1,365 matches
-
împotrivit mereu acestor moșieri și răzmerițele de acum au apărut tot din pricina samavolniciei lor. Cei din tribul Huaxteca erau înainte liniștiți și n-aveau alte arme în afară de pietre, însă acum am auzit că au până și puști. Neghiobi ca acești moșieri se găsesc în orice ținut cucerit. Stăpânii de aici n-au avut înțelepciunea de a-și asigura câștigurile dându-le în același timp și indienilor partea lor. Dacă e să o spunem pe șleau, atunci starea lucrurilor de aici seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
propovăduire din Japonia. Greșeala de a ține morțiș numai la voința noastră și de a nu lua în seamă felul de a gândi și sentimentele japonezilor apare și aici, în Nueva España, sub un alt chip, acela al luptelor dintre moșieri și indieni. Din păcate, drumul nostru trece prin locurile în care se află răsculații. Însă nu le-am spus nimic solilor japonezi despre acest lucru și i-am rugat și pe călugării de la mănăstire să păstreze tăcerea. Dacă solii ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nori de culoarea paiului de grâu. Înștiințată de copii, lumea se adunase la porțile orașului. Ajunși în piața mică, au fost întâmpinați de primarul orașului și de alți oameni de vază care știau de venirea lor. Primarul era unul dintre moșierii din regiune. După ce dădu mâna cu Velasco, îi privi pe japonezii plini de praf ca și cum ar fi cercetat oile scoase la vânzare de vreun indian. Le ură totuși bun venit însoțindu-și cuvintele cu gesturile exagerate ale spaniolilor. — Padre, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cuvintele lui Velasco, în sala de mese se lăsă pentru o clipă tăcerea. Faptul că guvernatorul din Mexico ceruse regelui o întrevedere pentru soli era, firește, o minciună de-a lui Velasco, dar cuvintele sale nu rămaseră fără rezultat. Pentru moșierii din Nueva España, cuvântul „rege” avea mare greutate. Velasco îi țintui triumfător cu privirea pe japonezii frânți de oboseală și le vorbi încet și blând: Neghiobii ăștia au rămas uimiți când le-am spus că... vă veți întâlni cu regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sunt istoviți. Vă sunt recunoscători pentru bunătatea dumneavoastră. Neliniștit, primarul îl trase pe Velasco la o parte: Padre, mâine plecați? Așa avem de gând. Știți că drumul până la Veracruz e primejdios? — Cei din tribul Huaxteca sunt învrăjbiți împotriva voastră, a moșierilor spanioli, îl privi Velasco batjocoritor. Dar nu vor avea nici un pic de ură față de acești soli dintr-o insulă care vouă vi se pare atât de mică și îndepărtată. Când s-au întors în odăile de la primărie în care fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Licărește un foc. Velasco se depărtase de ceilalți cu luneta la ochi. Cei trei soli se uitau țintă la el și așteptau să vorbească. Poate că arde vreo pădurice pe una dintre moșii. În țara asta... se întâmplă adesea ca moșierii sp dea foc pădurilor pentru a face loc noilor ogoare. Velasco își luă luneta de la ochi, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. — Senior Velasco, glasul lui Tanaka era plin de mânie. Nu mai e nevoie să ne ascunzi nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ridică brațele și se apropie de ei printre măslini. După ce vorbi cu omul acela pe ai cărui obraji petele de sânge se uscau asemeni unor petale de trandafiri, se întoarse înspre japonezi și zise: N-aveți de ce vă teme. Sunt moșierul și supușii lui veniți în întâmpinarea noastră. Îl întrebă pe moșier despre ce se întâmplase. Au ajuns până aici, cei din tribul Huaxteca? — Nu, padre, clătină din cap moșierul. Auzind de răzmerițele lor, indienii dimprejur zbuciumă și ei încoace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu omul acela pe ai cărui obraji petele de sânge se uscau asemeni unor petale de trandafiri, se întoarse înspre japonezi și zise: N-aveți de ce vă teme. Sunt moșierul și supușii lui veniți în întâmpinarea noastră. Îl întrebă pe moșier despre ce se întâmplase. Au ajuns până aici, cei din tribul Huaxteca? — Nu, padre, clătină din cap moșierul. Auzind de răzmerițele lor, indienii dimprejur zbuciumă și ei încoace și-n colo și ard hambare. Au dat foc la ogoare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întoarse înspre japonezi și zise: N-aveți de ce vă teme. Sunt moșierul și supușii lui veniți în întâmpinarea noastră. Îl întrebă pe moșier despre ce se întâmplase. Au ajuns până aici, cei din tribul Huaxteca? — Nu, padre, clătină din cap moșierul. Auzind de răzmerițele lor, indienii dimprejur zbuciumă și ei încoace și-n colo și ard hambare. Au dat foc la ogoare, iar acum se ascund prin apropiere. Noi trebuie să mergem până la Veracruz... Vă însoțim noi! Japonezii știu să mânuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la ogoare, iar acum se ascund prin apropiere. Noi trebuie să mergem până la Veracruz... Vă însoțim noi! Japonezii știu să mânuiască puștile? — Știu să tragă cu pușca poate cu mai multă dibăcie decât voi. Sunt un popor călit în războaie. Moșierul și oamenii săi le aruncară niște priviri neîncrezătoare, dar nu ziseră nimic. Indianca îngenuncheată la poalele măslinului își ridică fața, își strânse copiii lângă ea cu amândouă brațele și scoase din nou un glas ascuțit ca de pasăre. Moșierul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
războaie. Moșierul și oamenii săi le aruncară niște priviri neîncrezătoare, dar nu ziseră nimic. Indianca îngenuncheată la poalele măslinului își ridică fața, își strânse copiii lângă ea cu amândouă brațele și scoase din nou un glas ascuțit ca de pasăre. Moșierul o ocăra. Ce zice? — Zice că i-am împușcat fratele mai mic... iar acum e pe moarte, dădu din umeri moșierul. Asta e! Dar, dacă ești preot, vrea să-i dai ungerea cu mir de pe urmă și să-i spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fața, își strânse copiii lângă ea cu amândouă brațele și scoase din nou un glas ascuțit ca de pasăre. Moșierul o ocăra. Ce zice? — Zice că i-am împușcat fratele mai mic... iar acum e pe moarte, dădu din umeri moșierul. Asta e! Dar, dacă ești preot, vrea să-i dai ungerea cu mir de pe urmă și să-i spui o rugăciune. Moșierul scuipă în pământ și își șterse sângele care-i păta obrazul ca o medalie. — Cu toate că se răscoală împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ce zice? — Zice că i-am împușcat fratele mai mic... iar acum e pe moarte, dădu din umeri moșierul. Asta e! Dar, dacă ești preot, vrea să-i dai ungerea cu mir de pe urmă și să-i spui o rugăciune. Moșierul scuipă în pământ și își șterse sângele care-i păta obrazul ca o medalie. — Cu toate că se răscoală împotriva noastră, tot de noi vin să se roage atunci când le e greu. Așa sunt indienii. Nu vă mai bateți capul cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ultima binecuvântare și m-am rugat pentru odihna sufletului unui tânăr dijmaș indian care se dăduse de partea celor din tribul Huaxteca și se ridicase la răzmeriță împreună cu ei. Tânărul indian avea o rană adâncă făcută de gloanțele trase de moșierii spanioli. Și-a dat ultima suflare într-o vizuină din crângul de bananieri, iar eu l-am ținut de mână. Fie ca Domnul să-i dea viață veșnică! Eu nu mi-am făcut decât datoria de preot. Doi dintre dijmașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și printre supuși. Își zise în sinea lui că el trebuia să-și învârtoșeze inima. A doua zi de dimineață plecară din Córdoba. Iarăși aceleași câmpuri sălbatice și dogorâte. La marginea lor - livezi de măslini, colibe indiene și conace de moșieri cu acoperișuri după moda spaniolă. Se repetau aceleași priveliști ca la dus. Însă, în ochii japonezilor obișnuiți acum să călătorească, nu mai licărea nici pic de curiozitate. Se gândeau uneori că fiecare pas pe care îl făceau îi purta mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Zise. „Vă rog, veniți puțin mai aproape domn’inginer. Priviți cu atenție: această hartă reprezintă parțial Nordul țării. Aici, În apropiere de orașul Edesea, se află două mari lacuri de apă dulce. Vegorrites și Petron”. „Aceste lacuri Îmi aparțin...” - interveni moșierul. Sunt deosebit de bogate În toate varietățile de pește, iar În partea de Sud a lacului Vegorrites, am reușit o imensă crescătorie de pește crap...!” În momentul când Tony Pavone auzi cuvântul „Pește”, se cutremură de groază. Amintirea suferințelor, a „Dansului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
grup de șantiere sperând cu concursul Dv. și desigur contra cost să plantăm aceste barăci cu condiția să fie ansamblate ce-l târziu la finele lunei aprilie anul acesta”. „În plin anotimp de iarnă...?” „Desigur, nu avem altă alternativă...” - completă moșierul privindu-l cu subânțeles. Atena Întrebă pe un ton ostil. „La ce folosesc...?” „Tot peștele rezultat din baltă și crescătorii, urmează să fie prelucrat, mai bine zis, conservat În aceste barăci metalice. Dacă reușim, se va reduce În mod substanțial
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rămași, lucrează la Întreaga capacitate. Suntem În plină iarnă iar săpăturile pentru fundații vor fi imposibil de executat, iar În ce privește distanța de peste patru sute Km., constitue un obstacol de care trebue să se țină seama. Îmi pare rău, În altă situație...” Moșierul argumentă. „Sunt foarte bine informat: Dispune-ți de peste patru sute de lucrători, iar dacă a’ți trimete o echipă compusă din ce-l puțin douăzeci de meseriași sunt sigur, producția care urmează să fie realizată, nu va fi afectată prea mult
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
le va sta permanent la dispoziție pentru transportul lor - dus, Întors la punctul de lucru. În ce privește lucrul În condițiile iernei, fiecare muncitor va primi beneficiu, un Întreg salariu...! Ce părere aveți...!?” „Cu tot respectul, vă rog, nu mai insistați...!” Hotărât, moșierul nu dezarmă. Veni mai aproape de Tony Pavone argumentând cu o voce oarecum scăzută. „Domnule inginer, osteneala dumitale nu va fi zadarnică. Îți ofer una sută mii dollars...!!” Tony Pavone rămase cu gura Întredeschisă În timp ce Atena Își ascuți auzul. În fața unei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
preciză Tony Pavone... În locul prietenei mele, vom lua pe unul din colaboratorii mei care se va ocupa efectiv de bunul mers al acestei importante lucrări. Să mergem...” În stradă Își strânseră mâinile fiecare mulțumit de felul cum se Încheiase tranzacția, moșierul Întrebând: „Ce direcție de mers aveți? Dacă avem același drum...”. „Mulțumim, nu e cazul...” sări Atena ca arsă. „Urmează să luăm o mică gustare după care avem bilete la circ...”. „Foarte bine...” - zise moșierul care nu pricepuse aluzia fetei de-
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de felul cum se Încheiase tranzacția, moșierul Întrebând: „Ce direcție de mers aveți? Dacă avem același drum...”. „Mulțumim, nu e cazul...” sări Atena ca arsă. „Urmează să luăm o mică gustare după care avem bilete la circ...”. „Foarte bine...” - zise moșierul care nu pricepuse aluzia fetei de-a rămâne singuri. „Noi la fel va trebui să luăm o mică gustare. Cu multă plăcerea, poftiți În mașină...”. Se bucurase nespus de mult atunci când prietenul ei Încasase banknotele generatoare de noi speranțe, dar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să lase mașina undeva la marginea lacului,, exploratorii urmând să parcurgă distanța către Sud escaladând luciul gheții. Înainte de-a pune piciorul pe ghiață, Tony Pavone avu o ușoară emoție ezitând de-ai urma pe ceilalți. Pentru a-l convinge, moșierul Încercă grosimea gheții bătând cu piciorul de câteva ori, exclamând. „Cu toată Încredere domn’inginer...! Grosimea stratului de ghiață poate fi mai mare de o jumătate de metru...” Văzând Însă pe fricosul contractor stând pe marginea lacului nehotărât, cu o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
trei - patru ore pe noapte! Se luase la Întrecere, bătând cu ușurință recordul lui „Martin Eden*”. Va trebui să aibă grijă ca În viitorul apropiat să-și organizeze cu chibzuință orele de somn, mai ales de relaxare. În caz contrar...! Moșierul Însoțit de anteprenorul său, făcu un tur de orizont asupra Împrejurimilor iar primul le arătă unde urmau să fie amplasate barăcile, făcând În același timp o descriere amănunțită a terenului. Nando strâmbă din nas. Distanța mare de capitala țării, anotimpul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
voință pentru a continua drumul, mai ales pentru a putea menține pe verticală echilibrul corpului ce la fiecare pas avea tendință de prăbușire. Fără prea multe schimburi de cuvinte protocolare, Tony Pavone mulțumi celor doi beneficiari pentru excursia efectuată, refuzând moșierul care insistase să mai Întârzie la un păhărel de vorbă, rugându-l pe Nando să-l transporte cu mașina lui până la Carla, iar mâine dimineață să vină cât mai devreme pentru a programa ordinea de bătaie a săptămânii care urma
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aveam s-o formăm. Deocamdată intrai în casă condus de doamna Agripina să-mi las valiza cu care venisem și pachetul cu vase de Jena și tacâmuri cu coroana imperială a casei de Austria, cumpărate de ocazie de la un fost moșier de către doamna Pavel pentru mine spre a le da drept dar de nuntă Anei și soțului ei, și împachetate tot de ea într-o lădiță cu paie cu grija și priceperea unei vechi gospodine punând în săvârșirea lucrului amintirea propriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]