrătite; de la Sadoveanu, mlădioase. Mai ales de la Eminescu: vorbărețe. Cunosc nebuna mare a lui Bart, marea lucioasă a lui Nichita Stănescu, tumultuoasa mare a lui Anghel, marea limpede a Blandianei. Ondin. Ondina, așa ar fi vrut Liselle, nașa mea, să mă cheme, dar bunuțu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
omul“ care Își poate permite să pună cinci kile, era, de fapt, mesajul. Au. Ca și când nu mi-ar fi fost și așa destul de greu să mă conving că am greutatea normală pentru Înălțimea mea normală În timp ce toate blondele Înalte și mlădioase ca salciile de la Runway mă examinau fățiș, acum și o casieriță Îmi spunea - franc și fără ocolișuri - că eram grasă? Am Înhățat punga cu mâncare, mi-am făcut loc printre oameni și m-am dus la toaleta amplasată, foarte convenabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
servitoarea neghioabă, să n-o vază în ochi. ― Eu am să încerc, conașule, zise Gherghina speriată și ea de cearta servitoarei. Dar nu știu dacă am să pot bine... Se apucă de lucru. Aristide, lângă ea, o privea. Trupul ei mlădios era plecat ușor peste fierul de călcat. Basmaua roșie, legată la spate, îi strângea capul și-i lăsa gol gâtul plin și puțin îndoit. Printre umăr și capul lăsat într-o parte tânărul îi vedea, sub ia subțire și descheiată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
seară și aflat față-n față cu fecioara acoperită de dantele ghemuită în pat, nu se simte în largul lui, ci se arată șovăitor, încurcat. Fără îndoială, explică Maupassant, pentru că simte "vag cât de primejdioasă e această luptă și ce mlădioasă stăpânire de sine, ce vicleană duioșie e necesară ca să nu atingi niciuna din pudorile delicate, din infinitele gingășii ale unui suflet feciorelnic, hrănit cu visuri". Plin de blândețe așadar, tânărul prădător îngenunchează lângă patul soției sale, îi ia mâna și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
e-ntunecată De unde vii, te-ntoarce iarăși, Să fim singuri." 191 Văzîndu-l fără iubită, cucul, teiul și izvorul l-au asaltat cu întrebările. Dialogul închipuit de poet este amețitor de frumos: "Cucu-ntreabă: unde-i sora Viselor noastre de vară? Mlădioasă și iubită, Cu privirea ostenită, Ca o zînă să răsară Tuturora Teiul vechi un ram întins-a Ea să poată să-l îndoaie Ramul tînăr vînt să-și deie, Și de brațe-n sus s-o ieie Iară florile să
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Era parcă țintuit în cuie. Cu mîna stîngă rămasă liberă, apucă briceagul, se propti de stîncă și făcu o sforțare deznădăjduită, ca să-și smulgă brațul din strînsoare. Nu reuși decît să stîrnească fașa care se strînse și mai tare. Era mlădioasă ca pielea, tare ca oțelul, rece ca noaptea. [2] O a doua curea, îngustă și ascuțită, ieși din adîncitura stîncii. Era ca o umbră ieșind din botul unei fiare. Linse într-un chip îngrozitor torsul gol al lui Gilliat și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
au constatat că imaginile preferate ale participanților erau cel mai adesea scene naturale cu linii complexe, diverse planuri și volume (arbori, păduri, faleze, diverse animale aflate în diferite părți ale fotografiei) sau medii umane în care puteau fi văzute linii mlădioase, precum canalele sinuoase despre care aminteam mai sus. În schimb, mediile urbane cu linii drepte și simple, parcările, fațadele, suscitau puțin interes. De ce peisajele naturale plac atât de mult? Pentru a afla, I. Biederman și E. Vessel au realizat un
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
modernitate așa cum a demonstrat-o în ai săi Craii de Curtea-Veche, marcînd enumerările inclusiv cu acea celebră virgulă macedonskiană (prezentă în simultaneitate cu obișnuita conjuncție și), parcă voind încă o dată să facă în ciudă părintelui său: "la dînsul moi, molatece, mlădioase fiind toate, și port, și mișcări, și grai"; "cuta sastisită a buzelor, [...] puterea nărilor, [...] acea privire tulbure"; "oropsit de la naștere, crescut pe mîini străine, surghiunit apoi"; "fire pătimașă, întortocheată, tenebroasă"; "nici o încredere la el în virtute, în cinste, în bine
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în mod firesc la autorul englez o umbră de incertitudine, de îndoială din partea cititorului față de evoluția morală ulterioară a 904 Ibidem, p. 217. 905 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 105. 906 Ibidem, p. 106. 244 personajului: „Frumoasă foc și mlădioasă, puica/ Trupșor alung avea ca nevăstuica./ Purta un brâu vârstat cu borangic,/ șorț alb - precum smântâna din ibric -/ Pe șale și tivit cu horboțele,/ O ie albă numai-n găurele/ Lucrată jur în jurul gâtului,/ și guleraș ca pana corbului./ La
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de gust, apoetică, rău mirositoare, ci poezia îmbrăcată în strai de sărbătoare, aceea care merge duminica la biserică să se închine și să se spovedească. „Îmi place poezia cu o floare roșie în păr, cu glas melodios și cu trup mlădios ca trestia, de să-l frângi cu mâna; îmi place poezia cu gene de noapte, căreia îi înfloresc pe buze macii și în ochi fac ape line albastrul cerului cu verdele mării...” Când la orașe, ca și la comune și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Vasile, sari și cumpără niște țigări că n-am cu ce-mi trata oaspeții. Cînd intri, oricine ai fi, te recomandă celor prezenți și discuția începe. Profesorul e veșnic tînăr și în veșnică frămîntare. Ca și la fizic, e mereu mlădios și la suflet. Nu suferă de anchiloze spirituale. Nu judecă arta prin oameni. Îl înțelege atît de bine pe Arghezi, ca și pe Eminescu. Nu are o teorie rigidă în critică și-n judecarea operei de artă. Arta e viață
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cocoțat, / ținea în clonț un boț de caș furat. / Ademenită-ndată de miros, / cumătra-i spuse pe un ton mieros: Să ne trăiți multi ani, Măria Voastră, / că sunteți, zău, ca din cutie scos! / Iar de-ați avea și glasul mlădios / pe cât v-arată penele frumos, / ați fi curat o Pasăre Măiastră!" (Jean de la Fontaine, Corbul și vulpea) (f) "Colinde, colinde! E vremea colindelor, / Căci gheața se-ntinde / Asemeni oglinzilor / Și tremură brazii / Mișcând rămurelele, / Căci noaptea de azi-i / Când
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
aveau copii." (Ion Creangă, Povestea porcului) (g) "Soarele însuflețea, cu lumina de aur idealizat a razelor sale, picăturile mari și grele de rouă curată, care atârnau pe vârful negru-verde al fiecărei frunze mici și ascuțite de brad; ierburile subțiri și mlădioase, sub greutatea acelorași picături de rouă, își plecau molatic fruntea lor înspre pământ; iar sub căldura soarelui dătător de viață florile galbene, albastre și roșii, ca trezite din somn, își ridicau încet către ceruri potirul lor strălucitor. Un văl străveziu
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
amândouă însă nu, în nici un caz, căci nu-și poate permite așa de mult." (P. L. Travers, Mary Poppins) (d) "Să ne trăiți multi ani, Măria Voastră, / că sunteți, zău, ca din cutie scos! / Iar de-ați avea și glasul mlădios / pe cât v-arată penele frumos, / ați fi curat o Pasăre Măiastră!" (Jean de la Fontaine, Corbul și vulpea) (e) "" Dacă strămoșii tăi cu tine semănau, / Negreșit erau proști câți lor se închinau, / Răspunse tigrul meu; iar daca au avut / Vreun merit
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
transpus în protector al scriitorilor ale căror lucrări corespund cu normele sale. În aceeași tonalitate lipsită de o critică riguroasă, Iorga îl remarcă pe Filimon Taniac pentru "multa frăgezime din versurile" sale24. Pe George Voevidca îl reține ca poetul cu "mlădiosul talent"25, iar pe I. G. Toma îl consideră "unul din cei mai buni traducători ai baladei germane"26. În fine, lui Eugen Pohonțu, Iorga îi reproduce un fragment liric din Junimea literară în contextul unei analize despre originalitatea din
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Reprezentativă este și tălmăcirea în versuri a Cântării Cântărilor, în lexic timid dar cu fraze alunecând grele, uleioase: Neagră sunt, dar în Ierusalim Nu-i alta mai frumoasă decât mine, Dulce sunt - ca mierea de albine, Ca ramura de viță, mlădioasă, Plăcută ca un zâmbet, ca un dar, Ca falnicele corturi din Kedar. Romanul în două volume Purgatoriul e fără valoare. CINCINAT PAVELESCU Cincinat Pavelescu (1872-1934) a fost foarte reputat ca epigramist și improvizator. La banchete cineva îi da câteva rime
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
au strâns în mușuroaie ori s-au răzlețit în pustiuri, au întins aripi să se înalțe în albastru ori s-au coborât în adâncurile nebănuite, aprinzîndu-și un far luminos deasupra orificiului veșnic căscat ca să înghită o pradă, s-au făcut mlădioase, șerpuitoare alge, ori monstruoase balene ce aruncă necontenit clisme văzduhului când li se urăște cu imensitatea infertilă a singurătăților în care trăiesc, meduze ce mai poartă în gelatinosul lor trup reflexul curcubeului primitiv, ramificată și tentaculară caracatiță i-a plăcut
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
El se naște din imponderabilele unui târziu necunoscut, cunoaște momentul mistic al nuntirii și apoi piere misterios, totul desfășurîndu-se Într-un regim de purități aeriene. Cerul, vegetația, rîurile care veghează idila biblică constituie o sinteză de virtuți virginale. Iarba e mlădioasă și „Îndamascată” cu flori, din fîntîni curge apă limpede și, adunate În rîuri, apele se varsă Într-o „cîmpie lichidă, cristalină”. Divina Eva are sînul de alabastru și fruntea ei respiră prin perle transparente. Misterul unirii se petrece Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
raza unei stele”, „zambila primăverii” ce Împarte „desfătător miros”, albeața și delicatețea crinului etc. Să urmărim puțin tehnica așteptării la Gr. Alexandrescu. Ca și parfumul zambilei, „ființa de iubire” se simte de departe. Pasul ușor „abia se Însemnează” pe iarba mlădioasă, privighetoarea o ia drept trandafir, zefirul sărută fruntea grațioasă, florile grădinii o privesc cu pizmă, În făptura ci se unesc „cu grație cerească” garoafele și crinii (De ce suspin). Gr. Alexandrescu are preferință, se vede limpede, pentru domeniul floral. O predilecție
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cuvinte, apar evident atunci când răsfoiești un manual de «basic-englisch». (Ă). Criticii noștri literari nu au dat până acum atenția cuvenită problemelor limbii. Ei s-au mulțumit să arunce În fuga condeiului câteva aprecieri șablon la sfârșitul recenziei: «limbă bogată», «limbă mlădioasă», «s-au strecurat și câteva greșeli» etc. Și nici chiar astfel de observații sumare, nu se Întâlnesc decât rareori. Ele lipsesc de pildă cu totul În studii, altfel interesante, ca acelea lui G. Granea (Viața românească) sau C. Regman (Almanahul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
voi vorbi aici despre magica și uneori groaznica saulă pentru balene. Saula folosită inițial de vînătorii de balene era făcută din cea mai bună cînepă, stropită ușor cu catran, nu impregnată, ca parîmele obișnuite; căci îndeobște catranul face cînepa mai mlădioasă în mîinile frînghierului și însăși parîma astfel obținută devine mai ușor de mînuit de către marinari, în manevrele lor curente; dar, dacă saula pentru balene ar fi impregnată cu cantitatea de catran obișnuită, ea ar deveni prea rigidă ca să mai poată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Dar în învălmășeala hoardelor ce se luptau prin valurile înspumate, oamenii nu puteau întotdeauna să-și nimerească ținta, ceea ce prilejuia adevărate revelații despre incredibila voracitate a rechinilor. Aceștia nu numai că-și smulgeau unii altora mațele, dar, ca niște arcuri mlădioase, se îndoiau pînă la propria lor burtă pentru a-și mușca măruntaiele, încît acestea păreau că-s înghițite și răsînghițite de aceeași gură, spre a fi scuipate din nou prin rana căscată la celălalt capăt. Și nu numai atît. Ar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tăioasă în spinare, iar aceasta îi sfîșia adînc carnea, deoarece capătul liber al parîmei de care era prinsă sapa se încurcase în saula de harpon încolăcită în jurul cozii monstrului, încît acesta, înnebunit de durere, bătea violent apa cu coada-i mlădioasă, izbind în jur cu sapa, care-i rănea și-i omora pe propriii săi tovarăși. Acest spectacol înfiorător păru să smulgă turma din apatie. Cașaloții de la marginea lacului nostru începură să se îmbulzească unii într-alții, împinși parcă de niște
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]